Începe „Războiul de Treizeci de Ani” in Orientul Mijlociu?

Nota-1 : Despre Războiul de Treizeci de Ani. Razboiul respectiv a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Sfântului Imperiu Romano-German. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia – cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială. Mai multe detalii, aici.

Nota – 2: Despre Şiiti si Suniti. Cand profetul Mahomed a murit, el a lasat atat o religie cat si un stat islamic in peninsula Araba, cu aproximativ de 100.000 de locuitori. Alegerea noului conducator al statului a creat o diviziune in randurile musulmanilor – prima din multe ce vor urma in istoria islamului. Un grup l-a ales pe Abu Bakr, un apropiat al profetului ca nou Calif (conducator al musulmanilor). Un alt grup insa credea ca Ali, ruda a profetului, ar fi trebuit sa fie Calif, deoarece doar cei din familia profetului sunt destinati sa conduca.

Ali este ales al patrulea Calif, dar acest lucru este contestat datorita disputelor anterioare. Intai, are loc o batalie intre Ali si Aisha (sotie a profetului), pe care Ali o castiga. Apoi, guvernatorul Damascului, Mu’awiya se lupta cu Ali pentru califat. Are loc o batalie intre cei doi la Siffin, care nu este castigata in mod decisiv de nimeni. Aceasta ii permite lui Mu’awiya sa creeze o secta, Kharijitii. Acestia reusesc sa il ucida pe Ali in timp ce se ruga intr-o moscheie, insa sunt invinsi intr-o serie de rascoale in anii urmatori.

In cele din urma, fiul lui Mu’awiya ajunge Calif si isi consolideaza puterea intr-o batalie impotriva fiului cel mic al lui Ali, in care acesta din urma conduce o armata mult mai mica si moare vitejeste. Datorita acestor dispute politice, schisma va deveni permanenta, iar grupul care recunoaste conducatorii islamului pe linie ereditara in familia profetului ajunge sa fie numit Şia (insemnand cei ce il urmeaza pe Ali). Şiţii sunt condusi de un Imam din famila profetului, in loc de calif, pana in secolul al 9-lea.

Dupa ce al doisprezecela Imam dispare fara urma, conducatorul Şiţilor este ales de un consiliu si numit Aytollah. Islamul Sunni continua sa se extinda din Spania pana in India in timpul dinastiei Ummayazilor (fondata de Mu’awiya). Astazi exista aproape un miliard de musulmani in Indonezia, India, Asia Centrala, Peninsula Arabica si Africa, dintre care 90% sunt Suniţi. Iranul si Irakul au populatie majoritara Şiita. Mai multe, aici.

Evenimentele actuale

Nu stiu daca razboaiele religioase vor dura in Orientul Mijlociu 30 de ani, cert este ca ele se vor desfasura in viitorul apropiat, avand in vedere ca startul a fost deja dat in ultimele luni. Cand mai toata lumea priveste cu ingrijorare evenimentele legate de un posibil conflict intre Israel si Iran, cu sau fara acordul sau participarea americanilor, in liniste aproape desavarsita au loc lupte serioase in Arabia Saudita si Irak. In liniste din trei motive – primul, altercatiile au loc in regiuni in care presa nu poate ajunge, nici macar Al-Jazira; al doilea motiv ar fi ca aceste altercatii (multe dintre ele extrem de severe) au loc intr-un stat care este furnizorul principal de petrol al occidentului si al treilea ca in acest conflict participa si un alt furnizor de petrol la fel de important, Iranul.

Putem lua in considerare si alte motive ale acestei batiste pe tambal, de exemplu alegerile din Franta, Rusia si Satele Unite, preturile petrolului si criza economica, scandalurile nucleare legate de Iran si in sfarsit “Primavara  araba iernatica” in Siria si islamizarea Egiptului, Libiei, Tunisiei si Marocului prin alegeri mai mult sau mai putin democratice.

Irak. Dupa iesirea ultimelor trupe din Irak, Iranul a intervenit direct in politica Irakului dezbinat, instigand populatia siita la o revolta impotriva regimului vazut de ei ca sunit, desi Premierul este siit. Sunitii au ripostat cu multa energie generand o serie de acte teroriste cu sute de morti si raniti. Ceea ce se vede cu ochiul liber in Irak este un efort de destructurare a statului si incercarea ruperii unor teritorii siite in detrimentul statului, asa cum este el acum. Bineinteles ca beneficiarii acestei destramari statale vor fi iranienii, dar si kurzii, care ravnesc de multe sute de ani la un stat independent. Marea problema intr-un “aranjament” de acest gen ar fi ca zacamintele principale de petrol ale Irakului se afla in zonele de sud, majoritar siit si in nord, majoritar kurd. Deci sunitii ar ramane cu nisipul si celelalte etnii religioase cu petrolul. Mai mult decat atat, mai mult decat clar, partea siita ar deveni foarte repede un stat marioneta al Iranului.  Rezolvarea si mentinerea statului unitar ar putea fi facuta numai cu ajutorul unei federatii. Din nefericire, Orientul Mijlociu in general si Irakul in particular nu sunt Elvetia. Din momentul cand ultimele trupe americane au parasit Irakul la data de 18 decembrie 2011, au avut loc 46 de acte teroriste, in care au murit aproape 150 de oameni si au fost raniti mai mult de 800.  De mentionat ca armata americană, care a avut în Irak până la 170.000 de militari în punctul maxim al luptei contra insurecţiei, a abandonat 505 baze. Numai 157 de militari au  rămas în această ţară, responsabili cu antrenarea forţelor irakiene, dar şi un contingent de puşcaşi marini, pentru a proteja ambasada.  Situatia etnica este descrisa in harta H-1 alaturata.

Arabia Sudita. In ultima luna au avut loc lupte destul de aprige intre o gherila şiita si armata Saudita. Luptele au loc in guvernoratul estic Qatif, in localitatea al-Awamiya. De mentionat ca regiunea estica este cea mai bogata in zacaminte de petrol ale Arabiei Saudite si se afla la granita cu celelalte state ale Peninsulei Arabe. Important ar fi de mentionat ca locul unde au loc aceste altercatii se afla intr-o peninsula care iese in Golful Persic si “incidental” acolo este si unul dintre cele mai mari porturi petroliere ale statului saudit. Din nefericire, presa internationaa nu a scris nimic de aceste incidente si despre ele am aflat numai dintr-o sumara analiza primita de la Stratfor, pe care o reproduc in original mai jos.

Stratfor. Tensions have been building for some time in Saudi Arabia’s oil-rich Eastern Province, which is home to a sizeable Shiite population. In recent days, violent incidents in al-Awamiya – a village in the Eastern Province’s Qatif governorate – have targeted Saudi security forces. Continued violence would be a new trend amid the Shiite unrest in the Eastern Province, where previously nonviolent demonstrations were the tactic of choice. Such violence could also give Iran an opportunity to exploit the current security situation, as Tehran has sought to use the Shia in Saudi Arabia and elsewhere to increase its influence in the Middle East. (Stratfor: Clashes in Saudi Arabia’s Eastern Province –  Analysis)

Deci despre ce si cum vor evolua lucrurile in viitorul apropiat ramane sa vedem si citim cand poate totusi presa internationala si agentiile de stiri vor descoperi acest razboi “linistit”. Locatia confruntarilor poate fi vazuta in harta H-2 alaturata.

Statele Unite. Deoarece ne apropiem de nominalizarile partidelor pentru alegerile prezidentiale din noiembrie a.c., politicienii americani nu prea au chef sa vorbeasca de cartoful extrem de fierbinte numit Orientul Mijlociu. Armatele, ca armatele, isi fac insa treaba, cu sau fara ajutorul locotenentului Gheorghe. Conform pozitionarii din 18 ianuarie (cea mai recenta existenta), doua portavioane americane se afla in regiunea Peninsulei Arabe – Forta expeditionara in frunte cu portavionul CVN– 70 Carl Vinson a ocupat intrarea in stramtoarea Urmuz. O alta forta expeditionara, in frunte cu portavionul CVN– 72 Abraham Lincon, este pozitionat foarte aproape (cam 1000 de mile marine) in spatele lui Vinson. Cel mai interesant de mentionat ca doua forte expeditionare americane  se afla exact in stramtorile strategice in Mediterana, prima la Gibraltar LHD 5 Bataan si a doua LHD 8 Makin Island “inchide” intrarea in Marea Rosie si Canalul de Suez. Vezi harta de mai jos. Vesti bune? De nici o culoare! Deocamdata mai este timp, cat? Dumnezeu stie. Sa speram ca iesim din asta cu binisorul.

P.S Analize complete pentru abonati  pe  Politeia Geopolitical Analyses