2012 : Alegeri americane (2)

Vezi postarea anterioara. Am avut in minte un cu totul alt articol, mult mai amplu si in care am vrut sa explic unele concepte straine coclaurilor noastre, cum ar fi finantarea si modelul  alegerilor americane. Uraganul Sandy si furtunile dambovitene m-au indemnat sa o fac poate alta data.

Sistemul  de vot am reusit sa-l explic si au ramas “statele balansoar” (swing state). Deci, alegerile prezidentiale în Statele Unite sunt castigate in majoritatea cazurilor de statele violete, adica acele state pe care le-am numit in postarea noastra anterioara “statele balansoar” (swing state). Violete, pentru ca statele care voteaza traditional cu republicanii sunt desenate pe harta cu rosu si cele cu democratii cu albastru. Adevaratele batalii electorale se duc in aceste state si candidatul care reuseste sa atraga cei mai multi electori din aceste state este in marea parte a cazurilor viitorul presedinte ales al Statelor Unite. De obicei, “statele balansoar” (swing states)  sunt mentionate conform a trei criterii diferite  – (1) examinarea sondajelor de opinie in acel stat; (2) numarul votantilor inregistrati apartinand partidelor diferite si (3)  rezultatele alegerilor anterioare.

Articolul integral pe PoliteiaWorld

Portalul PoliteiaWorld

Dupa aproape 5000 de articole publicate de blogurile Politeia, am hotarat sa unificam aceste bloguri intr-un portal, care sa includa postarile viitoare ale acestor bloguri si sa Trateze si alte subiecte de care nu ne-am ocupat in trecut. Echipa ramane aceeasi, desi mi-as fi dorit mai multi dintre membrii comunitatii Politeia sa faca parte din contribuitori si “colegiul” redactional. Deocamdata continuam asa cum am inceput cu ceea ce avem in speranta sa atragem si alti condeieri poate mai buni decat cei actuali.

Majoritatea articolelor noastre s-au ocupat de politica nationala sau internationala. Noul portal va contine si o parte consistenta de politica regionala in speranta de a acoperi eficient si judetele tarii din care provin  mai mult decat 50% din cititorii nostri.

Toate blogurile Politeia existente raman “pe pozitii” si vor continua o perioada sa “emita”  pana cand toata lumea se va obisnui cu noul concept. Bineinteles ca nu avem nici o posibilitate de a migra arhivele blogurilor, care vor ramane deschise cel putin pana anul viitor.

Va propun sa va “plimbati” putin pe noul site si sa comentati ca de obicei. Lucrurile sunt absolut identice ca pe blogurile cu care ne-am obisnuit. Doarece testam situl cam o saptamana, toate postarile saptamanii sunt prezente, plus cele pe care le vom posta astazi, cand  trailerul lor se afla pe vechile bloguri cu link la noul portal care le va reda integral.

Sper ca nu vom avea probleme tehnice, in orice caz cei care au construit acest portal sunt cu noi de mult timp, membrii de baza ai comunitatii si probabil vor rezolva problemele tehnice cu multa eficienta.

PoliteiaWorld este un efort colectiv al membrilor acestei comunitati. Acest portal va ramane absolut independent, fara publicitate si cu sprijin civic si politic enunţat si anunţat. Personal am fost si voi ramane om de dreapta, conservator, patriot,  si mai presus de toate roman. Nu am fost niciodata xenofob, bigot si  extremist nici la propriu si nici la figurat. Mi-am exprimat parerile in articolele propuse si am tolerat un dialog civilizat cu toti cei care au incercat sa convinga cu pareri alternative, argumentate, fara a se folosi de sloganuri ieftine, care nu au nici o legatura cu subiectele in discutie. N-am acceptat si nu voi accepta nici in viitor  nici un fel de atacuri la persoana de nici un fel; “libertatile” internetului se opresc la portile acestui portal. Aici totii ne comportam la nivelul etichetei propuse si acceptate de cei care comenteaza.

PoliteiaWorld nu va fi niciodata “organ de partid”. Sprijinul politic este acordat in cazurile cand un partid politic implementeaza politicile pe care le-am gasit corecte si demne de sustinut. Intotdeauna imi voi exprima onest opiniile si rog pe toti cei care au alte pareri, diferite de ale mele, sa le exprime liberi de orice constrangere sau influenta. Nu putem sustine o democratie fara a fi democrati, nu putem trai intr-o societate pluralista fara a fi civilizati si toleranti. Sper ca lucrurile au fost suficient de clare; acest portal, la fel ca blogurile Politeia in trecut, permite parerile tuturor celor care comenteaza CIVILIZAT, nu a fost si nu va fi niciodata de alta culoare decat cea pe care o judeca majoritatea participantilor la acest forum. Singura culoare a acestui blog a fost si va fi tricolora.

Va multumesc ca ati fost cu noi pana astazi si sper ca vom continua impreuna! Notati va rog – PoliteiaWorld – http://politeia.org.ro/

Articolele din dimuneata asta:

Întoarcerea la Razboiul Rece
Antoni Gaudí – 2
Popoarele Caucazilor: Georgienii (3)

Despre Robespierre, parale şi morală în politică

Robespierre nu a fost acolo!

Cand scriu randurile acestea, probabil listele cu candidatii ARD la viitoarele alegeri parlamentare sunt deja definitivate si publicate. Ca cei care se numesc impreuna ARD vor prezenta liste mai bune decat USL, nu am nici o indoiala. Ca aceste liste si acesti candidati reprezinta o innoire si un nou drum spre o clasa politica mai buna sau cel putin diferita de cea de astazi,  nici vorba de asa ceva. Ceva mai bun, departe, departe de ceva cu care putem fi multumiti.

Minciunile lui Ponta şi apocalipsa 12-13

Ieri, Victor Ponta a mintit din nou! Ieri, alianta ARD a ramas ca de obicei fara raspuns. In deschiderea sedintei de Guvern in care premierul Ponthausen a anuntat o a doua rectificare bugetara in 2 luni, Victor Ponta a facut cateva declaratii care merita o analiza pentru a demonta aceste minciuni. Ma folosesc de cifrele si analiza lor publicate ieri pe situl businessday.ro.

Potrivit lui Ponta incasarile bugetare au crescut in primele 9 luni cu 7,2% in primul rand datorita schimbarilor de la varful ANAF, investitiile au crescut cu 3%, sumele rambursate de UE in contul platilor efectuate din resurse bugetare au crescut in medie cu 30,5%, iar cresterea economica a aparut imediat ce noul guvern a fost investit.

O invitaţie la gândire: ieşirea din cotidian

Între  Nietzsche, Moore şi Kurzweil

“Dincolo de bine şi rău”  este titlul  folosit de  Friedrich Nietzsche intr-o lucrare care nu a fost considerata la timpul ei suficient de importanta pentru a fi tiparita, Nietzsche a tiparit-o pe banii lui. Nu sunt fan Nietzsche, de fapt consider ca pentru a fi fanul lui trebuie sa fi putin masochist. Cartea, cu titlul ei original “Jenseits von Gut und Böse”, a fost tradusa in limba romana sub titlul “Dincolo de bine şi rău – Preludiu la o filosofie a viitorului” de Victor Scoradeţ, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Cartea a devenit extrem de actuala in problematica dintre ceea ce se intampla si ceea ce se percepe ca se intampla. In carte, Nietzsche incearca sa reformuleze clasicele pre-supozitii (supozitie prealabilă) despre  conştienţă (self-consciousness), cunoaştere, adevar, liber arbitru si propune o alta, pe care el o numeste “der wille zur macht” – in engleza “will to power”; in romana eu as traduce “dorinta de a poseda”. Poseda ce? Poseda tot ceea ce poti sa iei de la societatea in care traiesti. E rau ? In nici un caz. Raul incepe cand ceea ce faci distruge pe altii, care nu au nici puterea si nici uneltele pe care tu le ai sau pe care ti le poti permite.  Pentru a termina filozofia si a ne intoarce la ale noastre, capitolele relevante la ceea ce am scris sunt VI-IX (VI – Noi savantii; VII – Virtutile noastre; VIII – Popoare si patrii si IX-   Ce este nobil ?)

Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (partea a treia)

Vezi postarile anterioare (prima parte si a doua parte). Potrivit statisticilor oficiale, in Romania, din 1947 incoace, aproape sase milioane de romani au fost pagubiti intr-un fel sau altul cu echivalentul a peste 25 de miliarde de euro. Pana in 1989, principala cauza erau nationalizarile si exproprierile. Dupa 1991 am vazut “pe viu” jocuri piramidale, banci populare, falimente bancare sau fonduri de investitii care au “zburat” peste mari si tari. Multi indivizi au profitat de saracia generalizata in care s-a aflat (si se afla) Romania, speculand dorinta de imbogatire rapida. Asa s-au construit Caritas, Gerald sau alte jocuri de intrajutorare, FMOA ori Fondul National de Investitii. Scopul a fost unul: cati mai multi deponenti, pentru ca “alesii” sa-si poata recupera “investitiile” initiale. Bineinteles, toate acestea nu ar fi fost posibile fara complicitatea guvernantilor, indiferent ce forme a luat ea: “consolidarea” neincrederii populatiei in sistemul bancar printr-o serie de falimente rasunatoare, lipsa unor campanii de informare sau, la fel de grav, promovarea unor legi interpretabile.

Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (partea a doua)

Vezi postarea anterioara. “Brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

***

“Afacerea Skoda”

De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost “Afacerea Skoda”. In presa vremii  s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile. Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.

Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (prima parte)

Cele doua cuvinte ciudate din titlu apartin politicienilor romani de la inceputul secolului XX, folosite in discutii din guvern sau parlamentului roman de la inceput de secol XX si folosite cu spor de presa vremii. Deci “brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

Proportionalitate perversa si nevoia de compromis

Scurte consideratii pe marginea legii 35/2008.

Avand in vedere ca protocolul alianței forțelor de dreapta a fost semnat în cursul acestei dimineți, la sediul PDL, de către liderii partidelor componente: Vasile Blaga pentru PDL, Mihai Răzvan Ungureanu pentru Forța Civică și Aurelian Pavelescu pentru PNȚCD, putem sa ne permitem o demostratie argumentata care analizeaza strategia si tactica abordata de Mihai-Razvan Ungureanu fiind ca  singura fezabila in circumstantele politice actuale.

Materialul de mai jos conceput de noi,  asteapta de cateva zile publicarea ; in sfarsit a venit timpul sa-l publicam. Bineinteles ca  analiza juridica apartine bravului nostru @Cetatean.

Acest material nu are pretentia sa epuizeze subiectul (autorul nefiind sociolog), ci doar sa arate ca unele judecati electorale simpliste (de genul « MRU si FC nu trebuie sa se alieze cu PDL, ci sa mearga singuri la alegeri ») ar trebui cantarite mai bine inainte de lansarea lor. Graba si necunoasterea legii strica treaba mai mult decat o poate strica robespierrism-ul politic de duzina.

Domnu’ Nae si electoratul

Domnu’ Nae este prototipul afaceristului roman oportunist. Domnu’ Nae este un om la casa lui, recte casele lui, are trei. Una in care locuieste familia, o a doua casa de vacanta la munte si o a treia pentru amanta in “functiune.” Domnu’ Nae are trei magazine intr-o piata centrala din Bucuresti, vre-o 10 non-stopuri. Domnu’ Nae a trecut de la mobiliare (vanzarile de masini) la imobiliare – terenurile intra si extra vilane, acum se ocupa cu finantele deoarece nici mobiliarele si nici imobilarele nu merg. Finantele, adica niste case de schimb valutar. Domnu’ Nae are bineinteles si cateva masini, ca la casa omului.

Intr-o zi cand “faceam” si eu piata ca tot romanul, l-am cunoscut pe acest vesel afacerist roman. Mi-a permis sa-l numesc nea Nae ca toata lumea, bineinteles am refuzat, numindu-l Domnul Nae. Intrebandu-ma de ce Domnu’ si nu Nea’, m-a pus necuratul sa-i raspund cinic: “Eu cunosc un domn cand il vad”. Uitandu-se imprejur pentru a sesiza daca vorbele mele au avut impact (probabil au avut): “Vedeti ma golanilor, un om subtire trait in afara, cum cunoaste el calitatea”. De atunci primesc discount la marfurile din magazinele lui pentru ca “om subtire cu om subtire se cunoaste”.

O lume nouă cu sau fără România (2) O criză interminabilă?

“Dai in mine, dai in fabrici si uzine “ – Una din cunoscutele sintagme romanesti “dai in mine, dai in fabrici si uzine” a fost confirmata pe plan international din 2008 si pana astazi. Liderii occidentali isi dau seama astazi cat de mare a fost greseala lor cand au aparat ceea ce numim in general “marile corporatii” (the big business) in detrimentul afacerilor mici si mijlocii. Sa-i vezi astazi pe politicienii americani care candideaza la presedintia Statelor Unite, in frunte cu Barak Obama, batandu-se cu pumnul in piept, cat de importante sunt IMM-urile (SMEs, small and medium-sized businesses, SMBs, small and medium-sized enterprises) este aproape hilar.

Cand Bush jr. a ajuns la putere, una din primele lui actiuni a fost desfiintarea SBA (Small Business Administration Agency), care parea la inceputul anilor 2000 mult prea costisitoare prin facilitatile acordate. Una din ultimele hotarari ale lui Bush jr. inainte de a preda mandatul a fost, in plina criza deja, sa o reinfiinteze.

Forta Civică: resetarea politicii

Redactat de @Cetatean

Cine se arunca de pe terenul solid al votantului in apa politicii active nu are cum sa nu se ude. Problema e sa nu ii intre la apa convingerile si principiile pe care le afirma.

Dupa experienta nefericita cu Noua Republica si Mihail Neamtu si mai ales dupa aparitia Partidului Forta Civica, e vremea sa tragem linie si sa facem un bilant, pentru a putea porni pe o ruta alternativa, intrucat prima s-a dovedit infundata.

In a 7-a postare de pe acest blog dedicata Noii Republici (au fost 8 in total), am scris :

« Am sprijinit miscarea Noua Republica inca de la inceput (in fapt, am fost cel care a corectat juvenilul, dar autenticul Manual de lupta inainte de a fi publicat pe Politeia in 26 septembrie 2011, atat in varianta originala, cat si cu amendamentele noastre), am facut in mod public doua propuneri de pozitionare politica si mediatica ale Noii Republici in contextul viitoarei legi electorale […], am intervenit apasat de doua ori atunci cand Mihail Neamtu a scapat grav caii in porumb numindu-l pe Traian Basescu « om al trecutului » si dandu-l pe Ion Iliescu exemplu de « normalitate » in exercitiul constitutional al mandatului de presedinte, am adresat 7 intrebari catre conducerea NR in care trageam semnale de alarma privind manareala fesenista a statutului NR de catre Mihail Neamtu si clica lui si, in fine, dupa raspunsul semi-oficial al domnului Gabriel Biris – care intre timp (s-)a fost exclus din NR – , am scris ultima postare despre « baietii de comitet » (altfel spus, Grupul de Initiativa Nationala si nu numai) care, sub masca adoptarii unui statut copiat dupa cel al partidului TOP09, se pregatesc sa centralizeze puterea in viitorul partid Noua Republica ».

Consider ca « experimentul » Noua Republica a fost util pentru ca a aratat cum se poate distruge, prin deturnare, aspiratia spre un alt tip de partid si de politica. Maximalismul doctrinar si meritocratia de mucava clamate de juvenilul si incorigibilul Mihail Neamtu s-au dovedit pana la urma a fi expresia unui oportunism de prima clasa, iar firul verde al ierbii a fost ars de duhul iubirii de marire si de functii. Din punctul meu de vedere, episodul NR a fost inchis si Comunitatea Politeia precum si o buna parte a societatii civile au invatat o lectie.

Nimic nou, dar mai rău: “Despre presa cu subiectivitate”

Acum doi ani se lansa platforma “Contributors”. Inainte de lansare, Teo Tita, care a fost redactorul acestei platforme m-a rugat sa colaborez. Mi-a placut Tita intotdeauna, desi nu intotdeauna rezonam “ideologic”, am acceptat si am publicat cateva zeci de articole.  Dupa ce am citit articolul din The Economist referitor la presa din Romania am hotarat sa republic pe Politeia primul meu articol publicat pe Contributors, cred ca unul din primele articole publicate de ei.

***

Despre presa cu subiectivitate

Cand am fost rugat sa scriu acest articol, am hotarat sa-l scriu cu atentionarea ca nu va fi in nici un caz  un articol obiectiv. Din fericire nu voi putea scrie niciodata despre presa cu obiectivitate. Iubesc presa, a fost si este parte din viata mea, chiar daca profesia mea este departe de jurnalism sau media. Nu poti fi obiectiv cand vorbesti despre lucruri pe care le iubesti. Fatalitatea ne conduce cateodata la conflicte intre creier si inima, conflicte pe care nu intotdeauna reusim sa le mediem cu inteligenta. Asadar, despre presa in general si despre presa romaneasca in particular.