Între Balcani şi Lusitania

Faptul ca sunt atat de interesat de Europa si faptul ca in acest interes ma simt destul de stingher in media romaneasca in general si in blogosfera in particular,  este mult mai mult decat o curiozitate intelectuala, este aproape o obligatie civica. Iesind din premiza ca tendintele sociale, economice si demografice isi vor pastra directia, Romania ar putea deveni intr-un secol ceva foarte diferit decat este astazi. Adevarat, eu nu voi exista nici macar jumatate din aceasta perioada si poate nici un sfert, asta nu inseamna ca nu-mi pasa cum va arata aceasta tara dupa ce eu voi dispare fizic.

Blogosfera Saptămânii: 12/6– 18/6

Duminica  – 12 Iunie,2011

România mămoasă şi tandră

Onomastica românească trece printr-o eminentă criză de afecţiune. Ea pare a fi ajuns, de-o vreme, strict mămoasă şi tandră, sfidînd orice regulă de decenţă. E vorba, fireşte, de ceva strict pozitiv, oricît ar pătea să pară de hilar. Numele româneşti (prenumele, cum ar veni în limbă oficială) tind masiv să devină exclusiv alintătoare şi diminutivate. Nu însă – cum ne-am aştepta, fiind caz de dragoste şi răsfăţ în exces – numele femeilor, care, de bine-de rău, stau într-un nomenclator relativ sobru. Din contră, diminutivarea se practică pe seama bărbaţilor. Persoane publice, multe cu prestanţă personală, multe cu prestanţă instituţională, exhibă nume dintre cele mai drăgălaşe, numai potrivite pentru a alinta un copilaş.