Cine işi aminteşte de Mitică Filipescu?

In cartierul buzoian “Poştă”, pe strada Dimitrie Filipescu, municipiul Buzău, exista un grup scolar cu acest nume. Nu stiu cat sau ce  cunosc elevii acestui grup scolar despre istoria acestei personalitati, la fel cum nu-mi dau seama cat de cunoscut publicului contemporan este acest Dimitrie.

Memorat pe numele de Mitică Filipescu, respectivul a fost un mare erou al romanilor, bineinteles uitat si ignorat de poporul caruia i-a apartinut si caruia i-a dedicat viata. Mitică Filipescu (1808-1843) a murit in inchisoare, la varsta de numai 35 de ani.

Mitică Filipescu intruchipeaza intr-un fel sau altul situatia societatii romanesti din totdeauna.  Fiu al unei familii de boieri români, care ajunge pe scena politicii romanesti prin  Iordache Filipescu (1765-1855), mare ban şi caimacam al Olteniei (1830), caimacam al Ţării Româneşti în 1842, ministru de justiţie în 1847 şi între 1849-1854. Alta ruda apropiata a lui Mitică Filipescu a fost vestitul “Vulpoi”, Alexandru Filipescu (1775-1856), poreclit Vulpe, datorită vicleniei cu care a purtat tratativele cu Tudor Vladimirescu, care pana la urma si-a gasit obstescul sfarsit printr-o tradare foarte putin clarificata. Vulpoiul a fost si ministru de externe, membru al comitetului de redactare a Regulamentului Organic şi mare ban în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu.

Mitică Filipescu s-a alaturat aripii progresiste a vechii famili boieresti. Conform celor scrise de Neagu Djuvara, lucrurile stau cam asa:

“Tânarul Mitică Filipescu, primul nostru doctor în drept de la Paris si care, cu toate ca apartinea uneia dintre cele mai puternice familii boieresti din Muntenia, poate fi considerat, prin proiectul sau politic, ca primul om politic socializant din tara noastra. Filipescu a murit în închisoare. O data cu el fusese închis si tânarul Nicolae Balcescu, care va juca un rol de frunte în revolutia de la 1848. In închisoare se îmbolnaveste el de tuberculoza („oftica” i se zicea pe atunci) care-l va doborî de tânar”. Neagu Djuvara – O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri – p.76.

Primul doctor in drept, Procuror al Tarii Romanesti si revolutionar. Dimitrie (Mitică) Filipescu şi profesorul francez I. A. Vaillant pun bazele unei societăţi secrete, a cărei activitate începe cu 1840. Mişcării i s-au alăturat la scurt timp Nicolae Bălcescu, D. Macedonski, Cezar Bolliac, Marin Serghiescu, Constantin Telegescu şi alţii. Societatea îşi propunea să militeze pentru independenţa ţării, pentru instaurarea unei republicii democratice, pentru egalitatea în faţa legii şi constituirea unei armate revoluţionare. Dimitrie (Mitică) Filipescu a participat activ prin sustinere si amendarea primei Constitutii progresite de pe teritoriul Romaniei, cunoscuta astazi pe numele “Constituţia Cărvunarilor.”

Constituţia Cărvunarilor a fost un proiect de constituţie care încerca introducerea unui sistem modern de guvernare în Principatele Române. Ea formula pentru prima dată principiul constituţional al domniei legilor şi al separării puterilor în stat. A fost elaborată la Iaşi şi supusă dezbaterii pe 13 septembrie 1822. Numele de „Cărvunari” face aluzie la carbonarii italieni (Carboneria). Constituţia prevedea principii inspirate din ideologia Revoluţiei franceze: respectul pentru proprietate, egalitatea în faţa legilor, libertatea persoanei, etc. Sursa: Enciclopedia Romaniei.

Marea lui nenorocire este poate si nenorocirea societatii romanesti atunci si in mare parte si in zilele noastre – dezbinarea, tradarile si mult prea mult ego in gandire si actiune. Dimitrie (Mitică) Filipescu, impreuna cu prietenii lui asociati ai miscarii , a fost arestat de nimeni altul decat marele viitor revolutionar Nicolae Golescu, viitor semnatar al „Proclamaţiei de la Islaz”,  pe atunci agă al Poliţiei, care instrumenteaza anchetarea şi acuzarea în procesul fondatorilor societăţii secrete (1840), condusă de marele boier Dimitrie Filipescu.

Dimitrie (Mitică) Filipescu este arestat si impreuna cu Balcescu sunt internati la Manastirea Snagov, unde el va muri dupa doi ani de inchisoare. Fara indoiala ca acest erou uitat al Romaniei nu a fost primul care si-a sacrificat viata pentru idealuri, dar a fost primul care si-a dorit modernizarea, democratizarea si unitatea romanilor in tara lor. Ingropat in biserca Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni, nu departe de Palatul Victoria, cred eu ca merita astazi o lumanare de amintire si recunostinta.

Astazi, cand poate se aprind sperantele unei noi miscari pentru civism, democratie si intelegere, ar trebui sa ne amintim ca Noua Republica isi are radacini vechi si multi eroi uitati, dar care fiecare in felul sau au participat la constructia pe care noi o dorim si astazi.