Povestea mărului putred

A fost o data un mar care putrezise intr-o lada dintr-un aprozar. Neglijent, seful aprozarului a pus peste acest mar si alte fructe, chiar si cateva legume. O parte din acele fructe au reusit sa se vanda repede nealterandu-se, o alta parte a putrezit din cauza marului uitat in fundul lazii din acest aprozar.

Niste latrai de culori rosu mai inchis sau mai deschis urlau de mama focului: dreptul marului sa putrezeasca cum doreste el si dreptul lui este sa strice toate legumele din lada impuţind aerul din acel uitat aprozar la marginea Europei.

Adevarat nu este singurul putred din acel aprozar, avem si roşii, avem  lamâi avem si multe portocale. Toate putrede de la acest mar si altii asemanatori lui. Aceste putregaie reprezinta spiritul fesenist atat de laudat de “cel cinstit si sarac.”

Mironositi si mironosite urla de mama focului – “politie politica!” Al naibi de uituci! Cine a inventat politia politica si cine a format unitatile care erau subordonate Ministerului Justitiei si dupa aceea au fost fortati sa le treaca bine merci in subordonarea Ministerului de Interne? Cine a fost Mos Craciun al lui Vanghelie care a copiat toata arhiva acestei unitati pe timpul cand Nica era ministru in primul cabinet Boc. Asta ca sa nu merg si mai departe si sa amintesc acelasi tip de stenograme din sedintele cabinetului Nastase, in care Mama Sandeilor cerea razbunare pe tot ce misca impotriva PSD.

Mare problema au oamenii in zilele noastre, o scurta memorie si putina, foarte putina ambitie de a gasi vinovatii pentru situatia in care ne gasim, toti vinovatii indiferent cine sunt ei!

Daca a existat vreo data un motiv just pentru sustinerea principiului “dreptul publicului la informatie”, acesta este cazul! Cel putin sa aflam si noi cine sunt aceste legume putrede, nu ca nu am fi banuit!

Poetul “dizident” Vîntu este pana la urma un mar putred, la fel ca alti multi poeti, crâşmari ai vremurilor noi !