Cifrele lui Milica

Milica Constantinescu, fostul presedinte invins al Romaniei, este un om al cifrelor. Dupa un mandat in care ne-a promis 15 mii de experti si l-am primit pe Radu Vasile, ne-au dat faliment vreo 4-5 banci, am avut cam vreo jumatate de milion de romani pagubiti de “rex-uri” si “invest-uri” diferite si ne-am ales la sfarsitul mandatului prezidential cu o declaratie in care ne spunea penibil ca a fost invins de “securisti”. Rezultatul acestui mandat – 9.5 Kg de amintiri (in editia cartonata).

Milica Constantinescu, cu ajutorul exceptional al dlui Ciuvica, ne-a jucat piesa “Emil si detectivii”, care continua pana in zilele noastre pe la Antenele dlui Voiculescu zis Felix motanul “japonez” si el fost securist dovedit. Dupa cateva incercari nereusite de a se reintoarce in politica se doreste astazi adept al liberalismului patrician, patron al statului de drept privatizat la sange si exportat spre Kazhstan prin ofşoruri olandeze.

Milica Constantinescu, devenit banc international, cand el se considera lider regional a reusit sa-l aduca pentru doua ore pe Bill Clinton la Bucuresti care le-a explicat romanilor ca inca nu a venit timpul nici pentru NATO si nici pentru UE. Primirea a fost insa frumoasa si au existat multe oportunitati de facut poze cu Presedintele Americii. Bravo Milica, ai reusit.

Milica cum a spus Napoleon (intreab-o pe dna Zoe) “avem nevoie de generali norocosi nu curajosi”, tu nu ai fost nici norocos si nici curajos, tu ai fost un “costum cu cravata” cum se spune la americani pentru a defini vidul politic al unui demnitar.

Vii cu judecati si prejudecati despre un om care cu stiinta si cu putinta a avut norocul sa indeplineasca ceea ce nu ai putut tu. Si NATO si UE si condamnarea comunismului si desecretizarea dosarelor. Asta e Milica! Tu ne-ai dat pe Radu Vasile, un discurs care va intra in istoria impotentei romanesti si 9.5 Kg. de biografie.

Milica, 100 de nume de intelectuali ai fi gasit in Romania sa-l sprijine si pe Kim Jong-il (nu stii cine e, intreab-o pe dna Zoe), crede-ma.  Asa ca, Milica, imbatranesti, omule, numai 100 de la 15 000. Crede-ma, as fi putut fi mult mai rau, dar nu am facut-o. Du-te, frate, in Cismigiu si lasa-ne. Batranul Ilici mai are dinti, tu nici placa nu mai ai.

Partidul Independentilor

Ultima moda in politica romaneasca ar fi “independenta”. Oboseala de partide si de politicieni a creat necesitatea de a produce un nou tip de reprezentant al poporului, ceva generic care trebuie sa satisfaca dorintele unei majoritati pentru a promova…ce? A, da, binele poporului, binele alegatorului, binele natiunii. Cum? Pai cum doreste poporul, si ce doreste poporul? Ce importanta are, noi suntem oameni seriosi, avem de toate. Luam putin de la socialism, inca putin de la liberalism, conservatorism in orice caz. Jumatate de kilogram de “stanga” vreo 700 de grame de “dreapta” (nu avem ce face, poporul roman e un popor de dreapta) amestecam bine cu condimentele traditionale: “lupta impotriva coruptiei”, “bunastarea populatiei,” “nivelul de trai”, “pensii mai mari,” “integrarea Europeana”.

Am terminat, nu!

 Trebuie acum sa-l amestecam si pe Dumnezeu in politica, ne tragem cateva cruci serioase, mergem pe la o manastire, ne fotografiem cu niste popi, bagam in vocabularul zilnic cu “Ajutorul lui Dumnezeu”.

Gata, nu ? pai nu.

Pentru ca acum avem nevoie de ceva bani.    Ehe…”independenta” e un lucru costisitor. Cineva trebuie sa o plateasca. Cine? Gasim noi vre-un camatar care sa ne ajute pana ajungem la putere dupa aceea dam noi banii inapoi.

De unde?

Cum de unde ?  De la voi, fraierilor; ati vrut un candidat independent, acum platiti. Nu v-am spus ca independenta costa?

Mama ei de independenta!    Ne-au fraierit inca o data; de data asta au facut-o insa  cu o mare independenta. Traiasca poporul dependent de independenti.  🙂