Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Vivaldi: Barocul muzical

Naşterea barocului este categoric legată de decizia Conciliului de la Trient (Concilio di Trento) din anii 1545 – 1563 privind modul în care Biserica Romano-Catolică vedea evoluţia picturii şi sculpturii bisericeşti. Ideea era ca artiştii să realizeze opere vizuale care să se adreseze tuturora, dar mai cu seamă celor mulţi şi needucaţi, decât grupului extrem de restrâns, pe vremea aceea, a celor avizaţi. Astfel manierismului intelectual şi rafinat al întregului secol al XVI-lea i se „opunea” prin deschidere, claritate şi lipsă de ambiguitate o reprezentare umană deschisă larg tuturor simţurilor.

Unul din elementele specifice ale muzicii barocului, aidoma artelor vizuale baroc, este ornamentaţia bogată, exhausivă, extravagantă. Atunci când barocul a lăsat loc clasicismului în artă, acest element a fost diminuat sensibil sau chiar s-a pierdut.  Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicală şi compozitorii care au compus în stil baroc este de folosinţă relativ recentă, fiind propus şi folosit pentru prima dată de Curt Sachs în 1919 în limba germană. În alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii să se impună. Spre exemplu, în anii 1960, încă mai existau dispute în cercurile specialiştilor dacă muzica, aparent atât de diferită, a compozitorilor Bach, Couperin, Jacopo Peri şi Vivaldi ar trebui etichetată la fel, baroc.

Antonio Lucio Vivaldi (1678-1741) este cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical veneţian. S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi şi Camilla Calicchi. Îmbrăţişând de timpuriu calea preoţiei, Antonio Vivaldi a fost supranumit şi Il Prete Rosso (Preotul Roşu), datorită culorii părului său (moştenit de la tatăl său). Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm, Il Prete Rosso s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se consacre compoziţiei şi învăţământului. Numit profesor (insegnante, instructor) de vioară la Ospedale della Pietà (aşezământ rezervat orfanelor şi fiicelor ilegitime abandonate), în pofida unor întreruperi, uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 şi 1720), Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcţii până în 1740.

Se pare că de-a lungul întregii vieţi, Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor, extravagant de bună voie, chiar scandalos. Duşmanii lui aveau cum să răspândească bârfe, mai ales în legatură cu atracţia lui afişată faţă de bani si de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele faţă de o mezzo-soprană pe nume Anna Girò, fiică a unui peruchier francez numit Giraud şi pentru care a scris un mare număr de pagini vocale; după ce s-au cunoscut, Anna Girò a fost primadonă în aproape toate operele lui Vivaldi.

Importanţa creaţiei lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a ştiut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt şi zece) a concertului cu solist în doar trei mişcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuşi, Vivaldi, practica cu mare naturaleţe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-şi face apariţia.

Înzestrat cu un auz excepţional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere şi dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi şi-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinaţii ritmice şi armonice şi a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-şi face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul şi nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, şi chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta.

Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului. Concertul italian al lui Vivaldi va aduce cu sine încă o cucerire: apariţia cadenţei înainte de coda, care dă posibilitate solistului să-şi pună în valoare calităţile sale tehnico-expresive. Nu întotdeauna această cadenţă era scrisă, ci se lăsa un punct de orgă care marca locul în care se oprea orchestra, pentru a-i face loc solistului care va da frâu liber virtuozităţii sale. Concertul baroc de tip vivaldian va cunoaşte o dezvoltare fără precedent si se va extinde cu repeziciune şi în restul Europei, prin creaţiile unor compozitori ca Rameau (Franţa), Telemann, Händel şi Bach (Germania).

Prin creaţia sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influenţă puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanţii săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart şi Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creaţiei instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei, încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume spirit concertant vivaldian care a revoluţionat şi a animat întreaga creativitate muzicală barocă veneţiană şi europeană.

Anunțuri

Written by Theophyle

08/05/2011 la 8:45 pm

40 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Un articol interesant !

    Viorel Grecu

    08/05/2011 at 8:46 pm

    • Remarc constantza comentariilor dvs in trei cuvinte.
      Si gravatarul contine trei culori.
      Sunteti sigur ca nu aveti decat doua nume si nu trei?

      luminita

      08/05/2011 at 9:10 pm

      • Nu stiu lumi. La noi oameni sunt de obicei din comunitatea noastra. Cate o data mai apar si alti comentatori. Respectivul Viorel apare cu un comentariu in acelasi format. Blogger nou cred 😆

        Theophyle

        08/05/2011 at 9:14 pm

        • L-am intalnit si la Nora, cu aceleasi trei cuvinte.
          Asta m-a determinat sa il abordez pentru o explicatie.
          Ca daca incearca sa fie subtil ironic, nu cred ca a nimerit bine blogul.
          Cel putin aici se spun lucrurilor pe nume.

          luminita

          08/05/2011 at 9:21 pm

          • se spune, scuze.

            luminita

            08/05/2011 at 9:21 pm

  2. Si acesta e un fost client . 🙂
    Parul rosu apare cind „unealta” e ruginita de inactivitate . 😆

    Ștefan A.

    08/05/2011 at 8:47 pm

  3. Am inchis sonorul la tv si, urmarind tenisul dintre Nadal-Djokovic, melodia mi-a placut; uneori chiar acompania jocul foarte bine.

    victor L

    08/05/2011 at 9:04 pm

  4. Buna,
    ca sa fie in ton cu vremea

    ela

    08/05/2011 at 9:12 pm

  5. luminita

    08/05/2011 at 9:14 pm

  6. luminita

    08/05/2011 at 9:16 pm

  7. test. 😛

    tiberiu orasanu

    08/05/2011 at 9:19 pm

    • 😀 poti sa fi linistit nici eu nu am putut intra in blogul meu saptamana trecuta 🙄

      Theophyle

      08/05/2011 at 9:21 pm

  8. sa nu uitam posratrea anterioara:

    ela

    08/05/2011 at 9:20 pm

  9. Yupiii, sara bună, ALL! 🙂

    tiberiu orasanu

    08/05/2011 at 9:21 pm

    • Salut tibi 🙂

      Theophyle

      08/05/2011 at 9:26 pm

      • Salve Teofil.
        Am păţit-o şi eu 😛

        În treacăt fie spus, lucrez acum la un nou blog, care nu va mai fi chiar aşa de accesibil ca acesta de acum. 🙂

        tiberiu orasanu

        08/05/2011 at 9:35 pm

  10. Buna seara, buna seara.
    Vivaldi a fost un compozitor exceptional si vizionar.

    clemycali

    08/05/2011 at 9:27 pm

  11. ela

    08/05/2011 at 9:32 pm

  12. Bună seara!
    Ce de postări interesante! 🙂
    Chestiunea detaliilor în barocul muzical mă intrigă. Cel puţin la Vivaldi, bogăţia armonică nu e mare, în opinia mea; dezvoltările temelor se întîmplă de pe tonică pe dominantă şi tot aşa, cu teme ale căror tonică şi dominantă sunt complementare succesiv, ca nişte paşi de uriaş. Mie mi se pare chiar că are o ritmare monotonă, cadenţată, un ritm care nu lasă loc la „floricele”. Una peste alta, cuvîntul de bază mi se pare că e „Ordine”, nu „detalii”. O ordine liniştită prin previzibilitate care s-a pierdut, de la romantici încoace.
    Poate că sunt eu marcat de arhitectură, unde ordinea a venit ca urmare a renunţării la detalii ne-necesare, am o confuzie cu privire la termenul „detaliu muzical”, probabil.

    para

    08/05/2011 at 9:39 pm

    • Adică, numai extravagante nu mi se par detaliile lui Vivaldi, după ce asculţi nişte psichedelic gen Frank Zappa.

      para

      08/05/2011 at 9:48 pm

      • para salut 🙂
        Vivaldi este primul care introduce cadenţa înainte de coarda, asta da posibilitate solistului se exprime personal. In limbaj modern el permite variatia pe care noi o cunoastem azi. Doi interpreti pot varia in executia aceasi piese!

        Theophyle

        08/05/2011 at 11:05 pm

  13. Totusi, e primavara… 🙂

    Tzepelica

    08/05/2011 at 9:48 pm

  14. Poate cineva sa explice de ce muzica clasica universal recunoscuta e dominata de italieni si nemti?
    De ce lipsesc compozitori , scriitori , sculptori de renume mondial 🙂 dar de origine araba , asiatica ?

    Ștefan A.

    08/05/2011 at 9:58 pm

    • Pai n-ai auzit ca nu se mai poarta multiculturalismu` ? 😆

      Tzepelica

      08/05/2011 at 10:04 pm

      • Tzepelica salut 🙂
        Multiculturalismul a murit de curind dar eu scriu de o lipsa permaneta . Cam de sute de ani . 🙂

        Ștefan A.

        08/05/2011 at 10:06 pm

        • Salut, tizule ! 🙂
          Fiecare ograda cu cultura/mentalitatea/gustu` ei.
          E greu sa te faci inteles/apreciat pe tot mapamondu`.

          Tzepelica

          08/05/2011 at 10:12 pm

          • Japonezii studiaza profund muzica clasica italiana . Nu e banc .
            Italienii nu studiaza muzica clasica japoneza ca nu exista .

            Ștefan A.

            08/05/2011 at 10:15 pm

    • din cauza de prea mult desert.
      in desert acustica nu e buna, operele de arta sculptate din nisip le ia vantu’
      cu mitraliera in maini e imposibil de scris sau citit carti.

      luminita

      08/05/2011 at 10:18 pm

  15. barocul mediteranean- vivaldi -venetia
    1 La folia – dansul roadelor pamintului cu femei in spinarea barbatilor. este peste tot in barocul Mediteranean Vivaldi

  16. Aici intr-o forma superba a calugarului Antonio Martin Y Col cel cu Differencias sobre la Folia

  17. Si finca e vorba de Venetia , aici finalul la filmul Anonimul Venetian cu Florinda Bolkan si Tony Mussante 🙂

  18. Noapte buna va doresc!

    ela

    08/05/2011 at 11:23 pm

    • Noapte buna ela 🙂

      Theophyle

      08/05/2011 at 11:26 pm

  19. […] View original post here: Vivaldi: Barocul muzical […]

  20. La spartul târgului, o bijuterie video: viața la țară, fără „floricele” și alte farafastâcuri!

    Noapte bună! 🙂

    oldhashu

    08/05/2011 at 11:55 pm

  21. vivaldi ,imi place la nebunie,

    acum am venit , dela un concert frumos,

    Judas Maccabaeus (ORATORIUM) de Händel.

    theo

    09/05/2011 at 12:06 am

  22. noapte bunä!.

    theo

    09/05/2011 at 12:06 am

  23. Îmi amintesc că primul videoclip adus de mine pe Politeia era o selecţiune din Anotimpurile vivaldiene. Toamna. Am avut sentimentul că nu a prea impresionat auditoriul. Poate din pricina frunzelor. 🙂

    Muzica Barocului ocupă un loc de seamă în spaţiul meu artistic. Vă propun spre audiţie primul concert din seria L’Estro Armonico de Vivaldi, în varianta integrală, cuprinzând toate cele trei mişcări:

    Să aveţi o săptămână frumoasă!

    Maria

    09/05/2011 at 12:12 am

  24. Buna Dimineata 🙂
    Postare noua!

    Theophyle

    09/05/2011 at 9:11 am


Comentariile sunt închise.