Vânzătorii de indulgenţe şi…asigurări

Papa Urban al II-lea a vrut doua lucruri: primul – sa cucereasca Tara Sfanta si al doilea – sa-i ierte de chinurile iadului pe pacatosii cavaleri dispusi sa faca acest lucru trecand prin sabie niste pagani. Cerificatele impartite cruciatilor trebuiau sa-i absolve de orice crima viitoare, asigurandu-le o viata viitoare in raiul pazit sub cheie de Sfantul Petru.    Vazandu-se cu certificatele in caruta, respectivii bravi cruciati au devastat putin Constantinopolul, omorand cateva zeci de mii de oameni nevinovati pe drum, printre ei si multi crestini – pentru ca avand iertarile in scris puteau sa-si permita.  Adevarul este ca teologia indulgentelor este mult mai complicata, am simplificat faptele pentru a ajunge in locul in care doresc sa ajung.

Heliotropismul si răul absolut

Termenii mentionati in titlu sunt bineinteles folositi la modul metaforic si totusi fac parte la modul cel mai practic din fenomenele societatii in care traim. Heliotropismul este un proces aplicat plantelor ale caror frunze sau flori urmaresc soarele (lumina lui) de la rasarit si pana la apus (vezi floarea soarelui – Helianthus annuus). Raul absolut este un termen teologic care defineste un rau imposibil de remediat si impotriva caruia trebuie de luptat pana la distrugerea lui totala. Raul absolut este reprezentat de  Sorin Ovidiu Vîntu si Heliotropismul este comportamentul slugarnic si dependent de banii sau santajul acestui personaj asupra unei camarile de politicieni, ziaristi sau personalitati publice care au trait si traiesc  “inflorind” bine merci in Romania.

M-am folosit de ambii termeni pentru a caracteriza doua fenomene intruchipate de perioada nefasta a regimurilor romanesti din ’89 si pana in zilele noastre.

La o bere cu un spartan din Atena

Moto: O decizie buna este bazata pe cunoastere, nu pe cifre – Platon

Zilelele toride de peste tot in emisfera nordica a globului învita seri sociabile, la o bere rece si discutii la fel de aride ca si starea vemurilor pe care le traim, la propriu si la figurat. Tema a fost la nivelul agendei publice internationale – democratia, mai precis – eficienta ei.

Dreptul la Istorie: Herculane

 Astazi revin dupa o scurta conversatie cu un tanar academic din Cluj, dl Mihai Cucerzan, care mi-a atras atentia asupra canibalizarii pirateresti a uneia dintre cele mai frumoase perle istorice ale Romaniei. Băile Herculane si imprejurimile ei sunt vechi de cand lumea. Băile Herculane (Aqua Herculis) este una dintre cele mai vechi localitati in care a existat prezenta umana (continua) pe teritoriul Romaniei, incepand cu paleoliticul superior (cam 10 000 î.Hr.) si pana in zilele noastre.

Despre Vise (2) – visul lucid

Vezi articolul precedent. Visul lucid este un eveniment petrecut intr-o stare de somn, în care persoana care visează este conştientă că visează şi că visul este în curs de desfăşurare. În timpul viselor lucide, există posibilitatea de a exercita un anumit control asupra visului, a personajelor şi tuturor caracteristicilor acestora, precum şi testarea “What If” (Si daca ar fi posibil”) a unor lucruri care sunt imposibile sau foarte puţin probabile în realitatea fizică a stării de veghe. Visele lucide sunt cel mai adesea extrem de realiste, prezentând şi o ascuţire a acurateţei simţurilor celui ce are visul lucid. Visul lucid este in mod obisnuit o experienta rara. Desi o mare parte a oamenilor relateaza ca au avut cel putin o data in viata un vis lucid, doar 15-20% dintre oameni au trait visuri lucide.

Despre Vise (1) – cum si cand.

Visul este un fenomen care descrie o experienţa subconştientă. Experienţa este construita dintr-o succesiune de imagini, sunete sau sentimente care produc emoţii şi senzaţii, ce pot fi explicate verbal in marea majoritate a cazurilor (dar nu intotdeauna). Visul apare, intodeauna în timpul somnului, intr-o anumita etapa, asa cum vom explica mai jos.

Am impartit discutia noastra despre vis in trei articole. In primul  voi expune mecanismul, adica cum si cand, in celelalte despre continutul visului si implicatiile posibile in viata constienta a individului „visator”.

Intre o nuntă şi o înmormântare

Lumea a “trait”  in ultima saptamana doua povesti – prima vesela – “fata din popor si printul”, a doua mult mai putin – “s-a facut dreptate!” Fluvii digitale au curs in ambele evenimente, unind mapamondul conectat si transformandu-l intr-un  public spectator fauritor sau demolator de mituri contemporane.

De fapt  mapamondul conectat se imparte in doua categorii – categoria simplex, adica cei care primesc povestile fara sa poata participa la discutia care se infiripeaza de fiecare data pe prispa digitala a satului mondial, intr-un cuvant spectatorii de televiziune sau cititorii de presa scrisa. O alta categorie fiind cea duplex, adica cei  care au si posibilitatea de a comenta evenimentele, adica media ciripitoare prin bloguri sau alte retele de socializare.

Déjà vu

Aproape ca nu exista fiinta umana care sa nu fi experimentat intr-un fel sau altul sentimentul de Déja-vu (paramnesia). Vorbind mai “profesional” acesta simţire poate fi definita in diverse forme care apar impreuna sau separat, de exemplu: Déjà visité (recunoasterea locatiei); Déjà vécu (am experimentat); Déjà entendu (am auzit) Déjà gôuté (am gustat); Déjà connu (am cunoscut persoana); Déjà dit (am mai spus); Déjà présenti (am avut presentimentul); Déjà rêvé (am mai visat). Ne folosim de terminologie franceza din cauza lui Émile Boirac (1851-1917), filozof si academic francez, care intr-o carte extrem de interesanta „L’Avenir des Sciences Psychiques” s-a ocupat profund de acest subiect, incercand sa-l analizeze filozofic si social.

Continuitate: de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa la Densuş

In Romania contemporana numai pietrele mai au inima. Multi oameni si-au pierdut-o. Cuvinte grele? Probabil ca da, adevarate insa! Istoria cunoscuta sau nu, falsificata sau cvasi autentica ne depaseste cu fiecare zi ce trece intre un Craciun si un alt Paste, an dupa an, pana vom uita cine suntem, de unde am venit si ce naiba ne tine aici, daca ne mai tine.

Despre Suflet

[Din jurnalul unui profesor de istorie a religiilor] Ieri am avut sansa sa discut o groaza de timp despre suflet. Exista, nu exista, de ce trebuie sa existe si de ce nu, este pre-existent fizicului sau este creat impreuna cu el, ce se intampla cand fizicul moare – unde ajunge el, reincarnarea este posibila sau nu, este sufletul lipsit de sex sau sunt suflete femininine si masculine si tot asa 2 ore intregi.

Cioran

Moto: “Să fie oare pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?„

Emil Cioran s-a născut acum  100 de ani (8 aprilie 1911) Răşinari, aflat pe atunci în comitatul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Wikileaks – Dezvăluiri cunoscute şi aprecieri exacte

Nu cred ca este cineva in tara asta care il crede pe Victor Ponta un om inteligent. Cred ca majoritatea oamenilor informati il considera un politician infantil, care a avut mai mult noroc decat minte. Indiferent de potentialul uman sau lipsa lui, personalitatea dlui Ponta devine  este exponentul toxicitatii civice reprezentata masiv de politicienii PSD. Citat:

“‘România, din păcate, nu a îndeplinit încă toate condiţiile pentru aderarea la spaţiul Schengen şi ridicarea monitorizării pe Mecanismul de Cooperarea şi Verificare în Justiţie. Ieri (marţi – n.r.), în Bucureşti, ministrul adjunct de Interne şi şeful Poliţiei române au fost demişi pentru fapte de corupţie. E foarte greu să îndeplineşti standardele europene atâta timp cât un guvern corupt şi ineficient nu poate să le îndeplinească. Din partea dumneavoastră aşteptăm obiectivitate şi ridicarea clară a semnalelor privind lipsa de performanţă a Guvernului român’, a spus Ponta. (Sursa) Vezi postarea mea din 25/11/2010.

Lachei de ieri şi de azi!

Nu stiu daca ati auzit de omul care a fost Profesor Dr. İsmet Miroğlu, probabil ca nu. Dr. Miroğlu a fost unul din pastratorii uneia dintre cele mai interesante arhive ale istoriografiei romanesti. Din nefericire, Dr. Miroğlu (la fel ca toti oamenii mari, a murit mult prea tanar) s-a stins la varsta de 53 de ani, in anul 1997. L-am cunoscut in ultimul an al vietii sale, deja mistuit de boala necrutatoare de care a suferit. Am avut un noroc fenomenal. Nu cunosc limba turca, nici cea moderna si nici cea arhaica, deci istoriografia Principatelor Romane mi-ar fi fost inaccesibila.