Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Archive for mai 16th, 2010

Un sfarsit educativ: Popper sau Bloom?

Karl Popper, susţinător consecvent al raţionalismului critic şi adversar hotărât al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în mişcarea filozofică cunoscută sub numele de „Wiener Kreis” (Cercul vienez).  Desi lucrarea sa principală (Magnum opus) este „Logica cercetării” („Logik der Forschung”) eu consider ca cea mai importanta este „Societatea deschisă şi duşmanii ei.”

Teoria lui Popper poate fi rezumată de fraza: aceasta nu este o lume a confirmării adevărurilor ci, una a infirmării erorilor. Noi înţelegem doar dacă eliminăm eroarea. Popper reactualizează teoria “celei mai bune lumi de pană acum” – persiflată la vremea ei de Voltaire în Candide. „Societatea deschisă şi duşmanii ei” (The Open Society and Its Enemies” 1945), este un epos care apără democraţia împotriva oricărei forme de totalitarism, combătând atât concepţia lui Platon asupra societăţii cât şi materialismul istoric al lui Karl Marx. Progresul ştiinţific este favorizat numai de acele societăţi în care sunt garantate libertatea gândirii şi libera confruntare a ideilor. Citește restul acestei intrări »

Nu pentru şcoala, ci pentru viaţă (Non scholae, sed vitae)

Una din cele mai mari probleme ale invatamantului oriunde in lume este pozitionarea institutiei scolare. Dilema este cui apartine  scoala –  organizatoric si logistic. Scoala trebuie sa apartina  comunitatii sau  sistemului de invatamant central (al statului); si care ar fi atributiunile ministerului in cazul unei descentralizari masive. Pentru mine lucrurile sunt clare, scoala trebuie sa apartina comunitatii. Ministerul trebuie sa se ocupe de  institutiile academice ale statului, de impunerea si controlul asupra unor norme de baza si gestionarea tuturor examenelor nationale, punct. Citește restul acestei intrări »

O soţietate fără prinţipuri, carevasăzică nu le are, dom’le!

Esecul pe care l-am avut ieri, cand am incercat sa vorbesc despre limitele individului fata de  societatea in care traieste si uneltele civice de care se poate folosi pentru a determina  locul lui in aceasta societate, aproape m-a descurajat de a continua programul pe care l-am dorit astazi – o  incercare de a “decoji” educatia de sistemul politico-economic in care traim si a analiza-o ca proces uman, necesar evolutiei sociale.  Sper ca astazi voi avea o zi mai buna!

Autorul unui dialog care se doreste serios poate cadea intr-unul din doua pacate cruciale: supraestimarea sau subestimarea partenerilor de dialog. Problema unui blog devine si mai acuta cand “cazi” cateodata pe niste egouri frante sau nesatisfacute, care incep sa denatureze subiectul prin abtibilduri in format de slogan, care de fapt pot distruge orice incercare de a elucida problemele propuse.

Problematica blogului, ca unealta de comunicare si discutii tematice, se izbeste de necesitatea unei comunicari libere fara cenzura. Cateodata lucrul devine imposibil si atunci autorul are doua alternative – prima ar fi sa lase in plata domnului   dialogul, poluand blogul cu niste aberatii formulate totusi civilizat sau moderarea fortata prin excluderea “delirantilor.” Ambele  metode nu servesc dialogul si ambele reduc subiectul la trivialitate. Citește restul acestei intrări »