Vizita dlui Gordon şi “revoluţiunea” de la Bucureşti (2). Concluzii

Să gândim “americăneşte” – linii generale. Intr-un stat normal, opozitia la guvernare este un element politic important si schimbarea DEMOCRATICA si LEGALA a regimului a fost, este si va fi vazuta ca normala si sanatoasa politic. Relatiile americane cu orice alt stat din lume, in afara Marii Britanii, sunt bazate pe cinci postulate, care s-au dovedit reale de-a lungul unui secol: (1) America nu da nimic daca nu sti sa ceri; (2) America nu da nimic daca nu primeste ceva la schimb; (3) America vrea sa primeasca cat mai mult si cat mai ieftin; (4) Cuvantul cheie intr-o relatie bilaterala de la ultimul boschetar si pana la Presedinte este “worthy” – daca merita sau daca valoreaza; (5) Politica externa a Americii este o extensie a politicii interne. Nimeni nu poate fi cu adevarat important intr-o relatie cu  America fara a oferi un “trade-off” intern – influenta asupra unei parti a electoratului american, afaceri, resurse sau o acoperire mediatica simpatetica; (6) “Valorile comune” (common values) chiar conteaza, cu tot cinismul si scepticismul celor insirate mai sus.

Importanta Romaniei s-a diminuat profund odata cu inceputul crizei economice si dupa perioada Bush jr., cand Administratia Obama a hotarat noua politica regionala sub semnul noii gandiri strategice, cunoscute sub numele de “new-start”, care incearca sa satisfaca tendintele de retragere din zone considerate ne-esentiale pentru aceasta noua administratie.

Dintre cei trei presedinti pe care i-a avut Romania, singurul cu o oarecare relevanta este Traian Basescu. Ion Iliescu nu a fost relevant din cauza etichetarii lui ca neo-comunist, Constantinescu din cauza slabiciunii de care a dat dovada si din cauza comportamentului diplomatic la granita neputintei in ceea ce priveste conflictul Iugoslav. Discursul Clinton din fata Teatrului National poate fi considerat “adeverinta” acestei neputinte. Am citit discursul de cateva ori, rareori poti primi o asemenea “palma diplomatica”, in special ca rasplata a serviciilor aduse Statelor Unite si Aliantei Nord-Atlantice.

Traian Basescu a intrat in prima perioada a presedintiei lui extrem de dificil. Gafa “licuricilor” a costat destul de mult si in Europa, dar si in Statele Unite. Nimeni nu are nevoie de aliante de acest gen si in special de sintagme de acest fel. Basescu a invatat destul de rapid, in special din cauza intuitiei politice pe care o are. Bineinteles ca profilul psihologic al Presedintelui Bush. Jr. si compatibilitatea dintre cei doi au ajutat. Cel mai mult a ajutat insa situatia geopolitica si tendintele existente la mijlocul deceniului de extindere NATO spre Caucaz (Ucraina – Georgia) si  creerea spatiului pana la Mediterana prin Macedonia, Croatia si Albania.

Intr-o perioada de “contractare” a intereselor strategice americane in regiune, se poate constata ca dorinta Americana de a respecta (cel putin o parte) din obligatiile luate de Administratia Bush ne ofera cel putin o parte din cele concepute ca strategia de aparare a Romaniei.

Tratate bilaterale SUA – Romania. La 4 februarie 2010, Consiliul Suprem de Apărare a Tării a răspuns afirmativ la invitatia SUA de a amplasa instalatii terestre antirachetă SM-3 în România pentru a proteja sudul Europei de rachetele iraniene cu rază scurtă si intermediară de actiune. Sistemele vor fi operationale începând cu anul 2015. Pe 2 mai 2011, presedintele Traian Băsescu a anuntat decizia CSAT si a consilierilor SUA privind amplasarea instalatiilor de lansare. Sistemul SM-3 din România va fi instalat la fosta bază aeriană Deveselu din judetul Olt. Baza aeriană a fost desfiintată în 2002 . Costul reabilitării bazei aeriene si al instalării sistemului SM-3 este de 400 de milioane de dolari, iar costul anual al întretinerii este estimat la 20 de milioane de dolari, ambele fiind suportate de către Statele Unite ale Americii. Sistemul antirachetă de la Deveselu va consta în 3 baterii cu 24 de rachete SM-3 Block IB, deservite de aproximativ 200 de soldati americani (cu un maxim de 500). Baza aeriană va fi sub comanda Fortelor Aeriene Române. România va suporta costurile punerii la dispozitie a bazei aeriene si cele ale asigurării pazei.

Textul acordului a fost convenit la a VII-a runda de negocieri de la Bucuresti, la data de 4 mai 2011, a fost parafat de sefii delegatiilor de negociere la Washington, la 6 iunie, si a fost semnat la data de 13 septembrie de ministrul Afacerilor Externe Teodor Baconschi si de secretarul de stat american Hillary Clinton, in cadrul vizitei presedintelui Traian Basescu in SUA. Din componenta delegatiei de negociere a partii romane au facut parte reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Apararii Nationale si ai altor institutii din sistemul de securitate nationala. Pentru pregatirea rundelor au avut loc 36 de reuniuni in format inter-institutional ale reprezentantilor structurilor romane implicate in procesul de negociere. Puteti citi acest tratat singular in istoria relatiilor romano-americane, folosind linkul bibliografic de la sfarsitul articolului.

Cel putin din punctul meu de vedere si conform celor cunoscute, nu exista intre SUA si Romania nici un alt tratat BILATERAL la nivel diplomatic, sau cel putin nu au fost publicate astfel de tratate.

Relatiile romano – americane dupa puciul parlamentar din 6 iulie. Formal, dupa aceasta data, au avut loc trei  iesiri publice formale la nivel de Ambasada Statelor Unite de la Bucuresti (prima , a doua si a treia)  si un editorial cvasi-asumat pe Washington Post. Conform celor publicate in presa, ambasatorul Gitenstein s-a intalnit cu fostul ministru de externe, cu interimaru’ si cu Ponta. Nu se cunosc subiectele discutate pentru ca ambele parti nu au scos communicate. Pe surse s-a vehiculat faptul ca Mark Gitenstein s-a intalnit si cu Traian Basescu mai mult decat o singura data in aceasta perioada.

Deci care ar fi scopul vizitei Dl Gordon la Bucuresti? As numera cateva supozitii, bineinteles mai mult sau mai putin speculative. (1) Administratia Obama nu  are nevoie 3 luni  inainte de alegerile prezidentiale de golaniile care sunt comise in Romania; (2) Statele Unite vad noile evenimente cu ochi critici avand in vedere locul Romaniei in sistemul anti-racheta (vezi schema de mai sus), sugerand ca acest sistem  este pereclitat de un comportament neresponsabil al oficialitatilor romane; (3) Problemele din Estul Europei si slabirea sistemului de aliante in aceasta regiune slabesc echilibrele politico-economice-militare ale Uniunii Europene si ale Aliantei Trans-Atlantice si implicit ale Statelor Unite; (4) asa cum am mai mentionat mai sus – “Valorile comune” (common values), adica un stat de drept democratic, economie de piata, etc.,  chiar conteaza; (5) situatia din Levant (Siria – Liban – Israel – Turcia) nu este fericita si destabilizarea Blacanilor ar produce multe probleme; (6) Relatiile Turcia- Grecia si “razboiul emigrantilor”. plus situatia financiara a grecilor pot contribui la cele mentionate mai sus.

Relatiile americanilor cu partidele romanesti sunt extrem de alambicate, un singur lucru este clar. Memoria institutionala americana functioneaza extrem de bine si asta ar conduce la concluzia ca PNL-ul lui Crin Antonescu, la fel ca cel a lui Tariceanu, este la  granita indezirabilului. De ce? Din acelasi motiv – ca nici  o personalitate liberala nu a fost primita la Washington (cum se cuvine)  in ultimii 10 ani, bineinteles in afara lui MRU pe timpul cand  acesta facea parte din PNL si a functionat ca Ministru de Externe. Personal, daca as fi Crin Antonescu nu as fi curios sa stiu ce scrie in dosarul lui la State Department.

In legatura cu PSD, lucrurile AU stat mai bine, chiar au fost perioade de succese diplomatice. Asta in nici un caz la nivel de Ion Iliescu. Speranta in Ponta s-a spulberat in cateva saptamani din cauza minciunilor si a plagiatului. Din nefericire, Ponta l-a mintit direct intre ochi pe Philip Gordon, cu care probabil s-a intalnit  in vizita lui la Washington, asta iarna.

Legat de PDL – si aici lucrurile nu stau pe roze. Relatiile sunt pe butuci, in special din cauza tichetului de coruptie care s-a lipit acestui partid si cateva gafe fundamentale ale unor personalitati din acest partid. Nici macar reformatorii, intre ei,  si  dl Baconschi fost ministru de externe si semnatar al tratatului “scutului antiracheta” nu este cine stie ce apreciat la Washington, personal cred ca Diaconescu a stat mai bine.

Sustinatorilor Presedintelui Basescu, aici am  stiri mai putin bune. Daca cineva crede ca va exista o interventie americana directa pentru Basescu – gresiti! Bineinteles, ei doresc restaurarea statutului legal, cat despre interimaru’, am mentionat mai sus. Cred ca ei vad problema asa cum o vad si eu, nu sunt fericiti, dar cred ca si-a facut-o cu mana lui, inclusiv consecintele.

In concluzie – evenimentele de la Bucuresti le pica greu americanilor! Ei vor presa la intrarea intr-o normalitate. Daca as fi Ponta si Antonescu nu prea as fi linistit de aceasta vizita care are toate sansele sa iasa cu cantec. Trebuie de urmarit daca vor fi sau nu comunicate comune si / sau comunicat al Ambasadei SUA si cum merge cursul leului; dupa cum stiti speculantii stiu cel mai bine ce se intampla. Ati vrut sa calatoriti fara vize in America – o vom face cand vom intra in Schengen.

Bibliografie:

Acordul-privind-amplasarea-scutului-antiracheta