Despre Televiziunea Libera

Cred ca televiziunea asa zisa de stiri si actualitati este unul din cele mai dezagrabile fenomene ale Romaniei contemporane. De la stirile dictate cu un ton autoritar de Doamna Esca, de parca au fost redactate pe telepromterul celest si trimise direct de la agentia de stiri condusa de Sf. Petru, si pana la mutra de caricatura inchizitoriala cu care ne rasfata doamna Cretulescu, care se crede cel putin ucenica vestitului Tomás de Torquemada si care emana valuri de antipatie care o promovau pe orice televiziune comerciala normala direct spre sala de iesire din cladire. De la sarmana bruneta de la “Sase vine presa”, care are o dictie si o personlitate TV care inspira instinctul imediat butonat pe telecomanda, si pana la junii agramati de la stirile tarzii pe Antena 3 si RTV, toate stirile romanesti sunt lipsite total de fond si absolut fara forma. Asa ca am reusit sa ne depasim inaintasii Junimisti, anuland sintagma poetica “forme fara fond”, inlocuind-o cu “fara forme si fara fond”.

Programele de sinteza si comentariu sunt si mai interesante. De la formatul “jurnalist intervieviaza alti jurnalisti” absolut convinsi ca numarul 4 este cosmicul exponent al fericirii spectatorilor. Continuand cu formatul delicios promovat de Antena 3, cand domnul Gadea este arbitrul unei intreceri de “cine scuipa mai departe”, si finalizand cu” hai s-a facem un duet de prostioare” profesat cacofonist de Nastase & Dinescu.

Credit pentru ilustratie maestrului Hultan , vizitati situl lui pentru mai multe, la fel de reusite.

Daca am vorbit despre profesionalistii televiziunii libere, sa trecem la analistii televiziunii eliberate de orice bun simt si respect fata de spectator, platitor de cablu. Exista o boala rara dar foarte grea, se numeste Botulism. Este o boala care este de obicei mortala de la un anumit stadiu de evolutie. Boala are un singur model evolutiv, mai intai innebunesti, dupa aceea paralizezi si intr-un final mori. Aceasta boala este propagata prin alimente conservate prost sau expirate. Profesionalistii televiziunilor vor sa ne imbolnaveasca cu aceasta boala (la figurat, vorbind). Dl. Constantinescu ajunge la televiziuni cu acelasi show din 1996. Il vad cu ochii mintii smulgand ochelarii si întreband pe un ton inchizitorial: “credeti în Dumnezeu, domnule Iliescu?”. Inca odata, spectatorii au revelatiile amare ale tunelului fara de sfârsit al tranzitiei, cand au constatat ca luminita lui Victor Ciorbea era de fapt o locomotiva si acei 15.000 de specialisti ai presedintelui Constantinescu au fost doar o gogorita electorala. De ce oare vor televiziunile libertatii romanesti sa-mi aminteasca de presedintele Emil Constantinescu, care s-a simtit brusc neînteles de catre români si, “scârbit de toate”, precum într-un sonet shakespearean, s-a lepadat fara urma de remuscare de cei care l-au ales si de partidul care i-a sprijinit propulsarea din anonimat în fruntea României. Chiar nu inteleg oamenii din media ce intelege orice om cu scaun la cap, ca pana la urma ce inteleg eu acum vor intelege mai multi, si mai devreme sau mai tarziu si ei vor fi patati de porcariile pe care le fac, amputandu-si profesionalismul si onoarea.