O poveste cu multe epitete

Un articol de 1066 de cuvinte (inclusiv titlul) a reusit sa ma transforme intr-un fascist, comunist, protocronist, nihilist, national-comunist, antisemit,  negationist al holocaustului si in sfarsit anti-monarhist. Bineinteles separat sau combinat in anumite formatiuni stilistice.  Bineinteles ca nu accept nici unul dintre epitetele enumerate. Maximum pot accepta faptul ca asa cum sunt instalatori care nu-si cunosc profesia pot exista si istorici care nu o cunosc. Am sa incerc cu ajutorul aceluiasi numar de cuvinte sa explic, in primul rand prin a discuta despre sursele articolului si felul in care eu imi fac treaba in general si in acest caz in particular.

Romania nu este obiectul meu de studiu, sunt insa roman si de aici si interesul meu pentru  Istoria Romaniei si a romanilor. Pentru mine acest interes este in afara preocuparilor mele profesionale cotidiene, dar este profund personal. De mai mult de 20 de ani am inceput sa ma documentez in legatura cu a patra perioada de tranzitie care a avut loc pe teritoriul Principatelor Romane si Transilvania si pana la Romania comunista. A cincea perioada, cea de la Romania ceausista si pana la democratia originala o las pentru altii.

Deoarece articolul “Jocul de-a istoria” se ocupa de perioada 23 august 1944 – 3 ianuarie 1948, implicit este vorba de tranzitia dintre Romania post belica pana in momentul capturarii puteri politice (in totalitate) de catre comunisti. Important de mentionat ca m-am folosit de oportunitatea “vorbelor” lui Basescu la interviul care a avut loc miercurea trecuta la postul b1Tv. La fel de important de mentionat ca nu sunt nici pe departe de acord cu felul in care Presedintele Basescu s-a exprimat. Am scris acest lucru clar in articol, din nefericire nimeni nu a tinut minte acesta fraza cand a ajuns la sfarsitul articolului, citez: Probabil ca nu as fi scris acest articol daca ieri Basescu nu ar fi avut iesirea la interviul pe b1Tv. Deplor iesirea si limbajul suburban, nu si  faptele despre care a vorbit Basescu.  Am mai scris ca nu tot ce se cunoaste formal nu este adevarat, am scris ca: lucrurile sunt jumatati de adevaruri. O jumatate de adevar nu este intotdeauna un lucru malefic, de multe ori este rezultatul lipsei de informatii, implicit de informatii partiale.

Am inceput activitatea de documentare cam prin anul 1991 si am ajuns la sfarsitul ei dupa cateva etape de desecretizari pana in anul 1998. Ipoteza de lucru a fost extrem de simpla – cauta documentele in afara Romaniei. Avand in vedere ca Romania a trecut doua “transferuri” de arhive, prima cand arhivele au trecut de la Romania Regala la Romania Comunista si a doua oara in dupa 198o. Cu totii cunoastem  episodul doi. Va asigur ca si primul episod este la fel de sumbru, poate mult mai sumbru.

Cam 50% din sursele mele au fost surse primare, alte 20% au fost surse secundare si restul au fost surse tertiare , de care ma feresc de obicei. Puteti citi la ce ma refer in articolul “Despre Surse”. La sfarsitul acestui proces de documentare, care contine si digitalizarea unor facsimile si microfilme cumparate, am realizat un compedium de 170 de MB, cam 5-6 mii de pagini si fotografii. Pot indica imediat susele si drumul pe care orice cercetator profesionist sau amator il poate urma.

1. The U.S. National Archives and Records Administration; Diplomatic Records Microfilm Catalog (aici);
2. ALIC  – Foreign Policy/Diplomacy links from the Archives Library Information Center (atunci, aici – astazi, aici);
3. National Archives at Atlanta – Microfilm Research Room in Atlanta, GA (aici) de aici trebuie de citit : M-1220     Records Of The Department Of State Relating To Internal Affairs Of The Balkan States, 1940-1944; T-1245     Records Of The Department Of State Relating To Political Relations Of Turkey, Greece, And The Balkan States, 1930-1939; T-1246 Records Of The Department Of State Relating To Political Relations Of Turkey, Greece, And The Balkan States, 1940-1944; M-1447     Records Of The Department Of State Relating To Internal Affairs Of The Balkan States, 1910-1939; M-1244     Records Of The Office Of European Affairs (Matthews-Hickerson File), 1934-1947;
4. Hoover Institution at Stanford University – Colectii-Romania (aici): documente  personale  studiate: Mother Alexandra (Princess Ileana); Antoniade Constantin; Blank Patrice; Bunescu Alexandru; Cantacuzino Marie; Caranfil George; Constantinescu Grigore; Coste Brutus (!!); Danielopol, Dumitru; Duca George I.; Georgescu Horia; Huntington, George Herbert (!!);Marinescu Mihai; Popescu, Dimitri G; Vergotti Jacques (!!);Visoianu Constantin (!!)

Toate personalitatile mentionate mai sus au fost in majoritatea lor surse primare, o parte minoritara au fost surse secundare. Despre fiecare puteti citi cateva randuri in linkul de mai sus.

Alte doua surse importante au fost:

1. Office of the Historian, Bureau of Public Affairs, United States Department of State in legatura cu  Ambasadorul Franklin Mott Gunther October 23, 1937 – December 22, 1941. Ultimul Ambasador american inainte de razboi care a purtat 3 discutii cu Ion Antonescu (extrem de interesante). A murit in Romania pe data de Dec 22, 1941. (aici)
2. Primul Ambasador american dupa razboi,  care a apucat sfarsitul  perioadei de tranzitie, Rudolf E. Schoenfeld,  September 25, 1947 – May 24, 1950 (!!). (aici)

(!!)  – informatii care au folosit la articolul respectiv.

Ziarele vremii – arhive ca surse tertiare:

1. The Washington Post;
2. The New York Times;
3. The London Times.

Despre sursele britance, franceze si germane, poate intr-un alt articol.

La sfarsit atrag atentia ca nu sunt de loc anti-monarhist, adevarat, sunt republican, dar apreciez profund rolul pe care l-a avut Monarhia in Romania. Pentru a confirma va atrag atentia la articolul pe care l-am scris anul acesta pe 10 Mai – “Casa Regala a României – 145 de ani / 1866-2011” si la materialul in format PDF la sfarsitul acelei postari. Consider insa ca un popor are dreptul la cat mai multe informatii despre trecutul lui. Interpretarile trebuie sa fie facute de fiecare in felul in care crede.

Urez numai bine tuturor,  inclusiv celor care m-au injurat.

Pe Curs de Guvernare puteti citi despre „Istoria, adevărul şi “adevărul personal”