Nimic nou, dar mai rău: “Despre presa cu subiectivitate”

Acum doi ani se lansa platforma “Contributors”. Inainte de lansare, Teo Tita, care a fost redactorul acestei platforme m-a rugat sa colaborez. Mi-a placut Tita intotdeauna, desi nu intotdeauna rezonam “ideologic”, am acceptat si am publicat cateva zeci de articole.  Dupa ce am citit articolul din The Economist referitor la presa din Romania am hotarat sa republic pe Politeia primul meu articol publicat pe Contributors, cred ca unul din primele articole publicate de ei.

***

Despre presa cu subiectivitate

Cand am fost rugat sa scriu acest articol, am hotarat sa-l scriu cu atentionarea ca nu va fi in nici un caz  un articol obiectiv. Din fericire nu voi putea scrie niciodata despre presa cu obiectivitate. Iubesc presa, a fost si este parte din viata mea, chiar daca profesia mea este departe de jurnalism sau media. Nu poti fi obiectiv cand vorbesti despre lucruri pe care le iubesti. Fatalitatea ne conduce cateodata la conflicte intre creier si inima, conflicte pe care nu intotdeauna reusim sa le mediem cu inteligenta. Asadar, despre presa in general si despre presa romaneasca in particular.

Cateva fapte

• (a) presa, oriunde in lume, se afla intr-o criza inceputa mult inainte de criza economica actuala; o putem numi criza de identitate. Criza economica actuala a fost de fapt catalizatorul unui proces nascut si propagat in ultimul deceniu; digitalizarea.
• (b) Presa romaneasca nu a fost niciodata de mare calitate, nici dupa ’89 si nici in perioada interbelica. Diferenta a fost numai in calitatile jurnalistilor.
• (c) In perioada interbelica am avut mari “condeieri”, care traiau din jurnalism, astazi avem sculeri-matriteri care se doresc “condeieri” si traiesc din chilipiruri. Din nefericire si in perioada interbelica si astazi profesiunea liberala a jurnalistului s-a transformat deseori  in liber la santaj si imbogatire facila.

Alte cateva fapte

• (a) un om cumpara un ziar sau face un abonament pentru a citi parerile unor oameni pe care el ii considera suficient de buni si informati pentru cheltuiala timpului si castigul placerii sau valoarea informatiei.
• (b) Daca exista posibilitatea de a primi aceste opinii, scrise de aceiasi oameni pe bloguri sau in editii on-line, nu vor cumpara nici ziarul si nici nu vor face un abonament. Nimeni nu plateste ceva care se poate primi gratis.
• (c) Pentru a fi calitativ, un jurnalist trebuie sa citeasca inainte de a scrie. Respectul intr-o profesie care necesita un efort intelectual se castiga prin cultura si cunostintele de care da dovada jurnalistul. Lipsa de cultura din presa romaneasca este stridenta pana la oroare.
• (d) Oamenii au indemnul  aproape animalic de a se alatura celor cu pareri similare. Un ziar bun care doreste sa fie citit, are nevoie de doua lucruri: primul ar fi o  diferentiere totala intre stiri si comentarii, al  doilea un pluralism de opinii, in care fiecare cititor sa se regaseasca, cel putin partial.

Presa scrisa nu va muri atat de repede pe cat se preconizeaza, asa cum si cartea tiparita nu va deceda atat de repede, mai sunt cel  putin doua, trei generatii. Cotidianul (ziarul zilnic) este clar  pe ultimul drum. Cand ajunge la chiosc este deja vechi. Ramane saptamanalul care poate recapata o noua si frumoasa viata. Saptamanalul trebuie sa devina o revista de comentarii ale evenimentelor saptamanii trecute si un review a saptamanii urmatoare. Bineinteles nu orice ziar poate fi The Economist si nici macar Newsweek, dar poate fi ceva apropiat de nevoile unei piete locale. Importurile de brand nu vor putea fi niciodata sa raspunda la calitatile sau necesitatile unei societati diferite de cea ale jurnalistilor si cititorilor lor.

Dintr-o presa vibranta si de luat in seama, presa romaneasca a devenit un mort-viu, un fel de zombi, vrajit de imbecilitatea parvenitului roman, care chiar se crede “mogul de presa”. 2009 a fost anul in care presa romaneasca s-a sinucis spun unii, sau a fost masacrata, spun altii. Personal cred in ambele variante. O parte din jurnalisti s-a sinucis profesional; cea mai mare parte a publicatiilor si in curand a televiziunilor a fost masacrata de patronii necrofagi, gen Sorin Ovidiu Vantu. Presa romaneasca si mass-media in general a fost “populate” (cam de multicel) de personaje sumbre, mai mult sau mai putin cunoscute consumatorilor de stiri si editoriale. Anul 2009 a reusit sa-i demaste in modul cel mai stringent posibil pe promotorii falsitatii si ai intereselor financiare din presa romaneasca. Nimic nu mai putea fi interpretabil sau ambivalent in comportamentul “fostilor” Rosca-Stanescu, Bogdan Chireac sau Cornel Nistorescu; acesti oameni si-au tradat meseria si pe cititorii lor.

Ideea ca Traian Basescu a invins presa nu este adevarata. Nici un politician nu va reusi niciodata sa invinga o presa care actioneaza intr-un mod corect. Basescu a invins o presa incorecta si mincinoasa. Nici un politician nu poate invinge o presa chiar daca aceasta este mediocra, niciodata! Nivelul politicienilor va fi moral inferior acestei prese, chiar mediocre, dar asta numai daca stirile publicate sunt adevarate si comentariile tin cont de opiniile tuturor jucatorilor  politici.

Nu am nimic cu prestatorii de servicii; ei nu au fost si nu vor fi niciodata jurnalisti; ei au fost intotdeauna amfitrionii (entertainers) unor idei induse de patronii lor; in majoritatea cazurilor au ajuns sa si creada in aceste idei. Nici de cealalta parte nu a existat impartialitate absoluta, dar jurnalistii care s-au pozitionat de partea lui Basescu vor putea sustine si vor fi credibili, caci de fapt sustinerea s-a datorat protestului fata de injustetea pozitiilor celeilalte parti.

Marii perdanti ai presei au fost “monstrii sacrii” alde Hurezeanu, care si-a “papat” capitalul de imagine in slujba unuia din cei mai josnici afaceristi ai tranzitiei, sau Cristian Tudor Popescu, care din profetul Ieremia s-a transformat intr-o muratura acra in amestecul propriu de saramura si otet. Ion Cristoiu, pe drum spre pensie si biblioteca Academiei, a facut ultimul slalom si a ajuns la “finish” intr-o conditie mult mai buna decat cea a colegilor de generatie.

Mass-media a produs in ultimii ani si o noua categorie de figuri mediatice – clovnii. Clovnii media sunt distribuitorii ideilor prostesti si preotii logicii “martiene”. Nimic nu poate fi mai reprezentativ acestei categorii decat figurile jalnice ale lui Stan “lap-top”, Ciuvica sau fostii lideri regionali, intruchipati de Milica Constantinescu sau Victor Ciorbea.

Ce a ramas din presa  s-a pulverizat spre internet, acolo unde costurile pot fi inca suportabile de patronii saraciti. Problema lor este ca aici ei vor intalni pe noii producatori de continut mediatic, bloggerii. Independenti sau cu pozitii asumate si cunoscute cititorilor lor, bloggerii vor putea sa-i concureze pe fostii ziaristi ai “gazetelor de perete”. Majoritatea bloggerilor nu depind de nimeni si nu traiesc din blogurile lor. Daca vor sti sa nu-si sacrifice adevarurile asumate sau independenta ideologica, pentru a asigura o audienta mai mare si daca isi vor asigura surse de informatie independente de cea a “presei organizate”, vor fi intotdeauna mai buni si mai credibili decat fostii jurnalisti facuti la “Stefan Gheorghiu”.

Presa romaneasca  a fost masacrata de patroni si “sculele” lor si o mare parte a jurnalistilor s-a sinucis. Bazandu-se pe scurta memorie a consumatorilor de presa, ei cred ca vor reveni. Nu domnilor si doamnelor, mortii vor invia numai la sfarsitul timpului, pana atunci vor fi declarati decedati in aceasta profesie. Cititorii inteligenti le vor aminti decesul moral si profesional.

Personal, tributar cuvantului scris si tiparit, voi continua sa astept, sper ca nu prea mult pentru a vedea renasterea pasarii Phoenix a presei romanesti. Stiu cum se poate si va voi povesti intr-un articol urmator, daca va fi cazul.

Pe Politeia Europeana –  Le Monde: Reding nu vede România în Schengen