Relaţiile româno-americane – o analiză subiectivă

Asa cum am mentionat in titlu, analiza nu va fi obiectiva. Nu poti fi obiectiv cand trebuie sa alegi intre doua “mame” – una care te-a nascut si una care te-a crescut. Pana la urma ai din ambele, din cea care te-a nascut – traditiile si locurile copilariei idilice (si nu prea), de la cea de a doua ai invatat cum sa traiesti si cum sa simti bagajul cu care ai ajuns la ea.

Relatiile americane cu orice alt stat din lume, in afara Marii Britanii, sunt bazate pe cinci postulate, care s-au dovedit reale de-a lungul unui secol:

(1) America nu da nimic daca nu sti sa ceri; (2) America nu da nimic daca nu primeste ceva la schimb; (3) America vrea sa primeasca cat mai mult si cat mai ieftin; (4) Cuvantul cheie intr-o relatie bilaterala de la ultimul boschetar si pana la Presedinte este “worthy” – daca merita sau daca valoreaza; (5) Politica externa a Americii este o extensie a politicii interne. Nimeni nu poate fi cu adevarat important intr-o relatie cu  America fara a oferi un “trade-off” intern – influenta asupra unei parti a electoratului american, afaceri, resurse sau o acoperire mediatica simpatetica; (6) “Valorile comune” (common values) chiar conteaza, cu tot cinismul si scepticismul celor insirate mai sus.

Romania este o parte integrala a Europei de Est si face parte din ceea ce s-a numit strategia “intermarum”, despre care am discutat de cateva ori. Importanta Romaniei s-a diminuat profund odata cu inceputul crizei economice si dupa perioada Bush jr., cand Administratia Obama a hotarat noua politica regionala sub semnul noii gandiri strategice, cunoscute sub numele de “new-start”, care incearca sa satisfaca tendintele de retragere din zone considerate ne-esentiale pentru aceasta noua administratie.

Dintre cei trei presedinti pe care i-a avut Romania, singurul cu o relevanta oarecare este Traian Basescu. Ion Iliescu nu a fost relevant din cauza etichetarii lui ca neo-comunist, Constantinescu din cauza slabiciunii de care a dat dovada si din cauza comportamentului diplomatic la granita neputintei in ceea ce priveste conflictul Iugoslav. Discursul Clinton din fata Teatrului National poate fi considerat “adeverinta” acestei neputinte. Am citit discursul de cateva ori, rareori poti primi o asemenea “palma diplomatica”, in special ca rasplata a serviciilor aduse Statelor Unite si Aliantei Nord-Atlantice.

Traian Basescu a intrat in prima perioada a presedintiei lui extrem de dificil. Gafa “licuricilor” a costat destul de mult si in Europa, dar si in Statele Unite. Nimeni nu are nevoie de aliante de acest gen si in special de sintagme de acest fel. Basescu a invatat destul de rapid, in special din cauza intuitiei politice pe care o are. Bineinteles ca profilul psihologic al Presedintelui Bush. Jr.  si compatibilitatea dintre cei doi au ajutat. Cel mai mult a ajutat insa situatia geopolitica si tendintele existente la mijlocul deceniului de extindere NATO spre Caucaz (Ucraina – Georgia) si  creerea spatiului pana la Mediterana prin Macedonia, Croatia si Albania.

Astazi, in perioada de “contractare” a intereselor strategice americane in regiune, se poate constata ca dorinta Americana de a respecta (cel putin o parte) din obligatiile luate de Administratia Bush ne ofera cel putin o parte din cele concepute ca strategia de aparare a Romaniei.

Vizita in SUA a Presedintelui Basescu are posibilitatea de a consolida aceste relatii, de care ambele parti au nevoie. Romania este mai putin preferata de Administratia Obama decat Ungaria sau in special Polonia. Am explicat mai sus si de ce.

Cateva lucruri despre terminologia diplomatica. (a) Vizita de lucru – o vizita in care sunt semnate “hartii”, care puteau fi semnate si fara prezenta sefului de stat – agenda deschisa spre diferite posibilitati;  (b) Vizita de stat implica o intalnire a sefilor ambelor state; (c) Vizita neoficiala – una fara continut politic definit, dar are conotatii diplomatice neformale.

Indiferent de agendele sefilor de stat care pot fi incompatibile, o intalnire dintre Obama si Basescu va fi considerata un succes prin upgradarea vizitei de la a’  la b’. Daca o astfel de intalnire nu va avea loc, pesonal, voi considera aceasta vizita prezidentiala ca una incompleta, indiferent de contactele semnate si necesitatea lor.

Cred ca viitorul relatiilor dintre Romania si Statele Unite este dependent de respectarea postulatelor mentionate la inceputul acestui articol. Sunt sigur ca la mijlocul celui de al doilea mandat, dl Presedinte Basescu deja cunoaste aceste realitati.

Good chance Mr. President!

Pe Politeia Europeana puteti citi: Despre scut şi un contract semnat