Blogosfera Saptămânii: 3 / 7 – 9 / 7

Duminica  3 Iulie 2011

Cifrele vacanţei. Turismul românesc– megapotenţial cu minirezultate

România se situează pe ultimul loc din regiune la capitolul încasări din turism, sumele strânse fiind aproximativ de 3 ori mai mici decât la vecinele Ungaria şi Bulgaria, 7 ori mai mici decât în polonia sau cehia şi de 15 ori mai mici decât în Turcia, grecia sau Austria.

Asta în pofida poziţiei şi configuraţiei sale geografice, şi a faptului că România dispune de cea mai mare capacitate de cazare turistică între ţările Europei Centrale şi de Est, cu circa 4.000 de unităţi de cazare. În schimb numărul de turişti şi numărul de înnoptări rămân foarte scăzute.

De aceea, aportul turismului românesc la economia naţională este foarte redus dacă ne raportăm la alte ţări din vecinătate.Contribuţia sectorului turistic la PIB a crescut de la 1,5% în 2001 la 2% în 2004 şi s-a plafonat undeva în jur dela 3,5% pe ultimii trei ani.

Valoarea apare ca nesemnificativă dacă se au în vedere contribuţii ale turismului de peste 10% din PIB realizate de alte ţări precum Ungaria sau Polonia. Pondere pe care o vizează şi actualul ministru de resort, Elena Udrea pentru anul 2015 dar este foarte greu de crezut că se va transpune în realitate. Citeste mai departe!

Marin Pana – Curs de Guvernare

Luni 4 Iulie 2011

Panseu despre „generatia tampita” si succesurile ei la BAC

BAC-ul 2011 e campion la copiute si cazuti. Referindu-se la rezultatele catastrofale, ministrul invatamantului romanesc zicea: „Va puteti imagina cum ar fi aratat astazi Romania, daca majoritatea tinerilor nascuti dupa revolutie ar fi inteles ca nu este loc pentru smecherie, pentru spaga, pentru aranjament si ca un rost in viata se poate infaptui doar printr-o munca cinstita?” Stati linistit, domnule ministru, ca nu numai in Romania tampenia a ajuns la loc de cinste. Lumea e plina de figuri ajunse in luminile rampei, care demonstreaza ca nu-i nevoie de educatie, ca sa ai in viata bani si succes. Ca oricat ai fi de prost, de needucat si de hot, sunt altii, si mai dihai ca tine. Iar publicitatile si o parte din mass-media fac tot posibilul ca sa impuna aceste „figuri haioase”, care prind mai ales la copii si adolescenti.

N-ai carte, da esti in carti

Oare ce-mi aduc geografia si romana, cand hacker-eala ma poate face erou? Pot sa fiu si cvasi-analfabet, daca am prins tastatura si ce sa fac impreuna cu o banda de skimmer-i, ca sa-i tunez pe altii, de banii din cont. Ce ma intereseaza istoria, cand eu traiesc in prezent? Fiecare cu treaba lui. Pentru restul chestiilor bine de stiut, gugalesc si gata. Ma-mpleticesc cand casc gura, sau vorbesc in sabloane? Tot aia e. Nu sunt in stare de o analiza sau macar de un rationament, nu-i niciun necaz. „Sa mor io daca inteleg ceva” e cool, e la moda, e distractie. Citeste mai departe!

Alexa Ionescu – Alexa Blog

Marti 5 Iulie 2011

Enoiu – profil final. Din categoria zelosilor

Regimul comunist s-a servit si de brute, si de birocrati. Gheorghe Enoiu – fostul anchetator al Securitătii din perioada de varf a represiunii politice, despre care tocmai am aflat că a murit uitat de lume in satul natal din Arges – era si una si alta. Lăudat in caracterizările colegilor din Securitate pentru că isi făcea lucrările la timp, Enoiu este amintit, in schimb, de cei care i-au căzut victimă ca remarcandu-se prin sadism. Folosea si pixul, si pumnul (si picioarele). Acest lucru l-a ajutat să urce rapid in ierarhia Securitătii. Născut in 1927, Enoiu era la 23 de ani locotenent, la 30, căpitan, maior la 35 si colonel la 41 de ani. La 36 de ani devenea director al temutei Sectii de Anchete Penale a Securitătii, după ce detinuse deja mai multe functii de răspundere in cadrul Sectiei. La 40 de ani, cariera sa la varf era deja consumată, fiind trecut pe linie secundară, dar rămanand util Securitătii.

Asadar, si-a dedicat tineretile politiei politice. S-a mirat profund cand chiar partidul pe care il slujise credincios l-a luat la intrebări “pentru abuzuri”, in ancheta din a doua parte a anilor ’60, care a vizat mai multi responsabili din Ministerul de Interne. Dar, la fel ca alti entuziasti comunisti trecuti prin penitenta comunistă, a admis că a gresit atunci cand partidul i-a spus că a gresit. Cu o remarcabilă sinceritate, scria, in 1967, negru pe alb: “… mă consider si eu printre cei care, in decursul anilor, au incălcat legalitatea, au săvarsit abuzuri, aducand prejudicii unor cetăteni nevinovati”. Iar ancheta concluziona: „…in perioada 1952-1953, cu prilejul anchetării unor persoane, a incălcat in mod grav legalitatea socialistă, folosind metode brutale de constrangere fizică şi morală pentru a obţine de la cei invinuiti mărturii care nu aveau nimic comun cu realitatea”. Citeste mai departe!

Adrian Cioflanca – Contributors

Miercuri 6 iulie 2011

Ţara cartoanelor

Cartonul a însoţit întreaga noastră istorie posbelică. În anii 50-60 ai secolului trecut, cartelele de hrană şi îmbrăcăminte regulau întreaga viaţă a oamenilor. Cum te mutai în alt oraş fără viză de flotant, erai agăţat fie pe baza cartonului numit biroul populaţiei, fie nu aveai dreptul de a cumpăra pîine pentru că îţi lipsea celălalt carton vital: cartela de alimente. Pe la anul 1981, cartonul de alimente a reintrat în uz, desigur, după ce întreaga societate mai trecu peste o culme, două, de cultură şi civilizaţie.

Paşapoartele erau cartoane de lux, pe care poporul le primea numai la ocazii speciale: misiuni de spionaj şi de exterminare a exialţilor, sau după caz, cînd rahatul nerespectării drepturilor omului se întindea peste graniţe. Excepţia o făceau paşapoartele contracost, pentru emigrarea saşilor şi a evreilor, dar se cheamă că acelea erau licenţe pentru exportul cetăţenilor în viu.

Exploatatorii tradiţionali ai cartonului scris sunt socialiştii cu funcţii de răspundere. După ce au basculat ideologia care le împiedica grasele neveste să îşi poarte blănurile dincolo de zidurile vilelor, socialiştii scăpaţi de legea 18 au democratizat cartonul. L-au democratizat prin monopolizare peri-statală. Au înfiinţat noua ramură a economiei: cartonicultura. Cea mai importantă resursă de înavuţire a cleptocraţiei contemporane este cartonul scris. Citeste mai departe!

Marius Delaepicentru – Fără buletin

Joi 7 Iulie 2011

România din sufletul unui american

Jonathan Stillo a venit pentru prima dată în România în urmă cu 10 ani, într-o tabără de antropologie, în Valea Jiului. A crescut la New York, într-o familie de americani cu rădăcini italiene. De-altfel, Italia şi sonoritatea ei lingvistică îi sunt familiare. A crescut cu ele. Sunt parte din universul copilăriei sale. Şi totuşi, nu vorbeşte italiană. Însă astăzi se simte mult mai aproape de ţara „strămoşilor“ lui, vorbind fluent limba română. De fapt, „România este parte din mine“, recunoaşte Jonathan Stillo. Iar „Delta Dunării este cel mai frumos loc pe care l-am văzut în viaţa mea, în lume. Este un loc magic. Acolo, mă simt de parcă ar fi sfârşitul civilizaţiei. Nu am văzut niciodată atât de multe stele“.

România se dezvăluie ca un univers prietenos cultural: peste tot sunt restaurante americane cu mâncarea şi muzica familiare. Dar ceea ce este cel mai impresionant este ataşamentul autentic pe care îl simte la mulţi români faţă de America şi cultura americană. Regretul său: „Noi, americanii nu oferim atât de multă dragoste pe cât primim“. „Eu am fost adoptat de români şi de România; România este a doua mea casă.“ Toate aceste ingrediente de lifestyle fac acomodarea mai puţin abruptă, mai lină. Pe de altă parte, este frustrant că primul lucru care l-a întâmpinat la aeroport şi care a filtrat contactul său cu realitatea românească a fost un şofer de taxi care a vrut să-l jecmănească. A fost o experienţă care i-a creat instincte „româneşti“. În Cluj, era deseori întrebat de şoferii de taxi de ce studiază cu atâta atenţie preţul de pe portieră. Pentru că, în Bucureşti, ai „tot felul de surprize“. Şi întotdeauna replica şoferului era aceeaşi: „Aici suntem civilizaţi“. Citeste mai departe!

Octavian Manea – Civitas ’99

Vineri 8 Iulie 2011

Doua mentalitati se pregatesc pentru batalia “finala”. Campul de lupta: Grecia

Daca te uiti la televizor sau citesti presa internationala poti ramane cu impresia ca Grecia este campul de lupta al unui un razboi civil. Protestatarii in ciocnirile cu politia, focuri de arma, oameni “suparati”. Da, asa e, astfel de lucruri s-au intamplat, de cateva ori. Dar doar in centrul Atenei, intr-o singura piata.  E ca si cum ai avea o demonstratie in Piata Victoriei, in timp ce in Piata Unirii oamenii isi continua viata fara vreo problema.

Grecia are probleme majore, intr-adevar, dar e foarte departe de a deveni un loc periculos pentru cetatenii sai sau pentru turisti. Ceea ce vezi la televizor este doar pentru “spectacol”. Problemele reale sunt diferite, mult mai mari si mai serioase. Ele au nevoie de solutii convingatoare. Nu in viitor, nu maine, ci ACUM.

O noua mentalitate

Unul dintre motivele pentru care Grecia a ajuns in situatia in care se gaseste este populismul de care s-a inconjurat in ultimii 30-35 de ani. O noua mentalitate s-a incetatenit atunci in tara si treptat a devenit un model. Citeste mai departe!

Ilias Papageorgiadis – Contributors

Sambata 9 Iulie 2011

Acțiunile cultural-religioase și banii europeni

Sunt multe chei ale succesului, important este să le folosești pe toate, până una se potrivește. Una dintre chei este aceea de a fi prezent cât mai mult în rândul electoratului.

Acesta este motto-ul sub auspiciile căruia PDL își propune, se pare, să intre în precampania electorală pentru alegerile din 2012. Declarația aparține secretarului general al PDL, Ioan Oltean, și a fost făcută ca reacție la un articol publicat în ziarul Gândul, unde se publica o circulară adresată de conducerea centrală a PDL organizațiilor din teritoriu, imediat după Convenția din mai. Proaspăt aleasa conducere, sub semnătura președintelui Emil Boc, solicita filialelor să furnizeze o situație exactă, „până la sfârșitul anului”, a calendarului „acţiunilor culturale, religioase şi politice” din teritoriu, la care să fie invitaţi, în frunte cu Emil Boc, miniştrii, secretarii de stat şi alţi demnitari ai partidului. O decizie în completarea acestei circulare, semnată de Emil Boc, cerea acelorași președinți de filiale să trimită, după fiecare „acțiune”, câte un raport adresat conducerii centrale, mai precis secretarului general.

Mare trebuie să fie criza de inspirație a liderilor PDL în materie de captare a bunăvoinței electoratului dacă metoda “cu ochii închiși și capul înainte” e direcția strategică pentru care a optat noua conducere a partidului, după cum se poate deduce din intervenția secretarului general: „Oamenii să te vadă, să te și injure dacă vor, să îți mulțumească pentru ceea ce au(?!, n.n.).” Că e vorba de o strategie unitară s-a putut vedea și când primul ministru , aflat într-o deplasare prin țară, i-a mulțumit pentru sacrificiu unui cetățean care i-a strigat că moare de foame. Halal comunicare cu cetățenii!

În intervenția sa de vineri, Ioan Olteanu s-a apărat spunând că nu vede ce e rău în a dori să te afli în mijlocul viitorilor votanți, de vreme ce intențiile PDL nu au nimic conspirativ. Citeste mai departe!

Raluca Alexandrescu – Club 2020