Dileme electorale: activism şi pseudo-doctrine

In curand vor iesi la suprafata “programele de guvernare” ale celor cu care vom vota si ale celor cu care nu vom vota, pe romaneste “ale noastre” si “ale lor.” Aceste programe contin lucruri care ar fi bine de facut, ineptii si minciuni. Bineinteles, in procente diferite, conform pseudo-doctrinelor aferente. Aceste programe sunt citite de aproximativ 5-10% din electorat, intelese cam de  3-5% din el si crezute de absolut nimeni.  Inainte ca Adrean Videanu  sa-mi explice cum sta cu dreapta si de ce trebuie sa votez eu cu ARD, vreau sa mentionez cateva lucruri esentiale, care pe mine ma deranjeaza mai mult decat limba de lemn a acestor programe.

Dileme electorale: Jocul de-a popa prostu’

Redactat de @Theophyle si @Cetatean

“ Popa prostu’ ”  este un joc de cărţi pe care multi dintre contemporanii mei l-au jucat in copilarie. Joc rudimentar, banal si de cele mai multe ori plictisitor, bazat pe noroc mai mult decat orice altceva. Ceva asemanator legii electorale a vestitului uninominal romanesc din 4 martie 2008.

Cum se joaca “ Popa prostu’ ”?  În funcţie de numărul de jucători se va folosi un număr egal de perechi de cărţi. Suplimentar se va mai adăuga o carte, care reprezintă popa prostu. Scopul jocului este de a avea toate cele 4 cărţi cu acelaşi număr (indiferent care). Primul jucător care reuşeşte să aibă cele 4 cărţi le va aşeza rapid pe masă. Jucătorul care în acel moment are în mână cartea desemnată a fi Popa prostu’ pierde jocul. (regulile le am de aici).  Noi, romanii, popor sociabil si inventive, jucam jocul pe echipe pe care le numim partide! Deci avand in vedere ca jocul asta se joaca deja de 4 ani, vom vedea in sfarsit cine va fi “ Popa prostu’ ”. Parerea mea ca vom avea in fiecare circumscriptie electorala a patriei materne unul din asta si in sfarsit unul mare, mare prost . Eu cred deja ca-l identific. Deocamdata, daca privim bine, vedem ca jucatorii se misca rapid intre echipe, grupandu-se si regrupandu-se, ferindu-se ca de foc sa nu cada de prosti. Pana la urma vor cadea si prostii, sa speram ca nu suntem noi.

Vedeti si voi un prost ultimativ, candidatul opozitiei “noastre la Teleorman” – un prost mai mare ca asta nici nu se poate!!!

Despre Robespierre, parale şi morală în politică

Robespierre nu a fost acolo!

Cand scriu randurile acestea, probabil listele cu candidatii ARD la viitoarele alegeri parlamentare sunt deja definitivate si publicate. Ca cei care se numesc impreuna ARD vor prezenta liste mai bune decat USL, nu am nici o indoiala. Ca aceste liste si acesti candidati reprezinta o innoire si un nou drum spre o clasa politica mai buna sau cel putin diferita de cea de astazi,  nici vorba de asa ceva. Ceva mai bun, departe, departe de ceva cu care putem fi multumiti.

Republica dinozaurilor şi omul de cauciuc

Pentru un om putin mai informat, nu cine stie ce, totusi cu putin bun-simt, multe din “tocşourile” nocturne devin autentice programe umoristice, care pot concura cu succes “caterincile” compatibile cu Divertis in anii lor cei mai buni. Ieri am asistat la un asemenea program umoristic pe b1Tv, in emisiunea „Ultimul cuvânt”, cu Nelu Barbu si Ion Cristoiu. Invitatul “economic” principal a fost Ionel Blănculescu, fost  ministru delegat pentru coordonarea Autoritătilor de control (PSD 28.12.2000-28.12.2004), domn care a incercat sa continue extrem de hilar teza national-socialista a fostilor lui patroni prin care incerca sa explice cat de periculos este FMI care doreste sa ne bage pe gat bani de care Romania nu are nevoie. Trei lucruri importante de mentionat – (1) sau Blănculescu nu a citit raportul FMI; (2) l-a citit, dar nu a inteles o iota, sau (3) a fost in interes de partid pentru a explica cum stam cu capitalistii exploatatori, care doresc raul romanilor si al Romaniei.

Instantanee electorale – Racul, broasca şi ştiuca

Redactat de @Cetatean şi @Theophyle

Fabula : Racul, broasca și știuca

Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Și la el toți se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Știuca foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.

Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă și cu pace. (Alecu Donici)

***

Hotarat lucru, racul, broasca si cu stiuca din ARD nu se vor mobiliza electoral decat atunci cand le va intra in oase nu spaima de a sfarsi pe carbunii Opozitiei (baronii PDL oricum nu au nici o greata de opozitie, contractele firmelor detinute prin interpusi vor merge mereu), ci la puscarie.  Alegerile din 9 decembrie nu sunt simple alegeri in care decidem sa votam pentru X sau  Y pe baza unor preferinte personale, ci alegeri radicale prin gravitatea lor : decidem intre Sistem sau impotriva lui.

Instantanee electorale – lupta de clasă

In “buna” traditie bolsevica, alianta USL ne-a povestit pana astazi ce nu este bine, ce nu s-a facut bine si  ce – dupa parerea lor –  trebuie  facut – dusmanul de clasa trebuie nimicit cu orice pret. Daca este sa traducem in fapte ceea ce au facut pana astazi putem sa realizam ca:

1. Au nimicit in cateva luni putina credibilitate pe care am reusit sa o obtinem dupa un aproape un deceniu de sacrificii;
2. Au nimicit previzibilitatea fara de care nici un investitor strain sau local poate sa-si permita sa faca investitii cu un risc calculabil;

Instantanee electorale – Noi poporul !

Daca dorim sau nu, voturile tuturor sunt cumparate. O parte din ele cu un kilo de zahar, o alta parte cu niste vorbe dulci. Marea problema a electoratului romanesc este lipsa de vointa politica. Atat timp cat noi nu vom fi vehementi in cererea de respectare a promisiunilor electorale facute  de cei carora le-am incredintat voturile, nimic nu se va intampla in Romania.

Instantanee electorale – cifre, tendinţe, direcţii

O campanie electorala adevarata nu incepe niciodata in ziua stabilita oficial. O campanie adevarata este pregatita cu mult timp inainte prin stabilirea  unei tinte realiste si a unei strategii de a o atinge, a mesajelor-cheie, comunicatorilor, electoratului vizat, reperelor de etapa, strategiilor de avarie pentru cazurile neprevazute si chiar a « gloantelor de argint ». In acelasi timp, nici o campanie serioasa nu poate fi facuta fara cunoasterea in amanunt a adversarului si fara anticiparea miscarilor sale. Postarea de ieri dupa-amiaza a oferit atat cateva linii directoare pentru ARD, cat si o analiza a mesajului de campanie a USL, asa cum a reiesit din cuvantarea magistrala de pe stadion a tovarasului Victor Ponta.

Se cuvine deci sa facem si o radiografie rapida a USL pentru a suprinde cateva lucruri esentiale. Astazi am preferat sa lucram cu materialul clientului (sondajul aparut ieri pe piata realizat de GSS 2000, care lucreaza de obicei pentru PNL), pe care il vom interpreta in cheie electorala.

Instantanee electorale – nucleul campaniei

Acum cateva luni, inainte chiar de suspendarea presedintelui, incercam sa identificam nucleul mesajelor electorale ale aliantei USL, mesaje promovate de aparatul electoral formidabil pe care il au la dispozitie. Incepand cu propaganda dura promovata de cele 3 statii de televiziune “stirista”, care stau la dispozitia USL si pana la diverse institutii ale statului, care sunt folosite intr-un fel sau altul pentru a promova programul electoral al guvernantilor actuali.

Instantanee electorale – start

Cateva subiecte care ne pot deslusi situatia existenta, cam la o luna si jumatate inaintea alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012. Pornim de la rezultatele alegerilor locale la Consiliile Judetene, care reprezinta cel mai fidel rezultat al votul politic pe care il vom vedea in procent de 90% la alegerile parlamentare din 9 decembrie. Este clar ca electoratul romanesc nu este influentat prea mult de calitatea personajelor politice  in circumscriptiile electorale si la fel de clar este ca unele aliante locale, care au generat “voturi mascate” (ma refer la locale),  nu vor mai exista, cred ca  numai 10% din rezultate pot fi considerate in afara votului politic, asta bineinteles cu multa clementa si darnicie.

Alta ipoteza de lucru ar fi micsorarea participarii la alegerile din iarna, indiferent de starea vremii, care bineinteles va influenta participarea dar nu atat de mult cat unii o doresc. La “Locale” am avut o participare de aproximativ 50% in urban (49,88) si cam 65% in rural (65,3).  La alegerile pentru Consiliile Judetene au votat 9.809.257 de alegatori dintr-un total de 18.313.440 de alegatori aflati atunci pe listele electorale. Ce s-a intamplat cu aceste liste, daca s-a intamplat ceva, vom vedea foarte curand. Parerea mea, bazata pe unele sondaje interne, la fel de speculative ca cele publicate, este ca vom avea o scadere de cel putin 10% participare urbana si una putin mai mare, cam 12-15% in rural.

Candidez la Arad

Redactat de @mru

Invitaţia PDL Arad de a candida pentru un post de senator în colegiul din municipiu mă onorează şi după multă chibzuinţă am decis să îi dau curs, cu inima împăcată, pentru că aceasta este dorinţa majorităţii covârşitoare a  filialei partidului dumneavoastră. Candidez pentru Arad pentru că simt că acolo este nevoie de mine. În plus, mi se pare elegant şi normal să respectăm, ca parteneri de alianţă, deciziile celorlalţi candidaţi, iar eu sunt printre ultimii care ia o hotărâre tocmai pentru că am vrut să fie cât mai bună cu putinţă.

Comunicare, comunicatori, politică de comunicare – a doua parte

Vezi prima parte a articolului. Aparitia calculatoarelor, retelelor de comunicatie prin internet au reusit sa inchida un ciclu in istoria civilizatiei umane. Am inceput sa comunicam si sa ne si sa creem o memorie culturala prin abstractizarea limbilor, inventand scrisul si sa ne folosim de tablitele de lut pentru a creea o “memorie minerala”, am continuat asa aproape un mileniu; apoi, incet, am inceput sa creem o “memorie vegetala”, de la papirus si pana la hartie, care astazi incepe treptat  sa dispara. Pana la urma ciclul s-a inchis cand omenirea  s-a intors la memoria minerala, care ne permite astazi nu numai sa pastram cam tot ce s-a scris in trecut, ci sa si generam zilnic milioane de noi piese de informatie pe care le difuzam prin relelele de comunicare electronica. Mica explicatie nu-mi apartine, ea apartine celebrului autor italian Umberto Eco, care a expus-o intr-unul dintre cele mai interesante eseuri ale contemporaneitatii noastre (puteti citi cateva lucruri despre asta,  aici).

Majoritatea noastra am fi foarte uimiti sa vedem cat de putin s-a schimbat esenta corespondentei publice (institutionala) si private in ultimele 23 de secole ale societatii umane. Cand spun 23 de secole ma refer la ceea ce cunoastem noi, pentru ca s-ar putea ca perioada ar putea fi mai lunga. Daca citesti documentele gasite la Amarna, in Egipt ( scrise intr-un interval de 70 de ani intre 1380 – 1321 i.Hr) vei descoperi cu stupoare cat de putin a evoluat mentalul uman (despre arhiva de la Amarna, puteti citi aici si aici). Anvelopa mesajelor este diferita, formularile sunt diferite si binenteles ca stilul difera, dar continutul mesajelor ramane actual;  pana la urma majoritatea mesajelor de natura diplomatica  contine eforturile diversilor de a altera sau a consolida un “adevar subiectiv” al destinatarului sau destinatarilor si in prima parte a articolului, am mentionat:

Comunicare, comunicatori, politică de comunicare – prima parte

Nu sunt un profesionist al comunicarii, sunt insa un consumator si un furnizor al unor elemente care pot fi considerate parti ale unui mod de a comunica. Intr-un eseu  pe care l-am numit “Lumea in care traim” si pe care l-am publicat fragmentar in mai toate blogurile mele (fiecare cu specificul lui) am descris cateva probleme pe care un profesionist ( sa zicem un istoric) al viitorului  le-ar putea avea cu perioada in care traim. Scriam:

Periodizarea istoriei este o chestiune didactica, de multe ori incorecta si in majoritatea cazurilor dezbatuta mai mult decat faptele in sine. Felul nostru de a pune toate lucrurile in “sertarasele” mintii este aproape un impuls biologic. Problema este ca fiecare cultura isi are felul sau de a aranja altfel sertarele memoriei si de aici discrepantele majore in felul cum  ne folosim de aceasta memorie istorica.