Ponta mondialu’ rescrie diplomaţia Romaniei

Cand un stat transforma politica interna in politica externa este semnalul clar ca normalitatea in relatiile internationala ale acelui stat se transforma in haos. Din nefericire, guvernul Ponta a debutat printr-o gafa si o tine intr-o continua gafa pana astazi, la 6 luni de la inagurarea acestui nefericit guvern.  Ponta si guvernul condus de el inca nu au aflat ca Romania este membra a Uniunii Europene si a aliantei Nord Atlantice.  Declaratiile lui Ponta de marti la Ambasada Turciei din care, citez – “Premierul Victor Ponta a transmis Guvernului de la Ankara că Turcia poate conta pe România ca partener şi „aliat militar”, având în vedere problemele înregistrate la frontiera estică, în contextul în care între Turcia şi Siria există tensiuni la frontieră”.

Absolut de acord, ceea ce a uitat dl Ponta este ca o astfel de promisiune se poate face numai in cadrul NATO. Nu cunoaste dl Ponta, premierul Romaniei  articolul  5 al tratatul  de alianta pe care l-a semnat statul roman,  care mentioneaza: “Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor”. Deci Romania poate ajuta cu multe oftaturi Turcia fara aprobarea unanima a membrilor NATO printre care se numara si  Turcia.

Ora de dirigenţie – România corijentă spre repetenţie

Barroso  si “Starea Uniunii”.  Astazi Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a tinut cel de al treilea discurs anual despre “starea Uniunii” . Parerea mea – a fost cel mai important si cel mai pragamatic discurs din toate pe care le-am citit pana astazi.

Barroso a recunoscut ca “cetăţenii se tem şi simt că modul lor de viaţă este pus în pericol. Şi asta se întâmplă pentru că nu a existat destulă fermitate în aplicarea deciziilor luate la nivel european. Ba chiar unii lideri, care au fost parte la luarea unei decizii sau alta, au fost cei care le-au subminat a doua zi”.

Îndreptarea acestei nedorite situaţii, a afirmat Jose Manuel Barroso, “înseamnă o nouă direcţie pentru Europa. Într-o lume interconectată, statele Uniunii Europene nu pot schimba de unele singure cursul evenimentelor, iar una dintre cauze este şi lipsa instrumentelor comunitare necesare pentru a face faţă acestor realităţi”.

Code Blue spre Yellow: resuscitare necesară

Cred ca Romania  este pe drumul de a deveni unica nu numai in Europa, ci pe plan mondial.  Avem sanse extraordinare sa devenim unicii reprezentanti ai unui nou mod de comportament in relatiile internationale fara precedent in istoria diplomatiei mondiale. Premierul Romaniei, Victor Ponta, a inceput sa implementeze cunoscuta doctrina nationala denumita “ba pe-a mă’tii’”   in relatiile statului Roman cu aliatii si partenerii fara de care viitorul foarte apropiat poate deveni extrem de sumbru.

Adevarat, tendintele electorale cunoscute corifeilor social-democrati si liberali, arata mai putin roze cu  fiecare saptamana ce trece si ceva trebuia de facut pentru a-i tine pe bibani impreuna. Problema lui Victoras Ponta Mondialu’ este simpla – plasa s-a cam gaurit si bibanii au inceput sa fuga. Pentru prima data in ultima jumatate de an,  Ponta Mondialu’ si USL au coborat sub 50% in preferintele electoratului. Daca nu ma credeti,  rugati-l pe Blaga, prietenul lui Sorin Frunzaverde sa-i arate ultimul sondaj pe care l-au primit liberalii sambata trecuta, inceput de luna. Sunt sigur ca in numele vechilor prieteni si ale blaturilor trecute si poate si viitoare, Sorin Frunzaverde isi va informa vechiul sau prieten.

Vizita dlui Gordon şi “revoluţiunea” de la Bucureşti (2). Concluzii

Să gândim “americăneşte” – linii generale. Intr-un stat normal, opozitia la guvernare este un element politic important si schimbarea DEMOCRATICA si LEGALA a regimului a fost, este si va fi vazuta ca normala si sanatoasa politic. Relatiile americane cu orice alt stat din lume, in afara Marii Britanii, sunt bazate pe cinci postulate, care s-au dovedit reale de-a lungul unui secol: (1) America nu da nimic daca nu sti sa ceri; (2) America nu da nimic daca nu primeste ceva la schimb; (3) America vrea sa primeasca cat mai mult si cat mai ieftin; (4) Cuvantul cheie intr-o relatie bilaterala de la ultimul boschetar si pana la Presedinte este “worthy” – daca merita sau daca valoreaza; (5) Politica externa a Americii este o extensie a politicii interne. Nimeni nu poate fi cu adevarat important intr-o relatie cu  America fara a oferi un “trade-off” intern – influenta asupra unei parti a electoratului american, afaceri, resurse sau o acoperire mediatica simpatetica; (6) “Valorile comune” (common values) chiar conteaza, cu tot cinismul si scepticismul celor insirate mai sus.

Importanta Romaniei s-a diminuat profund odata cu inceputul crizei economice si dupa perioada Bush jr., cand Administratia Obama a hotarat noua politica regionala sub semnul noii gandiri strategice, cunoscute sub numele de “new-start”, care incearca sa satisfaca tendintele de retragere din zone considerate ne-esentiale pentru aceasta noua administratie.

Note geopolitice: mai – iunie 2012 (1)

Toate titlurile din acest articol sunt rezumate ale unor articole scrise de Theophyle in ultimele saptamani si nepublicate pe bloguri la nivel de “Creative Commons License”.

Situatia Orientului Mijlociu dupa asa numita “Primavara Araba”.  Provocate conform unui plan anume sau spontane, revoltele din lumea araba au un singur rezultat cert – dictaturile laice ale Orientului Mijlociu intr-un fel sau altul au fost sau vor fi schimbate de “democratii islamice”, de genul celei din Iran sau dictaturi fundamentaliste, asemanatoare celor din Arabia Saudita – ambele forme de guvernare avand un numitor comun, impunerea legii islamice – sha’aria.

Politica externă a “domnilor” Marga

Desi Romania nu a avut niciodata o “scoala diplomatica” serioasa, a avut insa cativa diplomati seriosi, care se pot enumera chiar printre cei 100 de fruntasi ai diplomatiei secolului al  XX-lea. Nu ne putem compara cu Quai d’Orsay, Foreign Office, Auswärtiges Amt sau Department of State. Secolul al XXI-lea ne-a prins poate cu cele mai mari esecuri in formarea unei diplomatii coerente, care sa implementeze politici trans-partizare, necesare unui stat de genul statului Roman.

Am scris o data intr-un articol pe care l-am publicat pe Curs de Guvernare ca orice dictionar sau enciclopedie veti deschide o sa gasiti in definitia “diplomatiei” faptul ca nicidecum nu este vorba de o meserie, ci de o “arta”. Definitia enciclopedica ar fi: “Diplomaţia este arta şi practica de a purta negocieri între reprezentanţi împuterniciţi ai unor naţiuni sau grupuri diverse”.

Libia ca fapt divers

Primavara araba din Libia s-a terminat asa cum stim cu totii – dictatorul Gaddafi a fost ucis conform standardelor democratiilor islamice noi aparute, contractele de explorare a petrolului libian au fost revizuite, Sha’aria (legea islamica) a fost instaurata, Cirenaica (Cyrenaica) se doreste independenta si cele aproximativ 300 de triburi se lupta asa cum au facut-o de secole, cu mici intreruperi dictatoriale. Daca Occidentul doreste sau nu, astazi se vede cu ochiul liber ca statul national libian a fost reprezentat de dictatorul defunct si colonelul nebun, Muammar Gaddafi. Disparitia lui ar putea avea consecinte despre care am scris si bineinteles cred in continuare ca ceea ce am scris atunci se va intampla.

Moldova are Presedinte!

Astazi, Nicolae Timofti, candidatul Aliantei pentru Integrare Europeana, a fost ales presedintele Republicii Moldova in Parlamentul de la Chisinau. Sa speram ca alegerea sa va pune punct unei crize politice care a durat putin mau mult de doi ani.

Pentru mine a scrie o analiza legata de problemele politice dintre China si Vietnam sau problemele etnice din Bahrain este mult mai facil decat sa ma ocup de Moldova. Spun Moldova si nu Basarabia pentru simplul fapt ca, personal, am probleme cu numele Basarabia pe care il pot folosi numai la modul in care pot folosi numele Sucevean, Iesean sau Galatean.  Nu o fac din cauze nationaliste sau tot felul de bazaconii pe care cineva le poate induce, o fac pentru ca istoric acesta este adevarul.

Spiritul European şi politica externă la români! (2)

Puteti considera articolul de fata o continuare a articolului precedent, publicat sub titlul “Gheorghe, balaurul şi politica externă la români! (1)”.

Nu am toate datele problemei pentru a analiza pertinent pozitia Romaniei in cazul candidaturii  Serbiei si fata de o posibila adererare a acestui stat la Uniunea Europeana.  Deci nu de asta ma voi ocupa. Am sa incerc sa analizez doua figuri de lideri Europeni care ne-au acuzat, citez –  „greutati” comise din  ratiuni de “politica interna”, “lipsa de spirit european” . Cele doua figuri sunt Guido Westerwelle si Carl Bild.

Gheorghe, balaurul şi politica externă la români! (1)

Gheorghe este cel mai iubit dintre sfintii militari (Sancti Militares) si atleti ai crestinatatii (Athletae Christi) din estul departat pana la sfarsitul occidentului crestin.  Nu are nici o importanta ca noi probabil celebram un Gheorghe care a trait cam doua secole mai tarziu decat cel initial,  va asigur ca ambii o meritau. Nu importa ca acest cult a ajuns in Europa cam prin secolul al V-lea si povestea despre uciderea balaurului a fost un best-seller cruciat scris in secolul al XI-lea tot in Europa.  Ceea ce este important cu adevarat este ca umanitatea are nevoie de asemenea personaje pentru ca din vechimea antica balauri sunt din belsug si din nefericire numarul lor nu scade niciodata.

Îndreptar de politică externă pentru politicianul amator

Deoarece majoritatea politicienilor romani considera ca nu au de invatat nimic de la nimeni, acest articol este in primul rand pentru cititorii Politeia, care doresc sa aprecieze o vizita in strainatate a alesilor lor. Articolul nu se refera la Victor Ponta in particular, ci la o mare parte a politicului romanesc, inclusiv al varfurilor politice care au fost, sunt si probabil vor mai fi pana in momentul cand electoratul ii va sili sa devina profesionisti.

Ormuz

Daca exista in lumea “esternirilor” un loc in care combatantii se “privesc  in ochi”, cantarind miscarile adversarului, acesta se numeste stramtoarea Ormuz (Hormuz). Ormuz este o stramtoare care desparte Peninsula Araba de Iran, cu o latime minima de 54 de kilometri, intre Oman si insulele aflate in apele teritoriale ale Iranului. Conform datelor publicate de EIA (US Energy Information Administration), in anul 2009 (nu exista date mai recente), trec zilnic prin stramtoarea Ormuz  cam 13 nave petroliere, care transporta 15,5 milioane de barili – asta insemnand cam 33% din transporturile maritime de petrol la nivel mondial. (sursa datelor, aici) De mentionat ca inchiderea acestei stramtori in cazul unui conflict armat ar putea duce pretul petrolului la cifre pe care nici un expert nu le poate inchipui, desi exista posibilitati terestre de a-l transporta, dar care l-ar scumpi cu cel putin 18-26 de USD. (Vezi harta T-2).   

Razboiul …care este

Nu poti intra in paginile unui cotidian fara sa vezi “iminenta” unui nou razboi mondial. Corul casandrelor, insotite de o sumedenie de cucuvaie si ciocli lugubri, anunta de dimineata pana seara ca sigur vom avea un nou razboi mondial, ei il denumesc al III-lea, dupa cele doua devastatoare conflagratii mondiale ale secolului al XX-lea. Pai avem unul care este aproape mondial si care a inceput in nefasta zi de 20 martie 2003, ziua cand americanii au invadat Irakul.