Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (partea a doua)

Vezi postarea anterioara. “Brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

***

“Afacerea Skoda”

De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost “Afacerea Skoda”. In presa vremii  s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile. Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.

Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (prima parte)

Cele doua cuvinte ciudate din titlu apartin politicienilor romani de la inceputul secolului XX, folosite in discutii din guvern sau parlamentului roman de la inceput de secol XX si folosite cu spor de presa vremii. Deci “brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

O zi albă – zi de foc!

Nu cred ca mai trebuie sa descriu cititorilor blogului ce se intampla si care sunt perspectivele viitorului apropiat. Dupa ce in cateva zile au fost anihilate sau imobilizate toate institutiile statului, dupa un model pe care numai nazistii si bolsevicii l-au exersat, dupa ce acum o saptamana a fost incalcata o hotarare a Curtii Constitutionale si prerogativele Presedintelui au fost uzurpate si dupa ce de aproape o luna stim cu totii ca in fruntea guvernului se afla un hot si un plagiator, nu ne ramane decat sa iesim in strada si sa ne cerem drepturile.

La fel de bine stim ca sentintele ICCJ legate de incompatibilitatea unor membrii ai Parlamentului si ai Senatului nu sunt luate in consideratie si ignorate si la fel cunoastem faptul ca in Parlamentul si Senatul Romaniei sunt membrii cu condamanari la inchisoare de catre instantele inferioare si stim ca multi dintre acesti membri isi asteapta randul pentru a fi judecati pentru fapte penale comise in timpul cand au fost parlamentari in functie.

« Băga-mi-aş în intelectuali! »

De cand lumea si pamăntul, intelectualii in majoritatea lor au fost implicati in treburile societătilor in care au trait. De la scribul lui Hammurabi si pana la Baruh fiul lui Neria,  scribul lui  Ieremia (Ier. 36:4), de la Niccolò Machiavelli si până la Albert Speer si in sfărsit de la Václav Havel până la Ion Iliescu, toti si-au servit cetatea, unii cu credintă si dragoste altii din interes, oportunism si dorintă de putere.

Bucureştiul şi epoca barbară

M-am nascut in Bucuresti intr-un cartier care nu mai exista, cartierul Uranus. Primul val de barbari condus de “geniul Carpatilor” mi-a distrus locul in care m-am nascut si am copilarit. A venit in curand si al doilea val de barbari care trebuiau sa anihileze si memoria locurilor pierdute. Scriam  despre “cartierul meu”:

Majoritatea noastra am stat la case:  “in comun” sau nationalizate, evident, pentru ca nu mai erau ale parintilor sau bunicilor nostri. In curtile lor am ingrijit primul catel, prima pisica, acolo am sadit primele flori si le-am udat atent in fiecare seara cu o stropitoare de jucarie. Acolo au venit colegii de joaca de pe strada sa ascultam povesti.

Între Oprescu şi Piedone eu îl prefer pe Lazaroiu

Personal, nu cred in miscari populare formate ad-hoc in preajma alegerilor. Am avut experiente de genul asta – cu totii stim care a fost soarta lor. Coagularea unei miscari populare are nevoie de timp, oameni, experienta si multi bani. Majoritatea electoratului romanesc nu se afla “on-line”, el se afla in afara oricarei influente internaute. Nu pot sa dau procente, dar cred ca totusi este vorba de o majoritate.