Cetăteanul Putin, prietenul Europei.

Dupa cateva postari legate de China si India am hotarat sa scriu si cateva articole dedicate Rusiei, vecinul nostru din nord si noul mare prieten al Uniunii Europene, uniune din  care facem si noi parte.

Rusia este cel mai mare exportator de energie din lume datorită rezervelor uriaşe de petrol şi gaze naturale de care dispune. Rusia a înregistrat în ultimii ani o creştere economică puternică, de 5,6% în 2008, 8,1% în 2007 (cea mai mare din ultimii 8 ani) şi 7,7% în 2006. Anul 2009, a adus o scădere a PIBului de 8,7%. Această scădere este cel mai abrupt declin de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1991, datorat în special ieftinirii hidrocarburilor, ce reprezintă 60% din exporturile ţării. 2010 este anul in care Rusia preconizeaza iesirea din criza. Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special petrol, gaze naturale, metale şi cherestea, care asigură 80% din totalul exporturilor, lăsând ţara vulnerabila la variaţia preţurilor pe piaţa mondială. În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează întărire pieţei interne.

Până acum, Rusia a beneficiat de creşterea preţurilor la petrol şi gaze naturale şi a fost capabilă să-şi plătească cea mai mare parte a uriaşei datorii externe vechi. Redistribuirea echitabilă a veniturilor din exporturi de materii prime către celelate sectoare este totuşi o mare problemă.

Arestarea miliardarului Mihail Hodorkovski sub acuzaţiile de fraudă şi corupţie, în legătură marea privatizare organizate în timpul mandatului preşedintelui Boris Elţîn, a făcut ca numeroşi investitori să se teamă pentru stabilitatea economiei Rusiei. Cea mai mare parte a uriaşelor averi făcute în Rusia sunt datorate achiziţionării industriilor statului la preţuri foarte scăzute sau de concesiuni avantajoase primite din partea guvernului. Alte ţări şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu aplicarea selectivă a legii împotriva anumitor oameni de afaceri, deşi acţiunile guvernamentale au fost primite pozitiv de marea masă a ruşilor sărăciţi.

Despre economia Rusiei voi posta mai multe detalii in articolele viitoare. Cred ca este important sa-l cunoastem intr-o prima postare pe Cetateanul Vladimir Putin cel mai important reprezentant al Rusiei contemporane.

In autobiografia lui Putin, Ot Pervogo Litsa (română: La prima persoană), care este bazată pe interviurile acestuia, se vorbeşte despre începuturile umile, printre care primii ani petrecuţi într-un apartament folosit în comun din Leningrad. Până în clasa a cincea, era unul din puţinii elevi, din clasa sa de 45 de copii, care nu era încă membru al Organizaţiei tinerilor pioneri ai Uniunii Sovietice, în mare parte datorită comportamentului său scandalos. În clasa a şasea a început să ia sportul în considerare, sub formă de sambo şi judo. În tinereţea sa, Putin era dornic să rivalizeze personajele ofiţerilor de informatii, ce apăreau pe ecranele sovietice.

Putin a absolvit  facultatea de Legislatie Internaţionala a Departamentului de drept al Universităţii de Stat din Leningrad (1975). În timpul anilor la Universitate, el a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi a rămas membru până când partidul s-a dizolvat în decembrie 1991. La Universitate, l-a întâlnit pe Anatoly Sobchak, care a jucat mai târziu un rol important în cariera lui Putin.

Urmând absolvirea Universităţii, Vladimir Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj. În 1976 a terminat cursul de perfecţionare KGB din Okhta, Leningrad. Conform ceea ce se cunoaste, Putin a servit la al cincilea directorat al KGB. Cotidianul Washington Post a a descris rolul sau ca  spion al străinilor ajunsi in Leningrad. Dupa o perioada de acomodare, Putin a primit o ofertă de a se transfera la informatii externe al Primului Directorat al KGB-ului şi a fost trimis pentru antrenamente suplimentare timp de un an la Dzerzhinsky, scoala superioara al KGB-ului, iar apoi, prin mijlocul anilor 1980, la Institutul KGB Yuri Andropov din Moscova (acum Academia pentru Informatii Externe).

La 31 decembrie 1999, Boris Elţîn se retrage din funcţia de Preşedinte al Rusiei, Putin devine preşedinte interimar, pentru ca la alegerile prezidenţiale anticipate din 26 martie 2000, să fie ales cu o majoritate de 52,50% din voturile exprimate. Este reales în martie 2004, având o majoritate comodă şi în Duma de Stat (Parlament), ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar. Printre primele masuri pe care le aproba, este anihilarea oligarhilor pe care-i considera inamici personali si vinovati de situatia economica. Incepe sa re-nationalizeze marile conglomerate energetice, sau sa le transfere acolitilor sai. Reuseste sa stabilizeze economia Rusiei exploatand la maxim resursele energetice financiar si politic.

Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-şi justifice propria politică in Caucaz, făcându-l aliat al puterilor occidentale în coaliţia împotriva terorismului internaţional. Vladimir Putin este apreciat pentru stabilitate, dar şi acuzat de o parte a opoziţiei de a fi iniţiatorul metodelor de intimidare şi aducere la tăcere a adversarilor politici.  Putin  şi-a exprimat nemulţumirea la Conferinţa de la Helsinki din noiembrie 2006, că Rusia nu a fost consultată în ceea ce priveşte admiterea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană. La presiunile sale, Georgia şi Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul din 2008 de la Bucureşti.

În perioada celor doua mandate succesive de preşedinte (2000-2008), Vladimir Putin a redat Rusiei parte din asa zisa “demnitate” şi forta politică pe plan inernaţional. Vladimir Putin este apreciat de majoritatea cetatenilor rusi, lucru relevat si prin faptul ca succesorul său desemnat la Presedinţia Rusiei, Dmitri Medvedev, a câştigat alegerile fara nici o problema.

Vladimir Putin a fost desemnat „Persoana Anului 2007” de către prestigioasa revistă Time. Premiul a fost acordat pentru o „pricepre extraordinară de lider, pentru preluarea unei ţări care se afla în haos şi căreia i-a adus stabilitate”, a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel, redactorul şef al revistei Time. După victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev, în alegerile prezidenţiale din 2008, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin ocupă această funcţie începând din 8 mai 2008, fiind mai departe ceea ce a fost intotdeuna, cel mai puternic om al Rusiei.