Partidele de sticlă

Ziua de ieri poate deveni o zi istorica pentru mass-media romaneasca sau poate chiar pentru felul in care noi, cetatenii acestei tari, gandim si facem politica. Doua evenimente – unul a fost tratat aproape nesemnificativ, al doilea cu surle si trambite jurnalistice de rigoare. Ambele intr-un fel sau altul depasesc cu mult normele politice si jurnalistice.

In primul rand am sa incep cu o “mea culpa”  – la data de 23 iunie 2010, deci acum 2 ani si putin, presa a devenit, oficial, ameninţare la adresa siguranţei naţionale, fiind introdusă în Strategia Naţională de Apărare, adoptată marţi în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Potrivit documentului, trimis Parlamentului de Traian Băsescu, în calitate de şef al CSAT, printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale se numără „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”. De asemenea, strategia menţionează „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului”. Presa este menţionată şi în legătură cu fenomenul crimei organizate în sensul „presiunilor şi influenţei pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţiilor statului, asupra mass-mediei şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice„. (Sursa)

Nişte idioţi, Antena 3 şi Radio Moscova

Daca nu ar fi fost tragic pentru toti titularii din titlu i-am putea cataloga drept Radio Erevan. Din nefericire, nu este comic de loc, este asa cum am mentionat tragic. Pentru a vedea aceasta tragedie in toata amploarea ei, care in orice tara normala s-ar fi terminat cu catuse si cativa ani buni la mititica, am sa recapitulez cum  Radio Moscova a publicat unul dintre cele mai vitriolice articole din cate s-au vazut de la sfarsitul “Razboiului Rece” .

Fragmentul I. Antonescu la Antena3:Antonescu, către SIE: Imaginea României, distrusă într-o acţiune organizată, coordonată, finanţată.

Publicitate

Nu trebuie sa va povestesc cat de greu este sa citesti ceva in presa romaneasca sau sa vizionezi un program de stiri, actualitati sau sezatori politice, numite conform jargonului impamantenit “tocşou” fara sa ocolesti manipularile de tot soiul  comandate de actionariatul institutiei respective si prezentate spectatorului intr-o forma complet “deontologica” de prestatorii de servicii, denumiti intamplator – jurnalisti.

Desant

Inaintea alegerilor prezidentiale din 2009, Maestrul Djuvara a aruncat o fraza care a devenit celebra – “la romani, cateodata voda îi mazileste pe boieri, alte ori, boierii îl mazilesc pe voda”. De aici incolo am sa incerc o poveste metaforica despre strategii, militari si razboaie. Cititorul are posibilitatea sa desluseasca povestea cum doreste sau in cel mai rau caz sa invete cateva lucruri despre “arta razboiului”.

Cetateanul Calafat nu a fost acolo! (1)

Nota explicativa: Randurile de mai jos au fost scrise dupa notele lui @huniad, care a fost prezent intre orele 18:00 – 24:00 la locul unde au avut loc manifestatiile pasnice si violente din centrul Bucurestiului.   Deoarece notele au cuprins cam 25-30 de pagini, am sintetizat si am “calmat” putin spiritul materialului primit. Deoarece acest material este foarte cuprinzator ma voi stradui sa-l sintetizez in cateva postari care vor fi publicate in viitor.

Industria panicii

Am scris de multe ori si cred cu certitudine ca frica este cel mai profund sentiment uman. Pentru orice fiinta vie, sentimentul de frica este mai profund decat orice, decat dragostea, ura sau chiar lacomia. Prezervarea de sine, in cele mai multe cazuri, nu poate fi combatuta cu nici un alt sentiment. Rareori un individ este capabil sa se ridice deasupra acestui sentiment – numai o mare speranta sau o mare deznadejde pot anihila acest nucleu sufletesc care mentine umanitatea in parametrii unei posibile convietuiri sociale.

Kill Bill: Rupert pe gril!

Ieri am asistat la episodul 2 din saga care pare regizata de maestrul Tarantino. Am avut ieri aproape de toate –  de la incercarea politicienilor sa-l pedepseasca pe Rupert Murdoch pentru anii de umilinte de care au avut parte din partea imperiului Murdoch si pana la sceneta cu farfurioara de spuma-de-ras, barata cu vitejie de tanara soata ( cu 37 de ani)  a magnatului Rupert,  Wendi (Dèng Wéndí). Bineinteles ca nu a lipsit nici decorul operativ si comentariile in direct care apareau pe Twitter intr-o vijelie greu de urmarit. Toata lumea trimitea informatii publicului internaut – membrii comisiei, jurnalistii, comentatorii politici si alti bagatori de seama importanti care se aflau in sala (puteti urmari aici desfasuratorul sedintei comisiei parlamentare britanice, inclusiv mesajele trimise pe Twitter).

Arhiva: Viitorul intre caracatiţe si papagali

Postat acum un an. Oracolele au pasionat omenirea de la inceputurile ei si probabil o vor pasiona pana la sfarsitul ei. Fenomenul imposibilitatii noastre de a concepe ziua de maine fara preziceri de tot soiul a fost  inclus de sute de ani in normalitatea sociala si catalogat in categoria folclor sau “credinte populare”. Grav este insa ca noi credem in caracatite si papagali, in semne si ravase norocoase (sau nu) dar nu credem in fapte, cifre si rezultatele unor analize logice, care demonstreaza posibilitati clare  si viabile ale unor tendinte.

Agricultură organică spre beneficiul cui?

Cred ca sunt lucruri care trebuie puse la punct inainte de a ne inchina zeilor vremii si a considera ca tot ce zboara se si mananca. Astazi este aproape clar ca molima E.coli nu-si are sursa primara nici in Spania si nici in Scandinavia, ci in Germania, cea care a fost cea mai lovita de aceasta epidemie si care a avut grija imediat sa acuze pe mai toata lumea in afara lor. Pentru ca “se stie” ca nemtii sunt oameni ordonati si disciplinati care nu au proastele obiceiuri ale celorlalti colegi europeni in ceea ce priveste sanatatea publica. Adevarat? NU! Chiar de loc.

Nu mă doare de durerea lor!

Am citit ieri un articol semnat de Cristian Grosu pe “Curs de guvernare”, care reda fara comentarii o auto-compatimire a unui jurnalist cu “traista in baţ” de la “Gândul”  la “Jurnalul National”, dupa parerea mea o migratie din lac in puţ. Titlul respectivului articol “Tabloidizează-te sau mori”. Dilemele celui care scrie, despre ceea ce citiţi. Un text la cald, pentru arhiva tranziţiei din presă” m-a facut sa rad cateva minute bune. Am reusit in sfarsit sa inteleg cat de amatori sunt ceea ce numim noi jurnalistii seriosi si profesionisti. Bineinteles ca nu ma refer la Cristian Grosu, unul din putinii ziaristi care au ramas sub aceasta titulatura si cu care colaborez cu placere. Rasul ironic este adresat elegiei jurnalistice a respectivului titular – o  elegie plina de auto-compatimire.

Daca e să ardă, atunci să ardă!

Am citat astazi in „Blogosfera Saptamanii” un articol bine scris de dl Maruţa, jurnalist serios si integru, care nu si-a pus la mezat nici meseria si nici onoarea civica. Articolul este probabil legat de disparitia din print a ziarului “Gândul”, ziar pe care de nici un fel nu am de ce sa-l regret. “Gândul” s-a nascut morganatic, deci disparitia lui din print  nu este de loc regretabila.

Petrolul Românesc

Timp de mai mult de 20 de ani Romania a fost prima tara exportatoare de petrol din Europa. Vorbim de deceniile doi si trei ale secolului XX. Timp de alte  doua decenii si jumatate, petrolul romanesc a fost jefuit pe rand de nemti si apoi de rusi. Primii platind ceva la barter (in special echipament agricol si tehnica militara), rusii neplatind absolut nimic si mai tarziu cam 20% din valoarea petrolului importat din Romania. Conforma datelor companiei americane Socony-Vacuum Oil Company (fosta Standard Oil, fosta Mobile, astazi Exxon), Romania detinea in 1938 zacaminte de aproximativ 1950 de milioane de tone de ţiţei. Datele respective au fost furnizate in 1945 aliatilor occidentali si administratiei Truman. Conform datelor actualizate, Romania mai detine astazi aproximativ 60-65 milioane tone ţiţei, care la nivelul de extractie actual se vor epuiza in 2020. Asta in caz ca nu se vor mai descoperi si dezvolta campuri petrolifere noi.

Cu ţara la psihiatru – viaţa pe (în) sticlă

Ati vazut cat de frumosi sunt ei, cat de destepti, de eleganti, de inteligenti? In fiecare seara ii vedem, ei ne implinesc dorintele si ne umplu visele – ei sunt eroii nostri. Cei pe care ii iubim si cei pe care ii uram din toata inima!

Adevarurile profunde de genul – “Cum sa nu fie adevarat? A scris la ziar ieri” au fost schimbate cu  “100 % adevarat – am vazut la televiziune ieri”. Intotdeauna  lucrurile care au fost citite  sunt mult mai banale decat lucrurile care au fost vazute! Clar nu? Ceea ce vezi cu ochii tai este mult mai credibil decat ceea ce citesti sau decat povestile cunoscutilor.