Lupta pană la ultimul şobolan

Legenda ca sobolanii ar fi primii care parasesc o nava care se scufunda este doar o legenda. Poveste marinareasca, la fel de adevarata ca si cele vanatoresti. De fapt sobolanii nu parasesc niciodata nava care se scufunda, ei se inneaca impreuna cu ea. Logic, unde ar putea sobolanii sa fuga dintr-o nava care se scufunda in mijlocul oceanului, probabil intr-o furtuna teribila sau esuata pe un colt de stanca.

La figurat vorbind conglomeratul de presa al dlui Vîntu seamana cu un cavou populat de fantomele trecutului nefast al “reformatorului” Romaniei, cel care a reusit sa faca bani din cupoanele comunismului invins si din credulitatea nesfarsita a celor care si-au jucat norocul la ruleta tranzitiei.

Probabil ca proverbul popular legat de groapa sapata altuia se va adeveri in cazul celui care a crezut ca poate incorona presedinti si poate face politica cu ajutorul unor amarati cumparati pe bani marunti sau santajati cu trecuturi la fel de negre ca ale lui Nuş.

Poate totusi s-a intamplat ceva in Romania, poate totusi exista schimbari independente de vointa doctorului Faust si de legamintele sufletelor vandute. Unul dupa altul, cei cumparati parasesc cavoul pe drumul spre noi stapani si alte incercari nefaste de a schimba istoria de neschimbat a unui popor zbuciumat de decenii de indiferenta a clasei lui politice, balacit intr-o mlastina numita democratie “originala,” condus de fluierarii din Hamelin şi flautele lor fermecate, dintr-o balta, spre o alta balta cat mai aproape de prapastia din care nu va mai exista iesire.

Poate de aceasta data se va face dreptate, desi greu de crezut. Sobolanii parasesc cavoul neputintei, insolentei si rautatii supreme, inaugurate de tranzitia celui sarac si cinstit. Poate in acest cavou se va naste o presa noua si cea veche va fi ingropata de nenorocitii care au distrus-o.