ICCD şi şansele lui MRU

Articolul nu este o analiza completa si nici macar nu-mi asum competenta unei asemenea analize pe o pagina de blog. Prin cele descrise mai jos incerc mai mult sa prezint sinteza unei  culegeri de impresii personale si altor cateva zeci de mailuri pe care le-am primit de la membrii comunitatii noastre, care au participat activ la lansarea platformei, manifestatiile si intalnirile de la Bucuresti, Cluj, Timisoara si Arad.

MRU si publicul. Am incercat sa-l regasesc pe MRU anilor ’90 din materialele publicate si adunate cu ajutorul “generalului Goagăl.” Primul material vizionat a fost interviul avut de MRU cu reputatul si regretatul Iosif Sava in 1996. Conform materialului existent la TVR, Sava a avut o extraordinară deschidere pentru tineri. Invita foarte mulţi tineri talentaţi în emisiunile sale, a căror valoare o intuia cu o forţă extraordinară şi o susţinea în emisiune cu un bogat CV pentru fiecare. Trebuie sa mentionez ca din putinul material vizonat, MRU mi-a facut o impresie buna, sugerand un potential care s-a materializat in timp.

„(…) Sunt împotriva istoricului care are judecăţi etice şi care îşi permite să se amestece, trăgând de urechi generaţii, care îşi permite să se amestece în viaţa semenilor săi, aratând că este un singur drum moral şi acela este de urmat.(…) istoricii convoacă atenţia semenilor. (…)” MRU la “Serata” lui Iosif Sava

O a doua ipostaza televizata cu MRU ar fi fost una dintre cele mai plictistitoare prelegeri despre reorganizarea MAE, am vazut-o la timpul ei (martie 2005) si am “inlemnit” de limbajul de lemn folosit.  Adevarat, intentiile si rezultatele (in parte) au fost serioase si semnificative – Ministrul Afacerilor Externe, Mihai-Razvan Ungureanu, le-a cerut tuturor diplomatilor cu functii pornind de la sef de serviciu in sus sa inainteze o cerere Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii pentru a-si face publice eventualele dosare.

„Scontez ca un asemenea gest sa contribuie la curatirea atmosferei morale din cadrul MAE” HotNews

Curatenia impusa de noul ministru [n.r. MRU] cuprinde nume „grele” ale guvernarilor trecute. Din totalul de 79 de angajati ai MAE care ar urma sa fie pensionati in perioada urmatoare, sunt rechemati in tara 19 ambasadori, 10 sefi de misiune, 5 consuli generali, 17 diplomati si 15 angajati ai misiunilor Romaniei in strainatate. Iar din centrala MAE, 23 de angajati sunt lasati la vatra. HotNews.

Interesant efort, prezentat fara mare impact public, foarte sintetic si departe de a fi la nivelul faptelor si a repercusiunilor generate. Nu am sa mai continui, pentru ca cele doua ipostaze ma conduc spre o concluzie, care intr-un fel sau altul il caracterizeaza pe MRU. Un comportament si un discurs diferit la nivel personal fata de unui oficial.  Un “blanding” intre cele doua feluri de a discuta ar fi foarte benefic lui MRU.

Politicianul lider. Exista  patru feluri de lideri politici (nu ma refer la dictatori). Primul  este cel cautat de zeci de ani in Romania si absolut de negasit, nici aici si nicaieri in lume – “liderul mesianic” – nu poate exista in lumea moderna bazata pe o democratie, fie ea si aparenta, votul universal o exclude, fiecare parte a electoratului cautand alt gen de “mesia”.   Al doilea gen ar fi cel intruchipat de doi dintre presedintii Romaniei “EU si nimic altceva”, aici chiar nu vreau sa intru in amanunte, avem destule aproape zilnic. Alt treilea fel de lideri politici este fara indoiala „napoleonul ridicol.” Am avut unul intruchipat de Vadim, astazi asistam la noul si rascoptul “napoleon ridicol” –  Crin Antonescu.  Ultimul fel, cautat de mine destul de mult timp in speranta de a-l gasi este “primul dintre egali”, liderul care isi asuma reponsabilitatea executiva a unor decizii de echipa. MRU are toate sansele sa devina un astfel de lider, dar si aici intervin situatiile posibile, optiunile luate si inca o data norocul.

ICCD: Friends and foes – amici si inamici. In politica amicii si inamicii sunt circumstantiali. In politica romaneasca circumstantele sunt rapide si de multe ori pline de surprize. Nu cred ca cineva se mai intreba daca exista o minima morala care poate fi aplicata politicienilor romani de toata soiurile si toate nivelele existente. Intrebarea ar fi daca aceasta clasa politica romaneasca poate fi primenita sau reformata.  Raspunsul ar trebui sa fie pozitiv; de facto, aproape imposibil si asta nu pentru ca nu ar exista politicieni corecti, ci pentru faptul ca ei nu pot supravietui in atmosfera toxica emanata de felul in care se face politica in Romania. Alternativele politicianului corect ar fi parasirea politicii sau adaptarea.

Deoarece politicienii de varf sunt si legiuitori, sa te astepti de la ei la o reforma este o prostie, nimeni nu-si impune benevol restrictii, nu in Romania si nici in alte parti. O reforma adevarata a felului de a face politica poate fi impusa numai printr-o constitutie, orice alta  metoda se va dovedi ineficace. Daca ICCD se doreste sa devina  partid care promoveaza un alt fel de a face politica, numai prin promovarea altei constitutii poate sa-si implineasca acest obiectiv.

In starea actuala de coagulare, ICCD seamana cu un banc de sardine care inoata cu o balena, un tipar si o scrumbie. Nu trebuie sa explic oamenilor mării cat de puternic poate fi un banc de sardine mare si bine coordonat, nu am vazut niciodata o nava rasturanata de un tipar sau  o scrumbie, am vazut doua nave rasturnate de bancuri de sardine si numai una de o balena, asta petrecandu-se pentru ca un capitan era beat “manga.” Alegoria asta conduce la o singura concluzie care vom vedea imediat ca este dependenta de o hotarare apriorica a coordonatorului bancului de sardine.

Daca MRU doreste sa devina presedintele Romaniei in 2014 el trebuie sa inoate si cu balena, cu tiparul si  scrumbia si sa-i convinga ca el poate deveni o “locomotiva” eficienta. Daca MRU doreste un partid care sa devina o forta intr-un parlament viitor el trebuie sa inoate singur conducandu-si bancul de sardine. Nu cred ca exista alte cale.

Ca sa concluzionam acest mic subiect singura intrebare ar fi – poate MRU sa hotarasca astazi care ar fi orizontul lui? Pentru ca orice hotarare luata va insemna o pozitionare clara de desprindere sau coeziune cu amici si inamici.

Cateva cuvinte despre dreapta, program si doctrina.  Daca cineva doreste sa citeasca despre doctrinele si modelele politice existente astazi in lumea democratica (si nu prea) le poate gasi incorpore pe blogul doctrinar, lipsesc doar doua, trei – completarea lor o voi face dupa terminarea nebuniei actuale. Singura doctrina despre care nu am discutat, desi am deja materialul  pregatit de mult timp, este si singura doctrina care ar putea folosita si implementata cu succes in Romania. Simplu – acea doctrina, clar de dreapta, implementeaza singurul model fezabil propice si posibil in Romania de astazi. Ma refer la o dreapta sociala care poate matura cripto-comunismul idiot al baietilor lui Iliescu, “fiii si nepotii” si “liberalismul de ospiciu” mai nou inventat de cuplul Antonescu-Voiculescu.

Cine crede ca neo-liberalismul, neo-consevatorismul sau libertarianismul va conduce vreo data Romania se insala amarnic. Numai o dreapta sociala poate reusi in Romania, adevarat, nu pe gustul meu, de fapt departe de el, dar o analiza corecta trebuie facuta conform altor reguli decat simpatiile personale. Vom mai discuta despre asta atunci cand voi fi sigur ca bancul de sardine este chiar bancul de sardine cu care vreau sa inot.