Totul este personal si toate sunt afaceri

Sintagma mafiota “nothing is personal it’s only business”  nu merge in Romania, aici totul este personal si toate sunt afaceri. Ultima aventura a lui Dinu Patriciu, care a declansat crunta batalie la care asistam astazi, a avut loc la inceputul lui iunie 2005, cand Patriciu a fost arestat pentru 24 de ore. In scurta sa detentie, multimiliardarul a impartit arestul cu un hot si un tilhar.  Imediat dupa ce a fost eliberat, patronul Petromidia a spus ca a impartit celula cu „un hacker”. Magnatul ii este recunoscator: „Mi-a dat sa maninc niste lapte cu fulgi de ovaz.” EVZ a descoperit ca Patriciu a avut, de fapt, doi colegi de celula: – Danut Chirila (36 de ani), condamnat la patru ani si jumatate de inchisoare pentru furt calificat – Nicusor Iordan Birsan (30 de ani), arestat preventiv pentru tilharie si lipsire de libertate. Asta chiar nu are importanta, desi nu este clar de ce Patriciu a incercat sa-l innobileze pe ipoteticul detinut- coleg.

Imediat dupa acest episod “tragic,” prietenul multimiliardarului cu pricina  intamplator premier, Dl Calin Popescu Tariceanu incearca un exercitiu nereusit de a o influenta pe Monica Macovei si dupa aceea trimite Presedintelui Basescu vestitul biletel roz, care de fapt era galben. Aparitia biletului prin care premierul Tariceanu i-ar cere presedintelui Basescu o interventie la Parchet in favoarea lui Dinu Patriciu a declansat iesirea PD de la guvernare si a insemnat inceputul marilor ostilitati la care asistam pana astazi.

Care ar fi razboiul, mai nimic, 500-700 de milioane de dolari intr-un dosar si cateva zeci de milioane intr-una altul. 

In rechizitoriul dosarului Rompetrol se  precizeaza:

In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia.

Demascat impreuna cu o serie de oameni de paie, care i-au servit drept complici, dosarul releva o intreaga retea care include functionari publici si politicieni apartinand tuturor partidelor pana la nivelul ministerial. Mentioneaza inca acest rechizitoriu ca grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept:

grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului – grup de criminalitate organizata.

Acum cateva zile, Patriciu, devenit mare filozof, se destainuia unui jurnalist de la Jurnalul lui Voiculescu (felix motanul):

Dacă aş fi Dinu Patriciu, m-aş întreba într-o dimineaţă, în timp ce mi-aş sorbi  cafeaua, dacă greutatea mea în bani este egală cu greutatea libertăţii de care mă bucur. Ştiţi ce se spune, cu cât ai mai mulţi bani, ai mai multă libertate. Eu, Dinu Patriciu, cred în această axiomă, chiar dacă ea poate fi câteodată mincinoasă. În ce mă priveşte, a fost cu vârf şi îndesat în noaptea aceea pe care am petrecut-o în Calea Rahovei. Atunci, o dată cu balanţa justiţiei, s-a stricat şi balanţa care măsoară raportul dintre bani şi libertate. Banii şi-au pierdut brusc greutatea, astfel că talgerul libertăţii s-a dus cu cea mai mare viteză în jos, dându-mi ocazia să constat că iuţeala cu care libertatea omului o ia aproape din senin la vale lasă cu mult în urmă viteza luminii. Mai cu seamă atunci când este vorba despre un om cu notorietatea mea.  Jurnalul National 4/11/2009 

Personal, sper ca Basescu sa mai primeasca un mandat pentru a-l vedea pe Patriciu inapoind fostului coleg de celula laptele cu fulgi de ovaz. Am dreptul si eu la fantezii juridice in Romania, nu?