Forta Civică: resetarea politicii

Redactat de @Cetatean

Cine se arunca de pe terenul solid al votantului in apa politicii active nu are cum sa nu se ude. Problema e sa nu ii intre la apa convingerile si principiile pe care le afirma.

Dupa experienta nefericita cu Noua Republica si Mihail Neamtu si mai ales dupa aparitia Partidului Forta Civica, e vremea sa tragem linie si sa facem un bilant, pentru a putea porni pe o ruta alternativa, intrucat prima s-a dovedit infundata.

In a 7-a postare de pe acest blog dedicata Noii Republici (au fost 8 in total), am scris :

« Am sprijinit miscarea Noua Republica inca de la inceput (in fapt, am fost cel care a corectat juvenilul, dar autenticul Manual de lupta inainte de a fi publicat pe Politeia in 26 septembrie 2011, atat in varianta originala, cat si cu amendamentele noastre), am facut in mod public doua propuneri de pozitionare politica si mediatica ale Noii Republici in contextul viitoarei legi electorale […], am intervenit apasat de doua ori atunci cand Mihail Neamtu a scapat grav caii in porumb numindu-l pe Traian Basescu « om al trecutului » si dandu-l pe Ion Iliescu exemplu de « normalitate » in exercitiul constitutional al mandatului de presedinte, am adresat 7 intrebari catre conducerea NR in care trageam semnale de alarma privind manareala fesenista a statutului NR de catre Mihail Neamtu si clica lui si, in fine, dupa raspunsul semi-oficial al domnului Gabriel Biris – care intre timp (s-)a fost exclus din NR – , am scris ultima postare despre « baietii de comitet » (altfel spus, Grupul de Initiativa Nationala si nu numai) care, sub masca adoptarii unui statut copiat dupa cel al partidului TOP09, se pregatesc sa centralizeze puterea in viitorul partid Noua Republica ».

Consider ca « experimentul » Noua Republica a fost util pentru ca a aratat cum se poate distruge, prin deturnare, aspiratia spre un alt tip de partid si de politica. Maximalismul doctrinar si meritocratia de mucava clamate de juvenilul si incorigibilul Mihail Neamtu s-au dovedit pana la urma a fi expresia unui oportunism de prima clasa, iar firul verde al ierbii a fost ars de duhul iubirii de marire si de functii. Din punctul meu de vedere, episodul NR a fost inchis si Comunitatea Politeia precum si o buna parte a societatii civile au invatat o lectie.

Acum, ar trebui ca dupa dezamagirea starnita de Neamtu si Noua Republica, sa ne refugiem intr-un maximalism pe care doar niste ingeri sa il poate satisface? Daca pana si un teolog cu patalama care intra in politica ajunge sa dezamageasca, nu ne ramane decat sa boicotam si alegerile parlamentare din 2012 si sa asteptam un partid de « dreapta » caruia ii vom gasi mereu cusururi ?

Este cert ca politica romaneasca a stat prea multa vreme sub zodia mesianismului gaunos : de la Ion Iliescu « Soarele rasare », trecand pe la Dan Diaconescu « 20.000 de euro pentru fiecare roman » si pana la Mihail Neamtu « integritate si meritocratie », mai toti liderii partidelor au avut pretentia de a detine  la cheie solutia de salvare a tarii si de revigorare a politicii.

Insa timpul mesianismului politic a trecut. Consider ca s-au copt vremurile pentru ca cetatenii sa nu mai astepte ca un singur politician sa pretinda ca are, singur, solutia-miracol.

Daca exista un om sau un partid care realizeaza macar in parte ce a promis, acel om sau acel partid trebuie sprijinit sa realizeze mai mult, nu criticat ca nu realizeaza tot ce a promis (a cauta mereu un politician sau un partid care sa ne indeplineasca imediat toate dezideratele politice personale e drumul cel mai sigur spre populismul desantat, de dreapta sau de stanga).

De exemplu, Comunitatea Politeia l-a sprijinit pe Presedintele Traian Basescu de cate ori a considerat ca acesta merita sprijinit cu toate fortele (si nu a fost precupetit nici un efort in acest sens), insa Presedintele a fost si criticat (nu de putine ori). Meritele Presedintelui Basescu sunt incontestabile, insa e la fel de adevarat ca Presedintele are o formidabila capacitate de a-si recunoaste greselile si de a invata din critica, asa cum nici un politician roman nu a dovedit pana acum ca poate invata. Nu e deloc politicianul perfect, insa e de departe cel mai bun pe care il puteam avea.

Guvernul lui MRU a cazut pentru ca nu a indeplinit imediat toate dezideratele baronilor PDL. La vremea potrivita, la motiune, au stiut sa ii arate noului politician care era MRU si unei tari intregi ce inseamna « dreapta » pentru PDL : un slogan bun de captat votantii care sunt speriati de USL si care se mai amagesc ca vamesul, sirena blonda si borduristul sunt « de dreapta ».  Atunci cand trebuie, a fi « de dreapta » insemna a cere bani de la Guvernul lui MRU pentru ca niste baroni locali sa isi faca invartelile ; in alte circumstante, a fi « de dreapta » insemna a a juca prost comedia opozitiei la USL, in timp ce strang maini si se incredinteaza contracte transpartinice.

Pana la urma, de ce a cazut Guvernul MRU ? Pentru ca nu era suficient de « de dreapta »  sau pentru ca un baron PDL, prieten la catarama cu Vasile Blaga, a trecut cu acolitii la dreapta Varanului ?

Aparitia Partidului Forta Civica si a lui MRU in calitate de Presedinte a starnit deja strambaturi din nas pe partea dreapta a esichierului politic :

• pentru maximalisti, Forta Civica a cooptat deja « traseisti ». Eu consider ca pentru acesti maximalisti, exista deja partidul Noua Republica condus de Mihail Neamtu : cine crede in mitul puritatii originare a Fondatorului si a acolitilor sai,  nu are a vota cu « traseistii » din Forta Civica.
• pentru altii, Forta Civica e un partid prea « de centru ». Cei cativa oameni care au mai fost in alte partide si care sunt acum alaturi de MRU sunt aratati ca exemple de « alterare doctrinara ». Partidul nici nu a aparut bine si deja i se canta prohodul. MRU nici nu a spus ceva in calitate de nou Presedinte de partid si deja e condamnat ca nu e suficient de « curat doctrinar ».  Modul in care MRU a decis sa faca politica pare deja sortit esecului, cata veme printre membrii partidului pot fi identificati cativa fosti PDL-isti, cativa fosti PNL-isti si cativa fosti PSD-isti. O, ce inselare in avans a sperantelor !

Insa acest mod de a gandi tine de reflexele mesianismului politic si, simultan, de o perversitate fara margini. Cand un nou presedinte de partid incearca sa treaca peste falsa separatie stanga – dreapta in care se scalda, mocirlos, partidele clasice si politicienii vechi (sa nu mi se spuna ca Videanu e de dreapta si ca Dragnea e de stanga !) si decide sa acorde credit unor oameni care au venit intr-un partid ce nu are sinecuri de oferit, atunci vedem cum se reactiveaza tentatia ieftina a mesianismului politic. MRU nu are voie sa aiba in preajma sau sa se consulte cu cineva « de stanga » sau « de centru », caci asta insemna ca nu are tot setul de solutii-miracol « de dreapta » la indemana. Pai ce fel de nou partid e acesta care nu promite marea cu sarea din prima zi a viitoarei  guvernari ? Ce fel de lider e acela care nu declara de la inceput ca stie tot si ca face tot fara a se mai consulta cu nimeni altcineva ?

Mai mult, cand Presedintele Basescu e acuzat ca de 8 ani « dezbina » politica romaneasca si ca nu isi exercita rolul de « mediator », exemplul lui MRU de a incepe activitatea de presedinte de partid indemnand la o constructie politica nu impotriva cuiva anume, ci pentru cei carora le pasa de aceasta tara si care se considera de dreapta e criticat din toate partile.

Unul « dezbina » si e suspendat pentru incalcarea Constitutiei ; altul da dovada de capacitate de cooperare si e deja prea « soft » si prea « nepregatit » pentru « marea » politica. Pai unde e lupta politica pe viata si pe moarte de altadata dintre stanga proletara si dreapta burgheza ?!

Eu pot sa inteleg ca acela care s-a fript cu ciorba sufla si in iaurt. Pot sa inteleg ca aceia care mereu au votat raul cel mai mic acum au devenit intransigenti. Pentru acestia, exemplul Noii Republici e dovada clara ca nu trebuie sucombat repede sarmului unui nou partid si unui nou lider care ar putea fi, in definitiv, la fel ca ceilalti. Prudenta ramane intotdeauna o virtute si eu o recomand tuturor.

Insa ce nu trebuie sa acceptam e incercarea vechilor baieti de a arunca in Forta Civica si in MRU cu niste acuzatii care convin cel mai bine partidelor ce joaca de ani buni comedia Putere-Opozitie. Modul cum au reactionat unii politicieni atat din USL cat si din PDL la aparitia lui MRU ca presedinte al Fortei Civice arata ca ei au perceput ca nimic nu va fi in politica romaneasca precum a mai fost. Daca MRU era « de-al lor », era si azi bine merci Premier al Romaniei. Acum, ca fost Prim-Ministru demis dupa doar 78 de zile (un record) si ca presedinte al unui partid care nu e desprins din vechiul FSN, parca e cam greu sa il acuzi de pacatele originare al tuturor politicienilor romani de meserie : manareli dubioase si fesenism.

Mereu m-a intrigat sintagma atat de des vehiculata de politicienii de meserie drept dovada capacitatii de a face compromisuri : « in politica nu exista dusmani, exista doar adversari ». Sintagma aceasta nu ascunde decat capacitatea politicienilor de meserie de a se intelege pe seama alegatorilor naivi si a bugetului de stat. Celebrul cuplu Nastase-Videanu e un exemplu bun. Cuplul Ponta-Antonescu nici macar nu mai trebuie amintit, astia sunt exemplul perfect al compromisului intemeiat pe ura atavica impotriva cuiva.

Forta Civica nu pare a fi un partid cu cohorte activisti din teritoriu gata incolonati sa aduca oameni la vot cu pungile de faina si zahar iar MRU nu pare un politician unsuros dispus sa faca compromisuri cleioase pe seama bugetului si a votantilor. Daca era asa, astazi era inca Prim Ministru al Romaniei.

Pentru unii, desprinderea de tentatia mesianismului politic si de imaginea clasica a partidului care are un singur obiectiv (castigarea puterii si ghiftuirea activistilor) va fi foarte grea.  Insa daca stam sa ne uitam la peisajul politic romanesc, vedem cum, treptat-treptat, in cele doua mandate ale Presedintelui Basescu, institutiile statului au inceput incet-incet sa functioneze fara a mai fi personalizate, fara a atarna de vointa unui singur om. Drumul e inca lung si plin de pericole si reintoarcerea in epoca Iliescu-Nastase a fost la un cvorum distanta. Insa daca pana acum Romania a rezistat, e semnul ca trebuie sa intram in faza finala a modernizarii statului : modernizarea clasei politice romanesti, prin modernizarea ultimei redute in care se refugiaza clasa politica : partidele ca atare.

Forta Civica, cu MRU ca presedinte, are sansa sa fie primul partid care invata sa functioneze ca o institutie in adevaratul sens al cuvantului, care nu slujeste un om si ambitiile lui personale, ci membrii si votantii. Pana acum, partidele au fost mereu vehiculele politice ale unor grupuri de pungasi. Va trebui ca ele sa devina institutii in care un om singur sau un grup de oameni sa nu isi mai poata impune punctul de vedere, daca acesta este impotriva intereselor nationale.

E greu, insa primul pas a fost facut de Forta Civica. Nimic nu va mai fi ca pana acum in politica romaneasca.