Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Archive for septembrie 20th, 2009

ZDD: Apocalipsa dupa Tov. Cozmanca

Daca Dl. Geoana avea nevoie de un ajutor de la vechii tovarasi de drum ai domnilor Iliescu si Nastase, trebuie sa mentionez ca l-a primit din plin. Am argumentat cel putin de vreo 3-4 ori in postarile ultimelor zile ce fel de partid este PSD-ul reformat, astazi am primit proba adevarurilor spuse de mine. Din doua parti. Prima data de la vechiul tovaras de drum Octav Cozmanca, si a doua oara de la un alt membru PSD:

„Decizia mea de autosuspendare din PSD este motivata si temeinica. Nu parasesc partidul si membrii sai adevarati, dar nu am nimic in comun cu indivizi care au tradat, care au privatizat partidul, care sunt avizi de putere, care sunt aventurieri politici si care sacrifica PSD pentru satisfacerea intereselor personale, dar si ale celor apropiati: sotii, soti, copii, soacre, amante, interlopi, mafioti etc”

“au comportament de dreapta, dobandind, impreuna cu familiile si prietenii lor – pe cai stiute de ei – averi imense, deruland afaceri dubioase, de regula, pe seama banului public”. (aici)

100-1

Credit: Hultanul

Ca Octav Cozmanca are dreptate  in acest caz nici nu m-am indoit vreo data, mi-au trebuit numai cinci minute ca sa dau peste un text care imi confirma trei lucruri. (1) Am dreptate cand afirm ca PSD-ul este partidul bogatilor, al coruptilor si  demagogilor,  care se vrea reprezentantul saracilor; (2) Geoana este un demagog nesimtit, care vorbeste de criza si ia parte la sindrofii de acest fel la baronii locali ai PSD-ului; (3) Geoana este un prost fara pereche daca o face in timpul unei campanii electorale in care el acuza lipsa de masuri impotriva crizei economice si-i jeleste pe cei saraci si lipsiti de mijloace.

Geoana, nas mare la o nunta cu 2.500 de invitati : Presedintele PSD, Mircea Geoana, impreuna cu sotia, se va alatura celor 2.500 de invitati la o nunta de proportii gargantuelice din localitatea Racsa, din Satu Mare. Familia Geoana va fi una din cele 12 perechi care joaca rolul de nasi la nunta fiului primarului din Racsa.  Si extravagantele abia incep. Primarul, mandru ca i se insoara fiul, a pus la bataie 60 de porci, 9 vitei, 300-400 de gaini, bautura din occident, bere de la Graz, din Austria, si flori din Olanda, informeaza Realitatea Tv. Nimic nu este prea bun pentru cei doi insuratei, Irina Ciorba si Vasaca Betea. Nunta costa cam 50.000 de euro – dar merita. Va fi cea mai mare din istoria satului. Primarul Betea a angajat 6 bucatarese pentru a pune in fata celor 2.500 de invitati peste 10.000 de sarmale cu costita de porc afumat, supa de gaina cu taitei, friptura de vitel la tava cu cartofi piure si ficatei de pasare cu orez. Pe post de ospatarite au fost angajate alte 80 de femei. (aici)

Concluzie: Cozmanca a facut afirmatii care sunt probate in acelasi minut si pe aceasi pagina a unui ziar; Geoana este si nesimtit si prost pentru ca se comporta cum se comporta, de parca nici macar nu-si da seama ceea ce face si ce impact public pot avea faptele lui; PSD-ul a ramas un partid corupt in mana baronilor locali.

Uram mirilor casa de piatra nefiind deloc devina de prostia parintilor si politicienilor care-i inconjoara.

Written by Theophyle

20/09/2009 at 7:18 pm

ZDD: Antebelic – Conservatorii

Nota: Aceasta postare NU se refera la Partidul lui Felix Motanul (japonez) care dupa ce si-a insuşit o avere care nu-i apartinea a uzurpat numele unui mare partid care nu are nici o legatura cu jalnica lichea securista, Voiculescu.

Partidul Conservator a existat între 1880 şi 1918 fiind unul dintre cele două forţe politice din România, celălalt fiind Partidul Naţional Liberal. Partidul Conservator a guvernat  timp de 14 ani, mai mult de o treime din existenţa sa de facto.

Partidul Conservator a fost fondat pe 3 februarie 1880 în Bucureşti, pe baza unor doctrine ale diversor grupuri conservatoare existente in Romania. Precursorii partidului au fost gruparea politică „Juna Dreaptă.” Oficiosul partidului si propagatorul ideilor noului partid a fost ziarul Timpul (fondat martie 1876). Partidul se baza pe susţinerea marilor proprietari de pământ, burghezia şi unii intelectuali proeminenti. Dupa răscoala din 1907 si  reformele ulterioare de pe scena politică şi socială din România, partidul si-a moderat drastic unele doctrine. Acesta este motivul pentru care conservatorii au acceptat în 1913 o serie de reforme cum ar fi votul universal, promovat de liberali. După Marea Unire a Transilvaniei cu România, conservatorii nu au mai jucat însă un rol important în politica României.

La începutul secolului XX, partidul a suferit sciziuni repetate. În ianuarie 1908, Take Ionescu a părăsit partidul pentru a forma Partidul Conservator-Democrat (PCD). În mai 1915, a părăsit partidul Nicolae Filipescu împreună cu un grup care susţinea intrarea în primul război mondial de partea Antantei; în octombrie 1916, grupările lui Filipescu şi Ionescu au fuzionat în Partidul Conservator Naţionalist. În perioada 1918–1919 partidul s-a rupt în Partidul Conservator-Democrat (care a fuzionat în 1922 cu Partidul Naţional) şi Partidul Conservator-Progresist.

134-1

Liderii Conservatori

Manolache Costache Epureanu(1820-1880)  a fost primul lider al partidului Conservator. Manolache Costache Epureanu a fost primul-ministru al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai – 26 decembrie) şi în 1876 (6 mai – 5 august). Epureanu a studiat în Germania, la Heidelberg, Berlin, Gottingen şi Jena. La această ultimă universitate şi-a susţinut în 1839 doctoratul în drept. Întors în ţară, după o scurtă perioadă în care a locuit la Paris, s-a implicat în mişcarea de opoziţie împotriva politicii domnului Mihail Sturdza, mişcare aflată la originile revoluţiei de la 1848. Printre participanţii la aceasta avea să se afle şi Manolache Costache, motiv pentru care a fost întemniţat şi apoi trimis  către Turcia, sub escortă, împreună cu alţi cinci revoluţionari. A evadat la Galaţi, rămânând în exil, până în 1849, când a revenit în Moldova. Conflictul cu mai mulţi lideri conservatori, inclusiv cu primul ministru Lascăr Catargiu, l-a făcut pe Epureanu să treaca la liberali.
 
Lascăr Catargiu (1823-1899) unul din cei mai proeminenti oameni politici romani si lider conservator a fost prim ministru al României pentru patru mandate. După ascensiunea Prinţului Carol I al României în mai 1866, Lascăr Catargiu devine preşedintele consiliului de miniştrii (prim-ministru), dar neputând coopera cu colegii săi liberali, Ion Brătianu şi C.A. Rosetti, demisionează în iulie.  După încă opt funcţii ministeriale, culminând cu agitaţia anti-dinastică din 1870 – 1871, Catargiu a format, pentru prima dată în istoria română, un cabinet conservator stabil, care a rezistat până în 1876. Prin politica sa, care a prevenit o revoluţie şi a sustinut popularitatea coroanei, a fost considerat ca nepatriot şi reacţionar de liberali, care au ajuns la putere în 1876. Catargiu a rămas în opoziţie până în 1889, când a format un nou cabinet, fiind ministru al internelor, dar acest cabinet a căzut după doar şapte luni. În guvernul Florescu din martie 1891 a ocupat aceeaşi pozitie, iar din decembrie va deveni din nou preşedinte al consiliului, păstrându-şi funcţia până în 1896.

Petre P. Carp (1837 – 1919) si el a fost membru marcant al Partidului Conservator. Adept al ideilor „junimiste” a fost ales în numeroase rânduri deputat şi senator în Parlamentul României. A îndeplinit numeroase funcţii politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea ţării după plecarea domnitorului Cuza (ministrul Afacerilor Străine, ministrul Cultelor si Instrucţiunii, ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, ministrul Finanţelor) a fost ales de două ori preşedinte al Consiliului de Miniştri. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România a fost ales preşedinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 – 14 mai 1913). În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susţinătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de două ori (iulie 1900 –  februarie 1901 şi 1911 – 1912) din partea Partidului Conservator.

Titu Liviu Maiorescu (1840 – 1917) a fost academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şi scriitor român, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutului secolului XX. Titu Maiorescu va cunoaşte la vârsta tinereţii o ascensiune vertiginoasă, greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iaşi) la 22 de ani, decan la 23 şi rector la aceeaşi vârstă, academician (membru al Societăţii Academice Române) la 27 de ani, deputat la 30, ministru la 34 de ani. Această ascensiune nu a fost scutită de grele încercări. Procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de adversarii săi politici, a atras şi suspendarea lui din toate funcţiile în 1864, până când verdictul de achitare din anul următor avea să dovedească netemeinicia acuzaţiilor îndreptate împotriva lui. Maiorescu este autorul celebrei teorii a formelor fără fond, baza Junimismului politic şi fundamentul pe care s-a bazat proza lui Mihai Eminescu, Caragiale sau Slavici. Pe planul ideologiei politice, Maiorescu este un conservator, adept al unei evoluţii naturale, organice şi temeinic pregătite, adversar al „formelor fără fond“, al căror rechizitoriu îl face în articolul din 1868, “În contra direcţiei de astăzi în cultura română”, în care condamnă introducerea unor instituţii imitate după cele occidentale şi cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea, creaţia şi nivelul de cultură al poporului român.

Written by Theophyle

20/09/2009 at 4:20 pm