Tăierea moţului pensiilor speciale ale magistraţilor (3)

Prezentată de @Cetăţean şi @Băşcăliosul, bărbierii din Politeia.

Pentru o recapitulare aveti Tăierea moţului – 1 si Tăierea moţului – 2

Motto: Magistratura ceauşistă se joacă cu noi de-a Baba-oarba şi mitraliera restrictivă de drepturi. Orbecăind, ocheşte statutul constituţional-restrictiv, inexistent în comunism, şi loveşte în plin pensiile speciale, parvenite pe cale ombilicală dintr-o vechime burtometrică. În statul de drept, posterior, îşi revendică răsplata oarbă întemeiată pe marea condamnare, cu executare la locul de muncă şi domiciliu forţat. Mitraliera restrictivă de drepturi trage cu cartuşe oarbe, dar transmisibile ca boala ereditară. Nici poştaşul nu mai sună de ori: executarea se produce cu cardul alimentat de o naţiune orbită de culmea contributivităţii.

18. Ali-Baba magistraturii e statutul ceauşist curat-murdar al judecătorilor şi procurorilor.

Alba-neagra de bulibăşeală îşi are originea curat-murdară în perioada comunistă. Alături de cei 40 de asimilhoţi şi 10 negri mititei, Baba magistraturii simulează statutul constituţional restrictiv de drepturi, deplânse de CCR prin decizia 873/2010, dar pe care nu le-au avut nicicum în perioada comunistă şi nici câţiva ani după 1989. Recompensarea cu pensii speciale a activităţii prestate de judecători şi procurori în acea perioadă, în temeiul statutului constituţional restrictiv de drepturi –(apărut abia după intrarea în vigoare a constituţiei din 1991) a instituit o malformaţie congenitală de proporţii. Propunerea noastră de tăiere a moţului rezolvă simultan şi extirparea chistului urcat la ţeasta botezaţilor, după principiul „Peştele iliescian de la cap se închistează şi din această cauză dă din coadă, din generaţie în generaţie”.

Vechimea acumulată de Baba magistraturii -din acea perioadă ciumată- nu are nicio noimă în raport cu oferta constituţională intrată ulterior în vigoare; constituie doar premisa acordării pensiei de asigurări sociale (normală, comună, contributivă, din bugetul public de asigurări, în condiţiile legii universal valabile), pe baza stagiului de cotizare prin care au contribuit la fel ca toată suflarea românească din câmpul muncii.

Pensia contributivă -după vechimea în magistratura comunistă- nu oferă motive de contestare, este cuvenită şi nu se pune problema să fie afectată; însă ea nu poate fi confundată cu pensia de serviciu acordată pentru aceeaşi perioadă ceauşistă, deoarece nu corespunde caracteristicilor şi argumentelor CCR, inclusiv când afirmă  că pensia de serviciu „reprezintă o compensaţie pentru situaţiile dificile în care au lucrat aceste persoane”. Extinderea compensării dificultăţilor post-ceauşiste şi asupra perioadei dinainte de1989, în condiţiile în care nu a fost marcată de restricţiile invocate de CCR, face ca pensia specială atribuită vechimii din perioada comunistă să se potrivească exact ca Baba anterioară şi mitraliera posterioară restrictivă de drepturi.

Condiţiile supraomeneşti (văzute şi onorate de CCR în decizia 873/2010) nu se regăsesc în perioada ceauşistă, iar cine doreşte pensie specială- în locul celei cuvenite de drept pentru stagiul de cotizare- nu are decât să efectueze activitate numai în funcţia de judecător sau procuror, până când ajunge să (a)cumuleze vechimea efectivă de 25 de ani. Însă aceşti 25 de ani nu îi poate cumula oricum şi de oricând, ci numai din momentul numirii în temeiul constituţiei post-ceauşiste. Vechimea în magistratură reprezintă un artificiu ieftin, dar care costă scump, de deturnare a asimilaţilor şi chiar a neasimilaţilor, în scopul teleportării ei în locul ocupat de judecători şi procurori în condiţiile statutului apărut abia după 1991.

Vechimea în magistratura comunistă e mult mai tristă, n-are nimic de-a face cu statutul lui Ion Botezătorul, doar mitraliază cu drepturi fictive şi lacrimogene.

Baborniţa magistraturii, cu trecutul ei glorios, se crede atrăgătoare şi vrea cu banii înainte…  de a se naşte constituţia care îi apără onoarea nereperată. Şi trage în neştire cu mitraliera restrictivă de drepturi, dar, orbită de demnitate, nu vede cartuşele oarbe, golite de conţinutul invocat orbeşte.

19. S-o luăm băbeşte!

Orice fost, actual sau viitor jude/proc.- beneficiar de umplutură în magistratură, prin asimilarea altor funcţii prestate, dar diferite de jude/proc- dacă a activat după intrarea în vigoare a constituţiei din 1991, are în mod evident şi o perioadă de trecere prin „purgatoriul” statutului de adevărat magistrat,  efectiv ca jude/proc , cât a fost uns şi chiar şi-a exercitat numai o astfel de funcţie. Pentru această perioadă neagră, de purgaţie, îl vom numi în continuare: „jude/proc. pur-negru-real”.

Orice fost jude/proc în perioada comunistă (şi eventual încă un timp după 1990, până au intrat în vigoare şi s-au aplicat prevederile constituţionale, inclusiv privind numirea în funcţie, după constituţia 1991 şi legile organice derivate din ea)- indiferent dacă a mai activat sau nu ulterior sub regimul constituţional în statul de drept- îl considerăm tot jude/proc pur, adică fără nicio altă perioadă de asimilare, şi îl vom numi: „jude/proc pur-sânge-imaginar”; un fel de cal alb cu stea roşie în frunte, care îşi imaginează că ar fi fost negru, inclusiv de mânie din cauza persecuţiei cu rstricţii dintr-un statut… inexistent la acea vreme.

Aici am bate şaua, ca să priceapă înţărcabilii vorba asimilată: „Calul de dar nu se caută la dinţi… ca să nu vezi că de fapt e cotoroanţa magistraturii comuniste”.

Ambele categorii de purităţi magistrale, pentru a obţine pensia specială (de serviciu), au aceeaşi problemă esenţială: umblă cu magistratura vopsită… în negru de statut- aplaudat printre lacrimi de soborul CCR în timpul botezului- dar care nu-i altceva decât umplutură dintr-un statut mincinos prin asimilare, plin cu restricţii goale. Aceşti recompensaţi nu sunt pensionaţi după stagiul de cotizare şi nici după vârsta de pensionare (ambele condiţii fiind necesare doar prin dispoziţiile legii pensiilor muritorilor de rând) ci după vechimea în magistratură.  Da’de unde, până unde şi, mai ales, până când? Tăierea moţului răspunde la aceste întrebări incomode categoriilor de umplutură.

Creaturile magistraturii nu au de unde să adune perioada de statut jude/proc. pur-negru-real şi de  asta apelează la coabitarea cu asimilarea altor funcţii, însă asimilaţii sunt albi din naştere şi orfani de statutul constituţional restrictiv de drepturi. Din moment ce însăşi Baba magistraturii, (mal)formată din jude/proc. pur-sânge-imaginari, e succesoarea moştenirii concepute din perioada ceauşistă, ce să mai spunem de asimilaţii cu activităţi prestate tot în comunism, care nici măcar n-au ocupat funcţiile de jude/proc? S-au născut tot pentru business şi sunt cel puţin la fel de greu de digerat fără statut, ca orice asimilat din toate timpurile.

20. CCR nu se opune tăierii moţului asimilaţilor; dimpotrivă, lansează o invitaţie la petrecere.

Decizia CCR nr. 873/2010: „Curtea reţine că aspectele de ordin financiar din expunerea de motive a Guvernului nu pot constitui veritabile argumente în sprijinul constituţionalităţii dispoziţiilor legii criticate, însă pot reprezenta un punct de plecare în analizarea de către legiuitor a oportunităţii eliminării dreptului persoanelor asimilate de a beneficia de pensia de serviciu a magistraţilor, în măsura în care nu li se impune respectarea aceluiaşi statut restrictiv de drepturi.”

La fel susţinem şi noi. Cui nu i-a fost  impusă respectarea aceluiaşi statut, restrictiv de drepturi, îi tăiem moţul şi îi recomandăm frecţia trecătoare: de la specialităţi, la pensia contributivă.

Cu alte cuvinte, CCR zice: „Stimaţi legiuitori, dacă vreţi să le-o tăiaţi asimilaţilor, n-avem nimic împotrivă, chiar dacă în cazul acestora vorbim tot de pensie de serviciu a magistraţilor, deoarece asimilaţilor nu l-ea fost impus acelaşi statut restrictiv de drepturi. Am avut în cap ideea să încercăm separarea apelor din cristelniţă, dar ni s-a părut mai umanitar s-o lăsăm baltă în coadă de peşte şi să-i dăm domnului legiuitor libertatea de a lua din ceea ce tot el a dat. Asta numai dacă vă prindeţi… de nadă sau ca laptele pentru proaspeţii botezaţi. Domnului ne rugăm, să ne ierte că am păcătuit cu gândul preacurviei constituţionale, fiindcă nu v-am dat mură şi nafură-n gură -despre cum să reparaţi legea criticată, odată cu adaptarea ei parlamentară la condiţiile deciziei noastre de pomină- taman pe considerentul că dacă nu se prinde domnul, poate prelungeşte somnul. Aşa să-i ajute interesele! Ne cerem iertare şi pentru numărul mare de lingăi din parlament, mai exact, lingăi ai magistraturii răspândiţi prin comisiile juridice şi birouri permanente reunite în gândul nesimţirii, aghezmuiţi cu gândurile bune ale parvenirii de azi, ale magistraturii lor de mâine şi chiar ale pensiilor lor speciale de poimâine. Ăştia sunt de fapt şi de drept născuţii prematur şi avortonii magistraturii viitorului în prezent; au preferat să scoată de la reparaţie dispoziţiile art.1 litera c din Legea 119/2010, asumată de guvern. Domnului să ne rugăm, ca toţi aceşti dezinteresaţi să vadă cu ochi buni tăierea moţului de la bărbierii din Politeia! Amînaţi asimilaţi tăiaţi!”

La fel de bine CCR a avut posibilitatea să admită de la început sesizarea ICCJ, dar parţial şi condiţionat, utilizând aceeaşi formulă cu „măsura”, ca în multe alte cazuri: „constată că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale numai în măsura în care, prin eliminarea dreptului persoanelor de a beneficia de  pensia de serviciu a magistraţilor, nu se impune respectarea statutului restrictiv de drepturi.” CCR a optat pentru calea discutabilă, dar nu în totalitate condamnabilă, de a constata neconstituţionalitatea textului integral- „în corpore magistratum, botezat la bulibăşeală”- şi să-i lase parlamentului opţiunea să discearnă eliminarea sugerată în privinţa asimilaţilor.

21. Scopul şi durata vizitei, vă rugăm! Trei, Doamne, şi toate trei… definitorii la petrecere.

Conform extrasulul din decizia 873/2010, judecătorii CCR au realizat că salvarea pensiilor pe considerentul statutului constituţional-restrictiv stă greu copăcel. E şubredă, incompletă, vulnerabilă, şi mai ales contradictorie faţă de menţinerea pensiilor pentru asimilaţii străini de acelaşi statut, pe toată perioada activităţii în funcţia asimilată, exterioară perioadei efective de jude/proc şi adunată -prin înşelăciune- la vechimea în magistratură.

Judecătorii CCR admit că pensia specială a asimilaţilor poate fi eliminată, iar cauza este însăşi perioada de asimilat-parvenit şi care face posibilă descompunerea vechimii din magistratura albă-neagră de umplutură în 2 părţi distincte: perioada albă (fără statut) şi, respectiv, neagră (numai cu statut constituţional-restrictiv).

Această delimitare se impune, justifică şi clarifică măsura tăierii pensiilor speciale, propusă de noi:

-N-ai statut, Kaputt! Ai perioadă insuficientă de statut, Kaputt! Resursele vechimii în magistratură sunt oricum corespunzătoare pentru pensia asigurată din sistemul public.

CCR a motivat şi în alte decizii distinţia netă între jude-proc. reali şi asimilaţii menţionaţi la art.86 din Legea 303/2004, doar în scopul umplerii vechimii în magistratură:

Decizia CCR nr. 332/2006: „Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 303/2004 prevede dreptul la pensia de serviciu numai pentru judecători si procurori, iar nu si pentru categoriile de persoane cărora art. 86 le recunoaşte vechimea în magistratură pentru perioada in care au indeplinit functiile enumerate in acest text. Categoriile de persoane prevăzute la art. 86 din Legea nr. 303/2004 nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu judecătorii şi procurorii prin simplul fapt că nu îndeplinesc aceleaşi funcţii.”

Recunoaşterea vechimii în magistratură pentru perioada în care cei enumeraţi la art. 86 au îndeplinit alte funcţii, în afara celei de jude/proc, nu a semnificat automat dreptul asimilaţilor la pensia de serviciu şi nici metamorfozarea acelor perioade (privind situaţii juridice diferite) în vechime cu statutul de jude/proc, chiar dacă ulterior au reuşit să acceadă în aceste funcţii.

Ulterior, prin complicitatea legiutorului şi modificarea/completarea legii 303/2004 (pe traseul arătat în episodul anterior) au trecut pârleazul spre pensiile speciale mai mulţi profitori de ocazie prin asimilare, dar asta nu le-a schimbat situaţia juridică diferită din perioada cât nu au activat efectiv în funcţia de jude/proc, nici lor şi nici altor categorii de asimilaţi, strecuraţi în decursul timpului, mai devreme sau mai târziu.

Perioada albă, de activitate prestată în funcţii neguvernate de statutul constituţional-restrictiv, fiind esenţial distinctă de perioada neagră (singura compatibilă cu pensia de serviciu), din delimitarea lor, în conformitate cu eliminarea pensiilor asimilaţilor şi în concordanţă cu sugestia CCR din pragraful extras, se desprind trei  mari elemente definitorii pentru operaţia de tăiere a moţului pensiilor speciale:

A. Momentul de la care începe să curgă vechimea efectivă în funcţia de jude/proc. şi nu pentru vechimea în magistratura ospitalieră de-a valma. Numai după intrarea în vigoare a constituţiei din 1991 a devenit posibilă instituirea statutului invocat de CCR, dar momentul de la care s-a declanşat clepsidra vechimii este cel al numirii prin decret în funcţia de judecător sau procuror.

CCR a identificat statutul constituţional restrictiv de drepturi după numerotarea din constituţia revizuită în 2003, din  art. 125 alin 3 (jude) şi respectiv art. 132 alin 3 (proc), cu aceeaşi formulare: „Funcţia de judecător/procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.”, dar ambele texte au redactarea identică (nerevizuite în 2003), păstrată după constituţia din 1991, la art. 124 alin 2 pt judecători, respectiv art. 131 alin 2 pentru procurori. CCR a avut o jenă să le amintească trecutul, s-a eschivat de la  recunoaşterea momentului de la care este posibilă măsurarea timpului „statutar”  şi, astfel, a evitat să inducă vreun semn de întrebare privind existenţa Babei magistraturii, ştirbită taman de statulul aflat la baza justificării pensiilor speciale în discuţie.

B. Durata „vizitei” numai în funcţia de jude-proc, întrucât ar fi de-a dreptul infantilă menţinerea şi acordarea pensiei speciale pentru o perioadă de activitate oricât de mică sau ridicol de insuficientă, de parcă s-ar compensa activitatea extratereştrilor aflaţi în trecere printr-o instanţă din câmpul muncii absurdului. Din simpla corelare a parcursului normal pentru un absolvent al facultăţii de drept (la vârsta normală de 25 ani) cu vârsta anormală de pensionare de 60 de ani (cu anticipaţe de 5 ani faţă de muritorii de rând) rezultă deja o diferenţa de 35 de ani. O vechime destul de normală pentru pensia specială – corespunzătoare activităţii desfăşurate numai în funcţia de jude/proc. drept  „compensaţie pentru situaţiile dificile”- pe durata determinată. Cu vechimea de scurtă durată şi în rest asimilată, magistratura a ajuns în stadiul de ascunzătoare şi cale de căpătuială pentru întârziaţi, neadaptaţi cu studiile la timp sau repetenţi, specializaţi în procurarea de diplome pe bandă.

Vechimea generală de 25 de ani, prevăzută din 1992 încoace ca vechime în magistratură este deja cu 10 ani mai mică decât s-ar potrivi oamenilor normali, dar suntem convinşi că nici menţinerea acesteia nu va satisface poftele de normalitate ale parveniţilor, care numai de activitate efectivă în funcţia de jude/proc n-au posibilităţi şi chef. O mulţime de neterminaţi, inclusiv în privinţa studiilor într-un timp rezonabil, se adaptează din mers la „primenirea” sistemului judiciar.

C. Baba magistraturii comuniste are un regim cel mult de asimilat get-beget şi nu-şi mai găseşte locul în vechimea pentru pensiile speciale, întrucât nu mai întruneşte condiţiile invocate de CCR.

Operaţiunea de tăiere a moţului, prin textul propus de noi în completarea legii 119/2010, respectă condiţiile CCR, ţine cont de toate distincţiile între perioadele albe-negre (fără şi respectiv cu statut constituţional-restrictiv), defineşte punctele A,B,C , (aici sunt şi raspunsurile la întrebările sus amintite „mai ales până când?”), dar mai oferă o serie de avantaje, nu doar economice, ci organizatorice şi de administrare a actului de justiţie.

Repetăm textul propus în episodul „Moţ-1”, de completare a tăierii pentru:  „pensiile de serviciu ale judecătorilor şi  procurorilor care nu indeplinesc condiţia vechimii de 25 de ani, realizată numai prin exercitarea efectivă a acestor funcţii, continuu sau cumulate, din perioada sau perioadele pentru care au fost numiţi după intrarea în vigoare a Constituţiei României din 1991.

Adică:  „25 de ani”- vechimea  „numai” în funcţiile de judecător şi pocuror, fie continuu în oricare din ele, fie alternativ (când un judecător devine procuror sau viceversa, în perioade „cumulate” pt. determinarea vechimii), din momentul „numirii” (prin decret prezidenţial; a existat o singură excepţie, prin Hotărârea Parlamentului HP nr. 6/16.06.1992 de numire a 46 judecători la CSJ ), în temeiul art. 124 din constituţia din 1991 (şi al legii 92/1992, publicată în MO nr. 197 din 13.08.1992)

Legea 92/1992 de organizare judecătorească a fost aplicată prima dată în 28.06.1993, ca temei legal de numire (a 212 judecători în tribunale şi curţi de apel şi a 145 procurori în parchetele de ambele niveluri) prin decretul nr. 107 (publicat în MO 141/30.06.1993).

Despre ce fel de judecători şi procurori, cu statutul lor constituţional-restrictiv, mai vorbesc în ultima vreme oamenii (de bine)? Statutul derivă din constituţia 1991, cadrul legal de aplicare a normelor constituţionale l-a constituit Legea 92/1992, legea făcut posibilă constituirea CSM, fără de care nu puteau fi numiţi judecătorii şi procurorii în revoluţionarul stat de drept:

Legea 92/1992, art. 51 (devenit ulterior art.47): „Judecătorii şi procurorii, cu excepţia celor stagiari, sunt numiţi prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.( text preluat identic din art. 133 alin 1, constituţia 1991).

Constituţia şi mama statutului au impus în primul rând numirea prin decret în funcţiile de judecător şi procuror. Fără această condiţie nu se poate vorbi despre niciun statut constituţional, nici permisiv, nici restrictiv, fiindcă lipseşte subiectul de drept atunci când îl localizăm într-o perioadă dinainte de a se naşte, cu atât mai puţin înainte de constituţia paternităţii, când mama statutului lui avea o inexistenţă desăvârşită şi onoarea pătată în statutul de Baba magistraturii.

22. Pentru unul ciuma-i mumă, pentru altul… proastă glumă!

Vă prezentăm doi foşti judecători, numiţi după 1991 la câte o judecătorie, la aceeaşi dată, chiar prin acelaşi decret, ieşiţi la pensie în aceeaşi lună a anului 2010 (la doar o zi distanţă între decretele de eliberare din funcţie).  Comparaţi elementele datorită cărora primul s-a ales cu pensie de serviciu la 60 de ani, după 25 de ani îmbrânciţi cu umplutură prin asimilare, pe când al doilea are pensie normală la 65 de ani, după 47 de ani de muncă pe brânci! Ambii au fost trataţi- ca judecători timp de aproape 17 ani-după aceeaşi perioadă de activitate, compensată peste puterea miraculoasă a aceluiaşi statut constituţional restrictiv de drepturi.

a) Lungu Dumitru, judecător, Judecătoria Oneşti. HCSM  14/21.01.2010 Vârsta de pensionare: 60 ani. Vechimea în “magistratură”= 25 ani (aşa zice CSM, după temeiul legal) din care: 1 an+5 luni jusisconsult, 11 luni jurist, 5 ani +4 luni secretar de primărie şi 16 ani +5 luni judecător (numire D220/10.06.1996 , eliberare D223/22.02.2010). Vechime în muncă: 24ani +1 lună; atât cât se vede. A obţinut pensie specială, după vechimea în „magistratură”, temei legal: art. 82 alin. 2 din legea 303/2004. (modif/compl. prin OUG 100/2007, aprobată prin Lg 97/2008; textul se vede în HCSM 14/2010 sau în „Moţ-2” la pct. 14, litera „d”)

b) Bădiţă Gheorghe , judecător, Judecătoria Novaci. HCSM  63/18.01.2010. Vârsta de pensionare: 65 ani +1 lună. Vechimea în magistratură= 16 ani + 8 luni în funcţia de judecător (numire, D220/10.06.1996-idem Lungu D-tru, eliberare D231/23.02.2010 ). Vechime în muncă: 47 ani +3 luni ; A obţinut pensie contributivă, după stagiul de cotizare şi vârsta de pensionare, în temeiul art. 41 din legea 19/2000 (condiţii minime: cotiz. 32 ani +6 luni;vârsta de pensionare: 63 ani şi 9 luni).

Concluzii. Secretarul de primărie -unul din cei 10 negri mititei- oricum ar da-o, între ian. 1990 şi ian. 2010 a avut 20 de ani de viaţă, iar pentru a atinge vechimea în magistratură necesară obţinerii pensiei speciale,  a mai adunat (peste cei 16 ani şi 5 luni de judecător) două feluri de asimilări de umplutură, dinainte de ian. 1990 şi după.

Magistratura primară de secretariat s-a desfăşurat ca Prefectura lui Bulă, când numără steagurile lui Nea Iancu, deoarece 5 ani + 4 luni de secretariat, adunaţi la cei 16 ani+5 luni judcător, fac 21 de ani+9 luni. Or, asta depăşeşte deja cu 1 an şi 9 luni cei 20 de ani de viaţă post-traumatică (de după ian. 1990). Cu ceilalţi 2 ani şi 4 luni (jurist consult+jurist), atestă o perioadă comunistă de cel puţin 4 ani şi o lună, peste cei 20 de ani. Pensia specială i-a fost oferită judelui Lungu Dumitru datorită perioadelor decisive de secretariat, alături de celelalte umpluturi prin asimilare (A-înainte de 1990: 4 ani +1 lună; B-după 1990: 3 ani şi 8 luni) în total de aproape 8 ani (7 ani şi 9 luni). Fără perioadele asimilate, în care  n-a avut nici urmă de statut constituţional-restrictiv, ar fi rămas cu aceeaşi vechime de aproape 17 ani şi cu pensie de muritor ca judele Bădiţă Gheorghe.

Colac peste pupaţi piaţa magistraturii, secretarul-jude de Oneşti a mai beneficiat de o ofertă specială din partea guvernului Tăriceanu 2 prin OUG 195/2008 (din 25 noiembrie), cadou la spartul târgului de guvernare, prin care a fost conceput alt negru mititel, în stare embrionară: “perioada cuprinsa intre promovarea examenului de absolvire si numirea de catre Consiliul Superior al Magistraturii in functia de judecator sau procuror stagiar, precum si perioada in care o persoana a avut calitatea de judecator sau procuror stagiar” s-au metamorfozat în vechime in functia de judecator sau procuror. Embrionul negru-mititel a creat un cordon ombilical pentru o altă generaţie de pensionari speciali, cu simptome de respiraţie naţională neîndestulată… la numărul de ani din magistratura improvizaţiei. Metoda de concepţie in vitro-veritas cu statut neconceput, dar început, ca Făt-Frumos din lacrima curată şi căzută la botezul de cumetrie din cauze restrictive de drepturi!

Cu acest supliment embrionar de ultimă generaţie, de 2 ani şi 9 luni, Lungu a prelungit cei 13 ani şi 8 luni efectivi în funcţia de judecător (dintre decretele de numire şi eliberare prin pensionare), pînă la 16 ani şi 5 luni, câţi apar în HCSM. În total, aproape 11 ani de umplutură, din care doi negri mititei, pentru o pensie specială obţinută la 60 de ani, în timp ce aceeaşi perioadă în funcţia de judecător şi o vechime în spate de 47 de ani i-au oferit ceiluilat judecător, legal, doar o pensie de asigurări sociale, la 65 de ani. Nu-ţi vine să-ţi bagi toate neamurile asimilării în magistratură?

Bădiţa Gheorghe, cu numele lui predestinat, era la lucru când s-a-mpărţit norocu’ pe perioade de asimilare-umplutură. Ca judecător a ratat pensia de serviciu, însă e un caz rarissim, întrucât aproape toată lumea magistraturii are condiţii să profite de înmulţirea în timp a categoriilor de  asimilaţi de pretutindeni. Asemănăturile sunt luate la însămânţarea, cultivarea şi recoltarea vechimii în magistratură pe arătură. Categorii de profesii asimilate să fie, muşterii se găsesc cu duiumul!  Lărgirea bazei de asimilare nu a fost deloc dezinteresată şi nu e prost magistratul fără vechime care cere, ci legiuitorul care dă… să fie primit! Dialogurile de mai jos sunt edificatoare.

23. Baba magistraturii, în culmea condamnarii comunismului… la răsplată cu vârf îndesat.

În constituţia Republicii Socialiste Romînia din 1965 nu avea cum să existe vreo prevedere restrictivă de drepturi pentru judecători sau procurori, pentu simplul motiv că nimeni nu-şi permitea să se împrăştie în mai multe locuri în acelaşi timp, cu atât mai puţin să-şi dorescă mai multe afaceri. Nu era ca în statul de drept la căpătuială, în schimb judecătorii şi procurorii erau la discreţia organelor de partid locale şi judeţene, mai ales ca instrumentar perfecţionat în executarea comenzilor comuniste diverse. Când veţi avea timp, aruncaţi o privire printre cei vreo 400 de magistraţii dresaţi şi bine recompensaţi (aici) , ca să ştim despre cine mai vorbim.

În schimb din legile organice nr. 58/1968 pentru organizarea judecatorească, respectiv nr. 60/1968 pentru organizarea şi funcţionarea Procuraturii Republicii Socialiste România , se pot observa câteva norme edificatoare în privinţa egalităţii de tratament în faţa legii, inclusiv în raport cu rigorile codului muncii.

Art. 81: „Dispozitiile codului muncii si celelalte prevederi ale legislatiei muncii sint aplicabile judecatorilor”

Art. 82: „Judecatorii beneficiaza de aceleasi drepturi pe care le au, potrivit legislatiei muncii, angajatii cu contracte de munca pe durate nedeterminate”

Principiul contributivităţii a stat la baza contractului cu statul pentru orice muritor, astfel încât generaţiile următoare de pensionari să nu se căpătuiască prin statutul de tâlhar la drumul mare spre asimilare. Dacă statul de drept, constituit în 1991, a creat statulul special al judecătorilor şi procurorilor, atunci să i se dea cezarului ce-i al cezarului şi nu al Babei magistraturii!

a) Gura spoveditului adevăr grăieşte.  Vă prezentăm câteva mostre de dialoguri din CSM (şedinţe din secţia judecători şi plen). Judecători pensionaţi au cerut reînvestirea în funcţie.

Lidia Barbulescu: Cand v-ati pensionat? Paval Calin: La 1 august 2006. L.B: Nu e bine la pensie? P.C: Parca mai bine era in activitate.

Lidia Barbulescu: Cati ani ati fost judecator?;Voiu Elena Doina: „14 ani si ceva”;L.B: De ce v-ati pensionat?; V.E.D. : Legea care a aparut… Sa beneficiez de dispozitiile legii…” (Sedinţă plen) L.B: Ce v-a determinat sa va pensionati? V.E.D. : Aparitia legii desi eu doream sa raman in magistratura

Lidia Barbulescu: De ce v-ati pensionat? Felicia Maria Matei: Am profitat de noile dispozitii ale legii. Am fost consilier juridic multi ani.

Redate după şedinţele din 19 oct. 2008 (aici)

b) O explicaţie pentru ultimele cuvinte din motto.

De 18 ani încoace, prin puzderia de facilităţi magistrale se află şi prevederile art. 99 din Lg 92/1992 (preluat pentru continuitate, în familia magistaturii, de art 79, alin 5 , Lg 303/2004) :

“Magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.”

Ştiţi care este culmea contributivităţii ?

Când un magistrat cu pensie specială îţi râde în nas cu o proteză plătită de tine.