Miezul zilei 14/5 – “o cafea cu corupţia”

Am ajuns cateva minute mai devreme la cafeneaua cocheta de pe Dorobanti. Mi-am ales o masa mai ferita pentru a avea o discutie discreta cu doamna asteptata. Nu am reusit nici macar sa arunc ochii pe meniu si o doamna bine, imbracata exceptional, la vreo 40-45 de ani s-a indreptat zambitor spre masa la care sedeam. “Salut”. “Sarut mana, dumneavoastra sunteti doamna Corupţie?” “Eu si nimeni alta, te asteptai probabil la o tinerica de douazeci de ani? Ei bine nu, sunt mult mai matura, ce nu arat bine?” “Stimata doamna aratati exceptional, dar chiar am crezut ca sunteti tanara, vedeti, ceva dupa ‘89”.

“Dragul meu, dupa ‘89 eu am aparut in public, asa democratic. Inainte de ’89, formal nu am existat. Se vorbea despre mine in soapta, eu si “Europa Libera”, inexistente, practic in fiecare casa. Atunci era greu, am inceput de jos,  de la un cartus de tigari Kent si un pachet de cafea, din cand in cand, intr-un bagaj de Dacia niste carnita, branza sau o damigeana de vin. Prin ‘80-‘82 au inceput treburile serioase, am ajuns la “Comertul Exterior”, acolo a fost adevarata lansare.  

“Ce doriti sa beti, stimata doamna?” “Nimic dragul meu o apa plata.” Jenat am incercat sa o ademenesc cu o prajitura, ceva. “Nimic dragul meu, absolut nimic! Eu Coruptia nu am voie sa fiu corupta, numai tu, dragule, daca vei dori, te voi corupe, asa in exercitiul functiunii”.  Am zambit rusinat, “stiti nu aveti de ce, eu nu sunt demnitar si nu pot sa facilitez nimanui nimic”.  “ Nu intotdeauna eu corup pe cineva pentru ceva, am si eu ca fiecare femeie, capricii, cine stie poate esti o investitie”.

 “La comertul exterior, a fost splendid, o droaie de berbanti si june mi-au cerut ajutorul pe care eu l-am dat cu placere, erau timpuri bune acolo. Baietii cu ochi albastri nu se temeau de legea 18, lucrau intr-o veselie. Erau mari vizionari; ei au adoptat primii si perestroica si galaznostul, adevarati liberali pe drumul istoriei, cativa au fost si taranisti”

“Inteleg ca multi au stiut ca se va termina si au lucrat cu dumneavoastra pentru a pune si ei un ban negru pentru zile mai albe.” “Vezi tu, poate ca da sau poate ca nu, fiecare s-a gandit la o evadare, niste bani pusi deoparte. Vedeau cum traiau altii, vroiau si ei – aproape inocenta. Lucrurile s-au schimbat dupa ’89. Nu mai era vorba de cateva sute sau cateva mii, se vorbea in milioane. Parca innebunisera. Motanul a luat toti banii din Cipru si i-a trimis in Siria. Ala care zice ca a facut bani din biscoturi a pus mana pe banii uteceului si altii, si altii. Sa stii ca a fost cateodata dureros, au inventat rude pentru a ma ascunde pe mine. Unul chiar a inventat o matusa la bloc, care saraca nu a vazut in viata ei mai mult decat inelul de nunta si cativa lei pensie in fiecare luna si a devenit peste noapte multimilionara. Asta-i viata mea trebuie sa traiesc in intuneric”   

“Ce ziceti acum cu criza, cu noile masuri de austeritate?”. “Ce sa zic, prietene, pentru mine va fi si mai bine, voi avea si mai multi clienti, cand sunt bani putini serviciile mele sunt si mai cautate!” “Poate totusi, nu credeti ca a venit timpul sa mergeti si dumneavoastra prin alte meleguri, poate in locuri mai calde? “ Eu mi-as dori. De exemplu in orient sunt considerata o cadana foarte importanta, dar e greu, am atat de facut la voi. Romanii nu se vor desparti niciodata de mine, eu sunt necesara, este in firea voastra!”

M-am despartit de doamna Coruptie cu putina parere de rau, pana la urma si eu sunt roman.