O Europa altfel !

Postarea unui @Cetatean

« Autorul sustine proiectul european, insa este un adversar al birocratiei si politicilor impuse de sus, fara consultarea directa, prin referendum, a popoarelor din UE. Autorul respinge categoric politicile de stinga, sub orice forma ar fi ele, intrucit nu considera ca statul poate rezolva problemele oamenilor mai bine decit o fac acestia, singuri sau in cadrul comunitatilor lor (locale, regionale sau nationale). Viziunea economica a autorului este cea a scolii austriece de economie, asa cum a fost ea formulata de Ludwig von Mises si Friedrich von Hayek ».

1. Pentru intelegerea disfunctionalitatilor Europei, trebuie avut in vedere urmatoarele aspecte (ma sprijin pe articolul de pe  Politeia Digest)

a. Proiectul european a inceput modest, ca un proiect de viata in comun al celor care in trecut facusera razboiul si care au decis, dupa razboi, sa traiasca in pace. La realizarea acestui proiect au pus umarul barbati care luptasera pe front si care stiau ce inseamna libertatea si pierderea ei, prietenia, ura si alte celelalte sentimente prea omenesti. Barbatii astia erau oameni politici corecti, care credeau sincer in idealurile lor.
b. Treptat, ca orice construct uman, birocratia a pus mina pe proiect si l-a acaparat. Proiectul initial a devenit unul din ce in ce mai vast, iar politicienii cei vechi au fost inlocuiti cu altii, nascuti dupa razboi, crescuti in spiritul lui “trebuie am de toate”, “mi se cuvin toate”, “merit mult si dau putin”. Convingerile politice ale acestor politicini, care astazi conduc Europa, avind in jur de 50-60 de ani, sunt ca frunza in vint. Prodi a fost agent KGB, Barosso a fost maoist, Ashton o militanta stingista, etc. II dau pe cei mai cunoscuti si care imi vin mai usor la indemina, ei sunt reprezentativi pentru intreaga clasa de la Bruxelles. Pentru acestia, proiectul UE este unul si acelasi cu proiectul eternizarii lor intr-un post de conducere. Ar face orice sa isi mentina functiile. Mai nou, inventeaza super structuri care se calca pe atributii.
c. Tratatul de la Lisabona marcheaza limita maxima de expansiune a birocratiei care se teme de votul popular. Toate statele, cu exceptia Irlandei, si-au trecut actul de adeziune, prin Parlamentele nationale. Iar Irlanda a repetat un referendum, culmea democratiei, ca sa iasa ce trebuia. Avem clar dovada ca pentru birocrati votul e bun doar cind le consfinteste puterea, nu cind le-o contesta.
d. Astfel, proiectul birocratic numit Lisabona poate fi definit ca o super structura care are ambitia sa functioneze ca stat cu moneda, buget  si armata propri, cu politicinei proprii si cu parlament propriu, insa neavind curajul sa recunoasca deschis faptul ca, la un moment dat, se va produce o ciocnire intre competentele nationale ale statelor si competentele UE.
e. Distinctia intre competente exclusive, partajate si sprijinite e irelevanta, cita vreme Curtea Constitutionala Germana a pus punctul pe i, aratind ca UE nu are “competenta competentei”, adica ea nu isi poate stabili singura competentele, ci decide strict in limita competentelor care i-au fost acordate de statele membre. Tendinta birocratiei este intotdeauna extinderea, arata Ludwig von Mises in cartea “Birocratia si imposibilitatea planificarii rationale in regimul socialist”. Insa, odata cu extinderea competentelor, birocratia tinde sa devina autonoma, incercind sa isi creeze ea singura propriile legi de functionare. UE este, actualmente, o imensa masinarie birocratica in cautarea a ceea ce Curtea Germana numeste “Kompetez Kompetez” si pe care doar Curtea Constitutionala Germana (la nivel politic) si disparitie euro (la nivel monetar) o mai pot opri din a deveni un Leviathan cu acte in regula.

Pentru stiintificitatea postarii, iata decizia Curtii Constitutionale Germane, in engleza. Orice spun poate fi verificat prin citirea deciziei.

In continuare, voi prelua si voi transforma o parte din comentariile mele pe acelasi subiect din data de 30 aprilie, cind am comentat indelung situatia UE in lumina deciziei din 30 iunie 2009 a Bundesverfassungsgericht. Voi urmari problema lipsei de legitimitate democratica a UE si ciocnirea dintre competentele UE si suveranitatea statelor componente.

2. Acest aspect este capital pentru intelegerea prezentului si discernerea viitorului.

a. Problema de fond a UE la ora actuala este ca aceasta si-a atins limita maxima a competentelor si mai vrea inca sa se extinda. In buna functionare birocratica, ea vrea competenta competentei, insa intra in contradictie cu suveranitatea statelor.
b. Ilustrarea cea mai buna o avem atit in dezbaterea daca UE sa  verifice  bugetele nationale ale statelor. Franta si Germania au fost categorice. NU vor ca UE sa aiba astfel de competenta. “Guido Westerwelle declara anterior că dreptul de a stabili bugete de către parlamentele naţionale reprezintă “nucleul suveranităţii de stat.În Franţa, ministrul de finanţe Christine Lagarde declara că ar fi “util” un schimb de documente cu partenerii, deşi poziţia guvernului a fost subliniată clar: “Parlamentul adoptă bugetul naţional.”
Curtea Constitutionala Germana a surprins in termeni mai generali aceasta ciocnire intre competentele UE si suveranitatea popoarelor, asa cum e ea exercitata de Parlamentele nationale (in speta, cel german) : “The constitutional identity is an inalienable element of the democratic self-determination of a people. To ensure the effectiveness of the right to vote and to preserve democratic self-determination, it is necessary for the Federal Constitutional Court to watch, within the boundaries of its competences, over the Community or Union authority’s not violating the constitutional identity by its acts and not evidently transgressing the competences conferred on it”.

c. Cu aceasta, ajungem la problema urmatoare: de ce sa nu ii recunoastem UE legitimitatea democratica, de vreme ce are si ea un Parlament European?
Citez  din nou decizia Curtii Germane:
Doua chestiuni trebuie insa  lamurite aici:

c1. Pe cine reprezinta Parlamentul European? Citez: “The European Parliament is not a body of representation of a sovereign European people.” Retinem: nu exista popor european. Adevarata relatie de reprezentare este cea intre un popor si parlamentul sau national. Nu orice institutie care poarte numele de Parlament chiar este una [aici ma sprijin si pe articolul de pe Politeia Digest preluat de pe Stratfor si citat la inceputul postarii, precum si pe teza ca un popor si institutiile sale nu este doar un construct birocratic si legal, ci si o traditie comuna, care scapa oricarei biricratii prin limba, cultura si  istorie comuna].
c2. Ce este, de fapt, UE? Un stat? Un stat federal? O organizatie de state suverane? Citez tot din decizia Curtii Germane: “The European Union continues to constitute a union of rule (Herrschaftsverband) founded on international law, a union which is permanently supported by the intention of the sovereign Member States”.
Chiar in orizontul Tratatului de la Lisabona, UE este o organizatie internationala constituita din state suverane care rezista atita timp cit resoectivele statele suverane decid sa ramina in ea. Faptul ca e aproape imposibil de iesit din UE sau de expulzat un membru e doar o aparenta. UE exista pentru ca statele au decis sa o creeze, ea nu poate forta statele sa ramina in cadrul ei.
Ceea ce ne intoarce la problema competentelor si mai ales a deficitului de legitimitate.

Ceea ce ne intoarce la problema competentelor si mai ales a deficitului de legitimitate.

3. Legitimitatea si competentele.  Doua probleme trebuie intelese pentru a ne a seama de ce a devenit UE un proiect birocratic.

a. Dat fiind faptul ca Parlamentultul europen nu reprezinta un popor european (“The European Parliament is not a body of representation of a sovereign European people but a supranational body of representation of the peoples of the Member States, so that the principle of electoral equality, which is common to all European states, is not applicable with regard to the European Parliament”) si mai ales dat fiind faptul ca UE, chiar cu personalitate juridica, depinde de transferul de competente pe care il decid statele, Curtea Germana a marcat clar ca UE nu are competenta competentei:
“The act approving a treaty amending a European Treaty and the national accompanying laws must therefore be such that European integration continues to take place according to the principle of conferral without the possibility for the European Union of taking possession of Kompetenz-Kompetenz or to violate the Member States’ constitutional identity”.
Or, asta  inseamna condamnarea la moarte a birocratiei europene, care se vede oprita in drumul ei spre autonomia totala!
b. Or, fara competenta competentei (dreptul de a decide singura ce competente isi aroga), UE este redusa doar la statutul de proiect politic al carui viitor depinde de statele suverane care o compun. Ceea ce insemna ca UE are un deficit structural de democratie. Fara democratia interna a statelor care o compun, UE e un colos cu picioarele de lut: “As regards the legal situation according to the Treaty of Lisbon, this consideration confirms that without democratically originating in the Member States, the action of the European Union lacks a sufficient basis of legitimisation.” (Decizia Curtii Germane). Parlamentul European nu poate suplini deficitul originar de democratie si legitimitate:
“Measured against requirements placed on democracy in states, its [European Parliament] election does not take due account of equality, and it is not competent to take authoritative decisions on political direction in the context of the supranational balancing of interests between the states. It therefore cannot support a parliamentary government and organise itself with regard to party politics in the system of government and opposition in such a way that a decision on political direction taken by the European electorate could have a politically decisive effect. Due to this structural democratic deficit, which cannot be resolved in an association of sovereign national states (Staatenverbund), further steps of integration that go beyond the status quo may undermine neither the States’ political power of action nor the principle of conferral”.

Ceea ce ne aduce la doua chestiuni interconectate:

• care e cauza actualelor disfunctionalitati ale UE?
• spre ce se indreapta UE, care este tinta ei ultima?

4. Cauzele disfunctionalitatilor UE rezida in acest proiect politic care si-a depasit limitele initiale. Politicienii nationali au pus bazele unei constructii care, treptat, erodeaza suveranitatea statelor nationale. Practic, politicienii nationali au inceput sa transfere competente spre Bruxelles, in numele mandatului primit la nievel national. Curtea Germana a vazut acest proces si l-a diagnisticat simplu: UE vrea sa isi atribuie competenta competentei. Ceea ce era la inceput o Uniune minimala, gindita pentru a impiedica razboiul, devine o uniune maximala, chiar cu buget si moneda.

a. Din punct de vedere economic, euro nu are viitor. O moneda impusa birocratic nu rezista pe o piata libera. Vedem aici, la acest nivel, cit de dependenta e UE de functionarea statelor interne : daca acestea nu respecta limita maxima de deficit de 3%, euro incepe sa cada.  UE nu poate decit sa aplice sanctiuni tarii care face deficit. Si? Ce se intimpla? Nimic. Euro este simbolul perfect al artificialitatii constructiei actuale maximaliste: o moneda creata de pliticieni ca instrument pentru ca o Uniune minimala sa devina maximala. Euro insa, din cauza deficitelor nationale, a devenit intre timp  o capcana care ameninta sa ingroape proiectele politicienilor.
b. Din punct de vedere politic, viitorul UE depinde de viitorul monedei euro, asa ca birocratia bruxelleza va incerca sa apere moneda, cu riscul de a se ciocni de suveranitatea statelor. Vezi exemplul de mai sus cu incercarile de a controla bugetele nationale. Acum o saptamina, BCE a decis sa cumpere obligatiunile statelor europene PIIGS, ceea ce inseamna ca BCE incalca art. 123 al. 1  din Tratatul de la Lisabona. BCE devine creditoarea directa a statelor PIIGS, lucru interzis prin Tratat. Asta inseamna, nici mai mult nici mai putin, ca BCE si UE sunt dispuse sa isi incalce propriile reguli pentru a supravietui cu orice pret. Este vorba de o incalcare a Tratatului, cu scopul pios de a pastra euro in viata. BCE cumparind obligatiunile statelor deficitare, inseamna ca BCE va detine pirghiile sa forteze acele state sa duca o anumita politica fiscala.
UE si BCE merg deci pe drumul autonomizarii fata de statele care le-au creat. UE devin eun Leviathan care, odata ce a primit niste competente, decid ca le va folosi pentru a si le extinde.

Art. 123 al.1  din Tratat: “Se interzice Băncii Centrale Europene şi băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare „bănci centrale naţionale”, să acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, administraţiilor publice centrale, autorităţilor regionale sau locale, celorlalte autorităţi publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; de asemenea, se interzice cumpărarea de titluri de creanţă”.

La reuniunea Ecofin din 18 mai 2010 au incalcat acest articol. Acolo s-a nascut UE ca Leviathan.

c. Deci: spre ce merge UE? Spre golirea de suveranitate a statelor constituente, cu ajutorul monedei euro si a uzurparii Tratatelor. Birocratia bruxeleza face orice sa supravietuiasca. Daca moare eur,  moare si acest tip maximalist de Uniune, deci el trebuie tinut in viata aparind euro cu orice pret.

Aici intervine in analiza problema intereselor divergente ale statelor in cadrul UE. Pina acum, interesele statelor au fost predominant convergente, acum nu mai sunt. Pentru mine, acesta actual proiect UE este falimentar.

5. Daca UE incearca sa se autonomizeze, scapind din strinsoarea competentelor cu care a fost inzestrata, este pentru ca instrumentul politic al mentinerii pacii a devenit scop in sine. Statele europene vad pacea si securitatea lor cu alti ochi. Intr-un fel vede pacea si securitatea Germania, intr-un fel Polonia. La nivelul Europei, avem conceptii diferite despre pace si securitate, deoarece Europa este alcatuita din state nationale si deoarece nationalismul, in sensul larg, nu a murit niciodata.

Germania va cumpara bunavointa Rusiei opunindu-se intrarii Ucrainei in Nato. Germaniaa primi in schimb gaz ieftin prin North Stream. Romania si Polonia vor vrea scut american si vor milita pentru reducerea independentei de Gazprom. Franta va fi nepasatoare la chestiunea energetica, au vreo 80% energie din centrale nucleare. Singura grija a Frantei este sa impinga mereu Germania spre o cit mai mare contributie la bugetul UE.

6. Prin urare, Bruxellesul devine cutia de rezonanta a diferitelor conceptii despre pace si securitate, la conceptia birocratiei bruxelleze adaugindu-se interesele divergente ale stratelor, care ar puta fi grupate, in mare, in statele rusofile si state rusofobe. Vechea si Noua Europa (simplific). Extinderea Europei spre est a avut mai degraba un scop economic (vesticii cautau alte piete de desfacere si forta de munca ieftina), acum vesticii au vazut ca noii intrati au alte conceptii de pace si securitate decit ei. Economia si geo-politica incep, mai ales in perioade de criza, sa arate cit de intrepatrunse sunt.

7. UE descopera, mai ales in perioade de criza, ca statele care au vorbit pina acum, de bine, de rau, pe o singura voce, incep sa vorbeasca fiecare in functie de interesele fiecaruia. Germania vrea reducerea drastica a deficitelor. Franta vrea deficite mari pentru “stimularea investitiilor”. Polonia si Romania vor politica europeana comuna fata de Rusia. Grecia vrea euro ieftini la nesfirsit. Marea Britanie vrea banii Europei, nu si povara viitorului comun. Din acest punct de vedere, UE trebuie sa realizeze ca intersele statelor nu vor putea fi niciodata armonizate in intregime. Statele se vor comporta concurential unele fata de altele, chiar daca intr-un mod mai disimulat. Pentru ca, in definitiv, e vorba de dorinta politicienilor nationali de a fi realesi. Oricit de pro-europeni ar fi, acestia depind, finalmente, de electoratul national. Oricit de prieteni ar fi la Bruxelles, la nivel national politicienii europeni au interese diferite.

8. UE trebuie recadrata pe acele lucruri care sunt intr-adevar comune. La ora actuala, oficial, in UE traiesc 27 de state. Insa legislatia UE incearca mereu nivelarea tututor particularitatilor. UE trebuie redusa din punct de vedere al competentelor, insa realmente functionala in citeva proiecte comune, nu extinsa la toate nivele de integrare.

9. Decapitarea birocratiei bruxeleze mi se pare esentiala. Birocratia bruxeleza nu are alt scop decit perpetuarea ei. Ce stie birocratul de nevoile unui pescar maltez sau unui taran polonez? Trebuie pusa intr-un fel birocratia sub controlul popoarelor, nu sub controlul sefilor de stat. Insa asta nu se va putea face acum, asa ca renuntam la idee.

10. Ramin deci doua intrebari:

• care sunt acele domenii care pot face obiectul consensului comun al tututor cetatenilor Europei (nu doar consensul politicienilor, pentru a nu construi iar o Europa birocratica?)
• cum putem folosi in favoarea tuturor diferentele in domeniile care nu fac obiectul consensului?

Din punctul meu de vedere, birocratii au gresit cind au conceput UE ca un proiect politic si monetar. Au ignorat exact forta Europei, adica mostenirea religioasa si culturala comuna. Valorile Europei in care au crzut parintii fondatori nu au cazut din cer, ele depasesc cadrele proiectelor politice si filosofice. Cei care au facut razboiul si au decis ca nu vor sa il mai faca aveau motivatii etice si religioase, nu financiare si politice.

Theophyle, sunt un adversar al Europei bruxeleze, insa cred intr-o Europa care isi recunoaste radacinile crestine si care crede in virtutea muncii, a concurentei si a pietei libere. Sunt un conservator liberal de sec XVIII, un misesian, deci nu pot fi decit sceptic cind vad stingismul Europei actuale.

Si eu @Cetatene! 🙂

P.S. Cum se poate incalca un tratat cu scopul pios de a-l mentine in viata. Cind litera Tratatelor lupta impotriva spiritului, si spiritul impotriva bunului simt.

Am citat mai sus articolul care interzice Bancii Centrale Europene sa cumpere obligatiunile statelor membre deficitare (BCE nu are deci voie sa devina creditor direct al statelor deficitare).

La Ecofin l-au incalcat cu voiosie. Cum a fost posibil?

1. Au interpretat in cel mai larg sens posibil o prevedere a art. 122. al. 2:

“În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepționale situate în afara controlului său, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistență financiară din partea Uniunii, în anumite condiții. Președintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la decizia adoptată”.

La Ecofin au dat o interpretare extrem de larga acestei expresii, “evenimente nationale situate in afara controlului”, care se refera, de fapt, la situatii de forta majora care scapa controlului statelor, nu la probleme financiare. Or, membrii Ecofin au considerat ca deficitele bugetare enorme sunt astfel de “evenimente exceptionale”.

2. Da de unde! Art. 126 al. 1 este clar!

Statele membre evită deficitele publice excesive

Ceea ce ne arata fara echivoc ca, din moment ce trebuie sa le evite, deficitele excesive nu sunt “evenimente exceptionale”! Nici pe de parte, sunt situatii in care s-a ajuns din cauza unor decizii omenesti.

Observam, din coroborarea art. 122. al 2 si art. 126, al.1, ca Uniunea si-a atribuit competenta de a interpreta contra literei unui articol (art. 126. al.1) spiritul altui articol (art. 123 al.1). Chiar si atunci cind Tratatul era clar, politicienii l-au incalcat, ca sa si mentina in viata constructia. Deficitele excesive Nu sunt “evenimente exceptionale”, ele nu cad din cer!

3. In plus, acceptind ca BCE sa cumpere obligatiunile statelor membre, au mai incalcat un articol din Tratat.

Art 125 al.1 “Uniunea nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice dintr-un stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice din alt stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific”.

Practic, toata Europa, prin BCE, si-a asumat angajamentele statelor deficitare, cumparind, prin BCE, obligatiunile Greciei si a celorlalte PIIGS.

Frumoase contorsiuni politice pentru a masca incalcarea Tratatului! Dovada clara ca birocratia face orice pentru a supravietui, chiar daca asta inseamna ca statele fara deficit sa isi asume obligatiile statelor cu deficit excesiv