O lume nouă cu sau fără România (2) O criză interminabilă?

“Dai in mine, dai in fabrici si uzine “ – Una din cunoscutele sintagme romanesti “dai in mine, dai in fabrici si uzine” a fost confirmata pe plan international din 2008 si pana astazi. Liderii occidentali isi dau seama astazi cat de mare a fost greseala lor cand au aparat ceea ce numim in general “marile corporatii” (the big business) in detrimentul afacerilor mici si mijlocii. Sa-i vezi astazi pe politicienii americani care candideaza la presedintia Statelor Unite, in frunte cu Barak Obama, batandu-se cu pumnul in piept, cat de importante sunt IMM-urile (SMEs, small and medium-sized businesses, SMBs, small and medium-sized enterprises) este aproape hilar.

Cand Bush jr. a ajuns la putere, una din primele lui actiuni a fost desfiintarea SBA (Small Business Administration Agency), care parea la inceputul anilor 2000 mult prea costisitoare prin facilitatile acordate. Una din ultimele hotarari ale lui Bush jr. inainte de a preda mandatul a fost, in plina criza deja, sa o reinfiinteze.

Astazi este aproape clar tuturor ca marile corporatii nu produc locuri de munca stabile, cel putin nu in perioadele de criza.  Marile corporatii fac exact ceea ce au ele nevoie pentru a-si pastra profiturile – reducerea costurilor fixe, adica acele costuri care raman neschimbate pe o anumita perioada de timp, indiferent de nivelul productiei. Un procent substantial din acele costuri sunt salariile. Au invatat-o americanii, astazi continua sa o invete europenii din Spania, Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia sau chiar in Anglia, Belgia si Olanda.

Povestea Nokia in Romania nu este unica, “marile corporatii”, pe hartie si mari angajatori in cautarea reducerilor costurilor fixe migreaza cu uzinele de asamblare spre piete ale muncii ieftine sau in cele mai fericite cazuri reduc numarul joburilor prin investitii in tehnologii care “economisesc” aceste locuri de munca.  Deci ei au invatat, hai sa vedem ce am invatat noi!

Romania si mitul investitorului strategic. Din anii ’90 si pana astazi, in Romania s-a dezvoltat mitul investitorului strategic, adica acea mare corporatie internationala, care poate veni si investi in Romania pentru a dezvolta o industrie cheie producatoare de export, creeaza locuri de munca si produce bunuri cu valoare adaugata sau aduce „know-how” la producerea acestora. Alternativa fiind producerea de servicii de o calitate superioara pietei interne. Trebuie sa va spun ca am cautat cu lumanarea astfel de investitori strategici, care pana la urma s-au dovedit numai ca mari firme internationale care au putut plati peschesul necesar incheierii tratativelor.

Cineva primeste servicii mai bune de la Apa Nova, de la Enel sau GDF Suez? Aiurea! Au creat ei o infrastructura mai buna si mai viabila? Aiurea, cineva ii intreaba daca cel putin si-au respectat contractele? Nu cred. OTE, investitorul “strategic” in telecomunicatii  din 1998 si pana in 2007, a paralizat total penetrarea serviciilor de internet in Romania si s-a “desteptat” cand din 2005 a inceput sa piarda piata in fata RDS si Astral. In 2005 a castigat 930 de milioane de euro. Interesant ce s-a facut cu acesti bani!

Adevarat, au fost si investitori strategici de genul Renault, care intr-adevar s-a comportat ca un investitor strategic, nu numai prin faptul ca a contribuit major la exporturile Romaniei, ci a dezvoltat mai mult de 200 de IMM-uri care produc pentru aceasta uzina, insumand in total cateva mii de locuri de munca.  O comparatie utila ar fi Ford. La intrebarea ce au facut si ce au primit, marele producator de automobile are putine raspunsuri. Cine stie, poate faptul ca ex –doamna Tariceanu a fost notarul tranzactiei poate fi si el socotit o contributie. Nu doresc bineinteles sa discut despre unul din campionii mondiali, astazi decedati cam peste tot, producatorul de automobile Daewoo, defunct anul trecut si in patria muma, Coreea de Sud.

Postarea viitoare vom intra in subiectul IMM-urile romanesti, contribuitoare la FIB-ul Romaniei de 70% in 2007 si mai putin de 60% astazi, desi datele oficiale indica o contributie de 65%. Cui sa multumim? Bineinteles dlui Adrean Videanu, prin interpusul domniei sale si contabilului personal Gheorghe Pogea, care a reusit sa distruga exact ceea ce nu trebuia cu taxa lui complet imbecila.

Dragi prieteni, nu mai merge cu oameni de genul lui Pogea si Blejner, ca sa nu vorbim de corifeii uslamisti, care distrug astazi tot ce a mai ramas in picioare.

Am discutat despre o “dreapta sociala”, ei bine nu poate exista o dreapta sociala fara reasezarea coloanei vertebrale ale economiei romanesti. Resursele se gasesc numai acolo. Cu promulgarea unei legislatii incurajatoare, finantarea corespunzatoare si starpirea totala a dobitocilor si coruptilor din Administratia Financiara mioritica.