Dileme electorale: activism şi pseudo-doctrine

In curand vor iesi la suprafata “programele de guvernare” ale celor cu care vom vota si ale celor cu care nu vom vota, pe romaneste “ale noastre” si “ale lor.” Aceste programe contin lucruri care ar fi bine de facut, ineptii si minciuni. Bineinteles, in procente diferite, conform pseudo-doctrinelor aferente. Aceste programe sunt citite de aproximativ 5-10% din electorat, intelese cam de  3-5% din el si crezute de absolut nimeni.  Inainte ca Adrean Videanu  sa-mi explice cum sta cu dreapta si de ce trebuie sa votez eu cu ARD, vreau sa mentionez cateva lucruri esentiale, care pe mine ma deranjeaza mai mult decat limba de lemn a acestor programe.

O invitaţie la gândire: ieşirea din cotidian

Între  Nietzsche, Moore şi Kurzweil

“Dincolo de bine şi rău”  este titlul  folosit de  Friedrich Nietzsche intr-o lucrare care nu a fost considerata la timpul ei suficient de importanta pentru a fi tiparita, Nietzsche a tiparit-o pe banii lui. Nu sunt fan Nietzsche, de fapt consider ca pentru a fi fanul lui trebuie sa fi putin masochist. Cartea, cu titlul ei original “Jenseits von Gut und Böse”, a fost tradusa in limba romana sub titlul “Dincolo de bine şi rău – Preludiu la o filosofie a viitorului” de Victor Scoradeţ, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Cartea a devenit extrem de actuala in problematica dintre ceea ce se intampla si ceea ce se percepe ca se intampla. In carte, Nietzsche incearca sa reformuleze clasicele pre-supozitii (supozitie prealabilă) despre  conştienţă (self-consciousness), cunoaştere, adevar, liber arbitru si propune o alta, pe care el o numeste “der wille zur macht” – in engleza “will to power”; in romana eu as traduce “dorinta de a poseda”. Poseda ce? Poseda tot ceea ce poti sa iei de la societatea in care traiesti. E rau ? In nici un caz. Raul incepe cand ceea ce faci distruge pe altii, care nu au nici puterea si nici uneltele pe care tu le ai sau pe care ti le poti permite.  Pentru a termina filozofia si a ne intoarce la ale noastre, capitolele relevante la ceea ce am scris sunt VI-IX (VI – Noi savantii; VII – Virtutile noastre; VIII – Popoare si patrii si IX-   Ce este nobil ?)

Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (partea a treia)

Vezi postarile anterioare (prima parte si a doua parte). Potrivit statisticilor oficiale, in Romania, din 1947 incoace, aproape sase milioane de romani au fost pagubiti intr-un fel sau altul cu echivalentul a peste 25 de miliarde de euro. Pana in 1989, principala cauza erau nationalizarile si exproprierile. Dupa 1991 am vazut “pe viu” jocuri piramidale, banci populare, falimente bancare sau fonduri de investitii care au “zburat” peste mari si tari. Multi indivizi au profitat de saracia generalizata in care s-a aflat (si se afla) Romania, speculand dorinta de imbogatire rapida. Asa s-au construit Caritas, Gerald sau alte jocuri de intrajutorare, FMOA ori Fondul National de Investitii. Scopul a fost unul: cati mai multi deponenti, pentru ca “alesii” sa-si poata recupera “investitiile” initiale. Bineinteles, toate acestea nu ar fi fost posibile fara complicitatea guvernantilor, indiferent ce forme a luat ea: “consolidarea” neincrederii populatiei in sistemul bancar printr-o serie de falimente rasunatoare, lipsa unor campanii de informare sau, la fel de grav, promovarea unor legi interpretabile.

Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (partea a doua)

Vezi postarea anterioara. “Brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

***

“Afacerea Skoda”

De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost “Afacerea Skoda”. In presa vremii  s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile. Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.

Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (prima parte)

Cele doua cuvinte ciudate din titlu apartin politicienilor romani de la inceputul secolului XX, folosite in discutii din guvern sau parlamentului roman de la inceput de secol XX si folosite cu spor de presa vremii. Deci “brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

Partidele de sticlă

Ziua de ieri poate deveni o zi istorica pentru mass-media romaneasca sau poate chiar pentru felul in care noi, cetatenii acestei tari, gandim si facem politica. Doua evenimente – unul a fost tratat aproape nesemnificativ, al doilea cu surle si trambite jurnalistice de rigoare. Ambele intr-un fel sau altul depasesc cu mult normele politice si jurnalistice.

In primul rand am sa incep cu o “mea culpa”  – la data de 23 iunie 2010, deci acum 2 ani si putin, presa a devenit, oficial, ameninţare la adresa siguranţei naţionale, fiind introdusă în Strategia Naţională de Apărare, adoptată marţi în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Potrivit documentului, trimis Parlamentului de Traian Băsescu, în calitate de şef al CSAT, printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale se numără „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”. De asemenea, strategia menţionează „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului”. Presa este menţionată şi în legătură cu fenomenul crimei organizate în sensul „presiunilor şi influenţei pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţiilor statului, asupra mass-mediei şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice„. (Sursa)

O lume nouă cu sau fără România (2) O criză interminabilă?

“Dai in mine, dai in fabrici si uzine “ – Una din cunoscutele sintagme romanesti “dai in mine, dai in fabrici si uzine” a fost confirmata pe plan international din 2008 si pana astazi. Liderii occidentali isi dau seama astazi cat de mare a fost greseala lor cand au aparat ceea ce numim in general “marile corporatii” (the big business) in detrimentul afacerilor mici si mijlocii. Sa-i vezi astazi pe politicienii americani care candideaza la presedintia Statelor Unite, in frunte cu Barak Obama, batandu-se cu pumnul in piept, cat de importante sunt IMM-urile (SMEs, small and medium-sized businesses, SMBs, small and medium-sized enterprises) este aproape hilar.

Cand Bush jr. a ajuns la putere, una din primele lui actiuni a fost desfiintarea SBA (Small Business Administration Agency), care parea la inceputul anilor 2000 mult prea costisitoare prin facilitatile acordate. Una din ultimele hotarari ale lui Bush jr. inainte de a preda mandatul a fost, in plina criza deja, sa o reinfiinteze.

Despre bunăstare şi fericire – un index

Notă: Acest articol nu este politic. Orice legatură intre sintagmele folosite in acest articol si cele folosite de politicienii români in campaniile electorale este absolut întamplatoare. Articolul nu este nici un indemn la emigrare.

Fericirea este o stare mentala (state of mind), determinata de sentimente care exprima satisfactia, placerea si bucuria pe care le simtim intr-o perioada sau alta a vietii noastre. Lungimea acestei perioade este o variabila, dependenta de sanatatea noastra fizica sau mentala (cauza biologica),  de felul in care analizam si incercam sa ne solutionam problemele (cauza psihologica), de factorul religios care este un factor determinant in etica, morala, a asteptarilor si sperantelor pe care le avem de la viata, si in sfarsit factorul filozofic, prezent in toti, chiar daca majoritatea il denumesc altfel decat filozofia existentei individuale.

Nimic nou, dar mai rău: “Despre presa cu subiectivitate”

Acum doi ani se lansa platforma “Contributors”. Inainte de lansare, Teo Tita, care a fost redactorul acestei platforme m-a rugat sa colaborez. Mi-a placut Tita intotdeauna, desi nu intotdeauna rezonam “ideologic”, am acceptat si am publicat cateva zeci de articole.  Dupa ce am citit articolul din The Economist referitor la presa din Romania am hotarat sa republic pe Politeia primul meu articol publicat pe Contributors, cred ca unul din primele articole publicate de ei.

***

Despre presa cu subiectivitate

Cand am fost rugat sa scriu acest articol, am hotarat sa-l scriu cu atentionarea ca nu va fi in nici un caz  un articol obiectiv. Din fericire nu voi putea scrie niciodata despre presa cu obiectivitate. Iubesc presa, a fost si este parte din viata mea, chiar daca profesia mea este departe de jurnalism sau media. Nu poti fi obiectiv cand vorbesti despre lucruri pe care le iubesti. Fatalitatea ne conduce cateodata la conflicte intre creier si inima, conflicte pe care nu intotdeauna reusim sa le mediem cu inteligenta. Asadar, despre presa in general si despre presa romaneasca in particular.

Blestemul porcilor

Despre vânătorii vânaţi. Daca as fi zooloatru as putea crede ca pe Adrian Nastase, marele vanator, l-a ajuns “blestemul porcilor” sacrificati, asa cum l-a ajuns si pe Ceausescu. Crescuti pentru a fi vanati int-un tarc, fara nici o sansa de scapare, aceste animale sunt obiectul unui sport barbar fara de  seaman in istoria omenirii pana in secolul XX. Intotdeauna au existat vanatori, rasa umana a trait milenii din ceea ce a vanat – a fost o chestie de supravietuire. In timp, vanatoarea s-a transformat intr-un eveniment social pastrat pentru cei cu sange albastru, niciodata insa nu s-a vanat intr-un tarc. Animalul a avut sansa sa scape, sansa anulata astazi de parvenitii care practica “vanatoarea sportiva” a animalelor inchise intr-un tarc, crescute sa fie macelarite. Acesti parveniti isi simuleaza o  barbatie confuza  cu ajutorul unor arme de foc. Despre indemanarea vanatorului ar trebui intrebat primul socru al statului, care si-a gasit boasele ciuruite de alice intr-una din escapadele vanatoresti ale vânătorului  vânat. Cine stie, poate si asta a fost un blestem al porcilor.

Glose: Vine trenul!

Una din marile intrebari pe care un om normal, cetatean al Romaniei contemporane, le-ar putea avea ar fi – “se putea oare, altfel?” Raspunsul normal ar fi pozitiv. Din nefericire, structura societatii romanesti nu ne da multe sperante ca vom avea o alta clasa politica, care ar putea asigura o schimbare radicala in viitorul apropiat.

Glose: Acvile, cocoşi si claponi

Postat de @huniad

Caragiale – O scrisoare pierdută (1884), Actul 1 – scena 1

Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?
Tipătescu: Unul… unul care suge sângele poporului… Eu sug sângele poporului!…
Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!… Aoleu!
Tipătescu: Mişel!
Pristanda: Curat mişel!
Tipătescu: Murdar!
Pristanda: Curat murdar!
Tipătescu: Ei! Nu S-alege!
Pristanda: Nu s-alege!

Ponta  –  O scrisoare gasită (28.04.2012)

„Astăzi (sâmbătă – n.r.), de dimineaţă, pe drumul spre Braşov, cu Crin Antonescu, am stabilit schema Guvernului şi chiar şi o mare parte dintre oamenii care vor conduce ministerele. Nu avem nevoie nici de negocieri, nici de târguieli, nici de cine ştie ce proporţii între PSD-PNL-PC. Am făcut această listă cu un singur gând: în următoarele şase luni, Guvernul USL este obligat să fie cel mai competent Guvern pe care l-a avut România şi, mai mult decât orice, cel mai cinstit Guvern pe care l-a avut România„. Gandul

Glose – Desant şi Gura Târgului

Postat de @huniad

Cuvantul glosă provine din latina – glossa (stralucire, luciu) si este de fapt o explicatie, comentariu sau  interpretare. Majoritatea articolelor lui Theophyle au fost mult mai lungi decat cele publicate. Ideea lui a fost ca tot ce trece de 800 – 1000 de cuvinte nu este asimilat de cititorul de pe internet obisnuit daca nu are interes direct in continutul lui. Internetul nu favorizeaza articole lungi si impartirea unui articol intr-o serie de articole diminueaza impactul in asa fel incat majoritatea cititorilor nu vor citi intreaga serie.

Glosele pe care le vom publica sunt exact acele parti care au “căzut” la redactarea finala a unui articol sau insemnari dupa un comentariu extrem de puternic (si inteligent) sau invers al unui comentariu care arata profunda ignoranţa a cititorului. @huniad