Romania secolului XX: “brigandage si panamale” (partea a doua)

Vezi postarea anterioara. “Brigandage politice” a fost o sintagma folosita de P.P. Carp, fost premier conservator, impotriva fratilor Bratianu, sefii opozitiei liberale, autorii si beneficiarii unei mega-escrocherii de inceput de secol. “Paname” este termenul generic care descrie o  escrocherie sau un  scandal de coruptie serios, termenul a intrat in presa romaneasca la inceput de secol dupa dezvaluirea internationala a cazurilor de coruptie care au avut loc in primul proiect de constructie (francez – 1893) a canalului Panama.

***

“Afacerea Skoda”

De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost “Afacerea Skoda”. In presa vremii  s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile. Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.

Un ospiciu numit România – un trecut greu, un prezent jalnic şi un viitor incert

Lovitura de stat. Indiferent cum  doresc actualii guvernanti ai Romaniei sa denumeasca evenimentele ultimelor 20 de zile si indiferent de plangerile penale depuse impotriva unor personalitati din opozitia actuala pentru aceasta calificare, perioada pe care o traim in acest iulie canicular al anului 2012 se va inregistra in istoria romanilor drept o lovitura de stat. Nu pentru ca eu am demonstrat cu ajutorul Dictionarului Enciclopedic Roman ca acesta este termenul adecvat (vezi postarea “Zilele Pandorei – a treia zi: lovitura de stat”), nici pentru ca Traian Basescu se foloseste de acest termen si nici pentru ca unii formatori de opinie romani l-au preluat si folosit, ci pentru ca asa este el perceput si calificat in afara Romaniei. Chiar daca limbajul diplomatic al liderilor UE nu foloseste direct termenul, atitudinea si ultimatumul lor la adresa guvernantilor romani dezvaluie clar opiniile lor adevarate.  Mai mult decat atat, marile publicatii ale Occidentului si ale Rusiei folosesc direct si fara menajamente acest termen. Daca Washington Post, The Economist, FAZ, Le Monde, Le Figaro, Kommersant, The Guardian si ieri ultimul, dar nu cel mai putin important, The Wall Street Journal,  numesc evenimentele din Romania  “lovitura de stat”,  atunci suntem in fata unei lovituri de stat.

Inainte de a fi fost Romania

Cred ca de Ziua Nationala a Romaniei ar trebui sa ne amintim cateva lucruri mai putin cunoscute despre locurile si oamenii care au trait aici, inainte de a deveni poporul roman care traieste astazi intr-un stat national liber si independent.

Naţiune, stat naţional, uniune statală (fragmente)

Ma voi folosi in aceasta introducere de ajutorul oferit de cativa istorici moderni, doi dintre ei contemporani noua. In primul rand ar fi raposatul Arnold J. Toynbee (1889 – 1975), al doilea – Niall Ferguson (n. 1964) si ultimul Neagu Djuvara. Daca pe primul il respect fara a-l iubi, pe al doilea il inteleg fara a fi de acord cu multe din tezele lui, iar pe al treilea il iubesc si respect – chiar daca unele dintre tezele lui sunt putin anacroniste, le accept instinctiv.

Dreptate şi frăţie! Durerile facerii…

În anul 1843, toamna, în casa generalului Nicolae Mavros (cumnat cu domnitorii Ghica din 1822 – 1842) aflată pe actuala stradă Domniţa Anastasia, colţ cu strada (de azi) I.Brezoianu ia fiinţă Societatea Secretă „Frăţia” având lozinca „Dreptate, Frăţie” şi având ca fondatori pe Nicolae Bălcescu, Christian Tell şi Ion Ghica. (Cu piciorul prin Bucuresti V de Ion Cogan – Conexiuni nr. 19, septembrie 2006)

Pensionaţi-l pe Albert!

Probabil ca daca, teoretic vorbind, Albert Einstein ar fi fost profesor la catedra de fizica a Universitatii din Bucuresti (nu la Princeton) si trecut fiind de varsta pensionarii legale conform “legii anti-dinozaurilor” adoptata de guvernul Boc, ar fi avut o problema. Cine stie, poate ca si marele Albert ar fi asteptat postasul in zilele cand aduce pensiile mizerabile, asta bineinteles daca ar fi trait in Romania si nu ar fi fost unul din primitorii “pensiilor speciale”. Norocul lui a fost ca pe Albert Einstein nimeni nu a dorit sa-l pensioneze niciodata.  Nu au fost legi aplicate stupid in America acelui timp si nici la Institute for Advanced Study. In Princeton, New Jersey nu a existat nici sindicat, CA si nici niste politruci idioti.

Nu l-am avut pe Einstein, dar avem o gramada de politruci idioti. Doua evenimente m-au facut sa abordez aceasta tema, ambele legate de doi intelectuali pe care ii citesc de mult timp si pe care ii apreciez pentru ceea ce scriu,  ceea ce gandesc si poate cel mai mult felul in care se exprima.

Prima persoana despre care vreau sa discut, este Profesorul Lucian Boia, care impreuna cu Neagu Djuvara sunt istoricii mei preferati, bineinteles din cauza unor criterii complet diferite.   Citez din articolul publicat in Dilema Veche si semnat de Cioroianu (Jos cu Boia! Trăiască reforma!) :

Scrisori din Flatland: Ribbentrop-Molotov si puradelul Ponta

Nota: “Flatland (Ţara Plată) – Roman in multe dimensiuni” este o capodopera publicata in 1884 de Edwin A. Abbott (1838 – 1926), profesor, matematician si teolog englez. Flatland a fost caracterizata drept o satira fantastica a societatii Victoriene, in Anglia secolului al XIX-lea. Societatea in Flatland nu poate concepe o a treia dimensiune, evolutia este asigurata de la un tata dreptunghiular la un fiu pentagon si un nepot hexagon. Societatea este intretinuta de muncitori triunghiulari si aparata de militari la fel. Singurele lor optiuni sunt evolutia de la isoscel la echilateral. Isaac Asimov a descris Flatland drept cea mai buna metoda de a percepe dimensiunile din punct de vedere matematic si alegoric-social.

Ministerul Externe al Rusiei democratice, care inca traieste, conform vestitului tratat Ribbentrop-Molotov (cunoscut in istorie si ca Pactul Ribbentrop-Molotov sau ca Pactul Stalin-Hitler), a criticat dur pe Presedintele Romaniei pentru declaratia potrivit careia ar fi actionat exact ca maresalul Ion Antonescu in 1941 si i-ar fi trimit pe soldatii romani sa treaca Prutul.

Jocul de-a istoria

Sunt popoare care isi cunosc istoria si o accepta asa cum a fost, sunt popoare care isi cunosc istoria si nu o accepta asa cum a fost si sunt popoare care nu isi cunosc istoria, deci nu au ce accepta sau nega; in acest fel lucrurile sunt dezbatute dupa ureche sau dupa traditiile orale transmise in mii de feluri.

Dreptul la Istorie: Herculane

 Astazi revin dupa o scurta conversatie cu un tanar academic din Cluj, dl Mihai Cucerzan, care mi-a atras atentia asupra canibalizarii pirateresti a uneia dintre cele mai frumoase perle istorice ale Romaniei. Băile Herculane si imprejurimile ei sunt vechi de cand lumea. Băile Herculane (Aqua Herculis) este una dintre cele mai vechi localitati in care a existat prezenta umana (continua) pe teritoriul Romaniei, incepand cu paleoliticul superior (cam 10 000 î.Hr.) si pana in zilele noastre.

Continuitate: de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa la Densuş

In Romania contemporana numai pietrele mai au inima. Multi oameni si-au pierdut-o. Cuvinte grele? Probabil ca da, adevarate insa! Istoria cunoscuta sau nu, falsificata sau cvasi autentica ne depaseste cu fiecare zi ce trece intre un Craciun si un alt Paste, an dupa an, pana vom uita cine suntem, de unde am venit si ce naiba ne tine aici, daca ne mai tine.

O istorie de plumb – Codicele Iordanian

Deoarece presa a publicat o sumedenie de bazaconii, legate de subiectul din titlu, am hotarat sa fac putina ordine in prostioarele scrise de presarii de rand si sa aduc la cunostinta celor care nu citesc blogurile mele de specialitate cateva fapte legate de publicatiile sensationaliste legate de acest subiect

La o bere, despre turism, cu patru “expaţi”

Nu stiu daca stiti povestea expatilor care insoteste blogul asta cam de la inceputurile lui. Povestea este depre viata unor oameni care nu sunt romani si majoritatea lor nu au stiut nimic despre Romania inainte sa ajunga aici. Cei patru  expati au devenit deja sase, unul a plecat la el acasa, altii s-au alaturat. Am ramas cu titlul din cauza pastrarii unei traditii. Daca doriti puteti citi articolele trecute, aici si aici.

Dreptul la istorie

Am vazut ieri o emisiune la televiziune de o jumatate de ora (TVR-2 “Operatiuni speciale”, realizatoare dna Iulia Talvescu). Subiectul de ieri era furtul vestigiilor arheologice din Romania si totala indiferenta a celor care trebuie sa-i pedepseasca pe hotii prinsi, ca si pe cei neprinsi. Nici vorba de urmariri si pedepse.  O doamna comisar de Politie, careia nu i-am retinut numele, a raspuns cu o absoluta onestitate, confirmand faptele. Nimeni nu a fost condamnat pentru disparitiile comorilor arheologice furate si traficate, inclusiv bratarile dacice, din care putine au fost recuperate pe bani grei din visteria tarii.