Interfaţă

Romania de astazi se confrunta cu multe probleme, cele mai grave sunt cele care genereaza situatia dificila in care se afla societatea romaneasca – coruptia endemica, institutii ale statului ineficiente sau paralizate si situatia romanilor care traiesc in rural sau in ruralul urbanizat (orasele mici). Am sa incerc sa citez dintr-un articol de exceptie, publicat ieri pe Curs de Guvernare:

“România ignoră inteligenţa copiilor de la sate – din care nu va mai avea mai nimic de folosit peste 10-15 ani pentru că acei copii nu au, în actualul sistem de învăţământ, nicio şansă să progreseze? Or o „dreaptă” autentică n-ar pierde pentru societate un atare potenţial. N-ar face din şcolarii de la ţară mâna de lucru necalificată  peste 5-10 ani, pentru Spania, Italia şi cine ştie ce ţară aflată atunci în “boom”. (aici)

Articolul din care am citat trebuie  pironit pe usile Palatului Victoria indiferent cine este sau va fi in viitor locatarul fruntas al Executivului. Trebuie inteles bine si profund de toti cei care vor sa reformeze ceva intitulandu-se “miscare populara” ca fara o interfata adevarata si eficienta spre aceasta populatie nimic nu se va misca in Romania. Chiar daca se va misca ceva, va fi un demers superficial, care poate (sau nu) sa genereze o schimbare benefica numai daca va crea o interfata spre “captivii” partidelor – trecuti din “mana in mana”, impreuna cu primarii si consilierii locali.  Oameni buni, vorbim de mai mult decat jumatatea romanilor, nu este o categorie sociala neglijabila care ne poate lasa indiferenti.

O interfaţa se construieste “între-feţe,” de aici necesitatea “feţelor” din rural, oameni care nu prea au timp de doctrine, dar cu siguranta ca vor avea timp pentru idei si proiecte care le pot imbunatati viata. Personal, mi-as dori sa vad multi oameni din acest rural in randurile miscarii “Noua Republica” – pentru ca daca ne dorim o adevarata noua republica prezenta lor este imperativa.

Am sa termin acesta mica postare printr-un alt citat din articolul mentionat mai sus:

Coborând, însă, din filosofie în mic, aici, la noi, în România, unde tăierile de bani sunt considerate măsuri suficiente, acte de curaj şi titluri de glorie politică, să mai constatăm un lucru. Cîţi dintre miniştri au ajuns la portofoliu ca la o manşă la care să ne arate viziunea lor asupra domeniului la care au fost unşi ca posesori ai soluţiilor pe termen mediu şi lung? Care dintre ei ştie ce caută, de fapt, acolo? Câţi dintre ei „simt” lucrurile din jur şi percep situaţia în toată evoluţia ei, măcar atâta cât o simte un tânăr chibzuit şi perspicace, care a reuşit în viaţă altfel decât cu turma pe lista de partid – sprijinit din toate părţile – sus, jos, stânga, dreapta, faţă, spate – de „sistem”?   [sublinierile apartin autorului]

Dreptate şi fraţie pentru toţi!

Pe Politeia Europeana puteti citi articolul:  Moody’s îl face tăiţei pe Berlusconi