Final de an, început de epocă

Cu greutati si cu bucurii, anul 2011 are un mare merit pentru cei care au urmarit evenimentele principale ale sale. In 2011 am aflat ca avem politicieni de nivel mondial, asemanatori electoratelor captive de peste tot in lumea votului universal – politicieni mediocri, copii identice ale majoritatilor electoratului care i-a ales, deci Romania nu este ceva iesit din comun. Cred ca  blogul Politeia a redat o mare parte a acestor evenimente, analizand obiectiv pe cele importante.

2011 – anul în care am aflat…

2011 este anul in care cetatenii au aflat  ca Europa are gauri in pingelele pantofilor si America are turul pantalonilor peticit. Tot in acest an am aflat ca un functionar public din Sudul Europei nu poate lucra 10 luni pe an primind  13-14 salarii si ca tara lui nu poate fi competitiva cu altele in care povestea asta nu se intampla.

Viaţa pe datorie

Conform datelor publicate de OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică), marile democratii ale lumii au in comun o boala pe care nu stiu inca cum sa o trateze. Boala se numeste indatorare, patogenul bolii il reprezinta datoriile nesustenabile si agentul de raspandire este fara indoiala globalizarea. Inainte de a ajunge la cifre si la efectul lor, cateva cuvinte despre aceasta organizatie pentru cei care nu prea o cunosc. OCDE este o organizatie internatională a acelor natiuni dezvoltate care acceptă principiile democratiei reprezentative si a economiei de piată libere.

Despre democraţia birocraţilor

Este al treilea articol din seria articolelor care se ocupa de problemele pe care le intampina acest sistem de guvernare, universal acceptat ca cea mai buna dintre toate alternativele existente. Dupa cele enuntate, intra in actiune cliseul “Winston Churchill” – “It has been said that democracy is the worst form of government except all the others that have been tried”, din fericire tot el a mai zis “The biggest argument against democracy is a five minute discussion with the average voter”. Deci ne-am aranjat cu Winston, 1-1, pana la urma si el a fost politician!

Salvatorii de la Frankfurt

Prostia a dărâmat imperii si a destramat societati. Din nefericire, monumentala carte a Barbarei  Tuchman, “The March of Folly” (Mărşăluind spre prostie) nu a fost tradusa in limba romana, mare pacat! Cartea descrie prostiile politice majore, comise de politicieni idioti si societati iresponsabile,  de-a lungul istoriei: de la legenda Troiei si pana la razboiul din Vietnam. Inspirat de aceasta monumentala lucrare,  am sa vorbesc putin de prostiile facute de noi si de altii, aici si acum.

Naţiune, stat naţional, uniune statală (fragmente)

Ma voi folosi in aceasta introducere de ajutorul oferit de cativa istorici moderni, doi dintre ei contemporani noua. In primul rand ar fi raposatul Arnold J. Toynbee (1889 – 1975), al doilea – Niall Ferguson (n. 1964) si ultimul Neagu Djuvara. Daca pe primul il respect fara a-l iubi, pe al doilea il inteleg fara a fi de acord cu multe din tezele lui, iar pe al treilea il iubesc si respect – chiar daca unele dintre tezele lui sunt putin anacroniste, le accept instinctiv.

Este democraţia abandonată în occident?

Independent de criza in care ne aflam,  si chiar inaintea ei, statele cu vechi traditii democratice si cu puternice institutii ale statului de drept au observat futilitatea mijloacelor care stau la dispozitia lor in lupta cu elementele anti-democratice, care incepeau sa submineze societatea democratica in care actionau. Aceste mijloace au fost luate, asa cum este necesar intr-o democratie functionala, prin promulgarea unor legi speciale propuse de executiv, legiferate de legislativ si impuse de justitie. Bineinteles ca aceste legi si organismele de exercitare a prerogativelor de implementare au fost rezultatul unui consens nepartizan in legislativele respective.  Vezi articolul “Schimbarile regulilor jocului”, publicat de mine pe Politeia Doctrinara.

Problema majora este ca aceasta criza a adus la o stare absolut anormala, stare pe care eu as numi-o “abandonarea democratiei”. Acest abandon, in unele tari cu traditia mentionata mai sus, este reprezentat de instaurarea unor regimuri “tehnocrate”,  care dovedesc mai mult ca oricand ca ceva nu mai functioneaza corect in sistemele democratice ale unor state occidentale. Personal am prevazut miscarea acum un an, in octombrie-2010, cand scriam despre “Statul social si carnasierii financiari”. Ieri tema a fost preluata intr-un  articol publicat in cotidianul francez Le Monde (La franc-maçonnerie européenne de Goldman Sachs). Este poate primul semn cert al deficientei posibile in aceste regimuri “tehnocrate”.

Trezirea din iluzii a „prizonierului instituţionalizat”

Am sa incep articolul cu ajutorul unui citat, mai mult sau mai putin adecvat, dintr-un articol tradus de mine in limba romana a unei analize STRATFOR despre Romania si vecinii ei. Analiza respectiva a starnit multe divergente acum un an cand a fost publicata si a fost preluata de presa centrala. Bineinteles, autorul, care nu este in nici un caz sfant, a fost criticat si cotat ca o reminiscenta a razboiului rece. Aveti originalul in limba engleza si traducerea unor fragmente in postarea mea din 15.12.2010. Zice STRATFOR:

După domnul a vorbit doamna

Trebuie sa recunosc ca dna Christine Lagarde nu a fost exact preferata mea la postul pe care l-a obtinut luna trecuta. Astazi a devenit!  Dupa discursul palid si complet nesatisfacator pe care toti l-au asteptat de la Ben Bernanke, care de fapt a vorbit fara sa zica ceva relevant (vezi Politeia Europeana), a venit discursul dnei Lagarde, care a spus exact ce trebuia sa spuna seful celei mai mari economii mondiale (inca).

Petrolul ca preţ al libertăţii

Inainte de a-mi atrage toate criticile de care am parte de la multi comentatori, in special pe siturile in care public in afara blogului meu, adica Hotnwes / Contributors, tin sa anunt ca orice pret platit pentru libertate nu este nici mare si nici prea scump. Libertatea pentru un conservator ca mine este idealul cel mai profund posibil.  Ca adept al lui Clinton Rossiter nu pot sa nu-l citez in preambulul acestui articol, care poate fi considerat controversat, sceptic sau mai rau, cinic. Nimic mai departe decat asta! Sunt realist si cronicar impartial al lumii in care traim!

Despre egalitate sau libertate: Caracteristica societatii conservatoare e mai degraba echitatea decit egalitatea; reconcilierea claselor mai degraba decat abolirea lor. Pus sa aleaga intre libertate si egalitate, conservatorul va alege nedezmintit libertatea. Pentru ca, de fapt, superioritatea libertatii asupra egalitatii sta la baza traditiei conservatoare.

Violenţa ca eşec sistemic

Violenta manifestata in ultimele zile in orasele britanice si in special in Londra este un act care ar trebui sa ingrijoreze orice cetatean civilizat, de pretutindeni. In primul rand pentru ca aceasta violenta a existat acolo unde a rabufnit, asa cum exista mai mult sau mai putin, in forme latente, cam peste tot in suburbiile urbane ale marilor metropole Europene.  Pretextul rabufnirii este la fel de obscur ca si pretextul violentelor care au avut loc la Paris in 2005.

Vremurile barbariei

Termenul descris de DEX reprezinta o concepţie, atitudine, comportare, care dovedeste lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepţie; cruzime, sălbăticie. Din punct de vedere istoric, eu caracterizez “barbaria” drept fenomenul care destabilizeaza o societate intre declinul ei si colaps.

Superstiţii de joi

In ultimii ani, aproape fiecare zi este o zi proasta pentru “lumea” financiara internationala. Am vrut sa scriu ca poate duminicile au fost zile mai bune si mi-am amintit ca toate falimentele bancilor si institutiilor financiare americane au fost anuntate duminicile (sau sambetele). Astazi este JOI si reprezentanţii statelor membre ale zonei euro se reunesc la Bruxelles pentru a discuta despre pachetul de susţinere financiară a Greciei. Şefii de stat şi de guvern sunt prezenţi în capitala Belgiei pentru a aproba (sau nu) o a doua tranşă de împrumut de 115 miliarde de euro, după ce prima tranşă in valoare de 110 miliarde de euro s-a dovedit a fi insuficientă.