Agenda: Franţa-NATO, România-euro şi Starea Uniunii

Desi Orientul Mijlociu coboara din atentia publicului, devenind subiect de paginile marginase ale ziarelor centrale si la nivelul de subsol al portalelor de stiri, in Europa si Statele Unite razbat totusi stiri care trebuie sa ingrijoreze orice cetatean roman. Situatia de acolo scumpeste sau nu preturile pe care le platim pentru majoritatea produselor pe care le consumam.

Nu stiu cati din cititorii nostri stiu ca Franta a parasit NATO pe timpul lui de Gaulle din cauza frustrarilor pe care le avea fata de aliatii anglo-saxoni de pe atunci. De asta data ii deranjeaza faptul ca americanii s-au dat la o parte, lasand NATO sa conduca operatiunile in Libia. Alain Juppe, seful diplomatiei franceze, se arata extrem de nemultumit de felul in care actioneaza NATO in Libia, cerand mai multa eficienta impotriva regimului lui Gaddafi, care nu numai ca se descurca cu insurgentii, dar a reusit sa-i bata mar in ultimele zile, impingandu-i in afara zonei petrolifere, pe care au detinut-o cam o saptamana. Problemele au devenit critice, nu numai legate de actiuni militare, ci si la nivel economic. Neavand petrol nu prea este clar care ar mai fi miza activitatilor occidentale in Libia – libertatile  cetatenesti si democratizarea tarii? Sa fim seriosi!

Deocamdata americanii au descoperit un nou Karzai, de asta data libian, care sa conduca rebeliunea impotriva lui Gaddafi – Khalifa Hiftar, 67 de ani, care traieste in SUA de 20 de ani,  fost coleg de  revolutie cu Gaddafi, parasutat in conducerea insurgentilor probabil de baietii cu ochi albastri ai americanilor. Deci conducerea bicefala a insurgentilor, formata din Hiftar si fostul zibir de la interne al regimului Gaddafi, numitul Abdul Fattah Younis, numai de democratie si drepturile omului nu se poate vorbi. Intr-un cuvant – toti impotriva tuturor. Aveti mai jos harta evolutiei militare de ieri, dupa amiaza.

Al doilea subiect care ne ocupa agenda ar putea fi viitorul aderarii Romaniei la moneda unica Europeana. Declara Presedintele Traian Băsescu ieri,  la Tallinn, unde se afla într-o vizită oficială:

”Pentru a fi performant în zona Euro trebuie să ai o economie performantă şi acesta este motivul pentru care, în perioada următoare, voi declanşa o discuţie la nivelul BNR, al Guvernului, al analiştilor dacă este bine să ne menţinem obiectivul 2015 sau trebuie să ne ridicăm performanţele economiei la nivelul care să ne asigure performanţa şi în interiorul Zonei Euro.” Continua Presedintele: ”Deocamdată obiectivul României nu a fost schimbat – acces în Zona Euro în 2015. Şi modul cum reuşim să reducem deficitul bugetar, dar şi nivelul de îndatorare ne îndreptăţesc să menţinem acest obiectiv, dar, în acelaşi timp, criza economică ne-a dat o lecţie extrem de serioasă tuturor şi va trebui să ne reanalizăm obiectivul accesului în Zona Euro, prin prisma lecţiei crizei”.

Intr-un fel sau altul lucrurile stau cam in “coada de peste” –  noi nu suntem pregatiti, ei nu ne vor. Zic eu – nici nu trebuie. Doua interviuri interesante in acest subiect pe Curs de Guvernare.

Tot pe acest subiect – un nou raport al unitatii de cercetare a faimosului saptamanal “The Economist” (Economist Intelligence Unit), de fapt 45 de pagini care-ti pot provoca crampe. Raportul numit Starea Uniunii – Poate euro supravietui criza debitului (suveran)? (State of the union – Can the euro zone survive its debt crisis?) dezbate situatia curenta si propune trei scenarii posibile. Primul scenariu, tradus de mine “prin ape tulburi  – cu un faliment sau doua”, (Muddling through with a default or two) primeste de la autor 50% probabilitate si pune problema unui faliment sau doua a unor state Europene, primele din 1945.

Al doilea scenariu, tradus de mine ca “legatura solidara” (Bonds of solidarity) primeste de la autorii raportului numai o probabilitate de 25%. In afara situatiei existente, acest scenariu este dependent de factori externi, in majoritatea lor independenti de economiile statelor zonei Euro: (a) cresterea preturilor petrolului cu mai mult de 20%; (b) inceputul unei crize accentuate in China, provocata de imprumuturi mult prea mari pentru dezvoltarea infrastructurii si a imobiliarelor; si (c) o criza financiara accentuata in Statele Unite si pierderea completa a investitorilor internationali in dolarul american.

Al treilea scenariu, numit “directia, iesire” (Heading for the exit) dezbate posibile presiuni interne ale statelor membre pentru a iesi din zona Euro. Aceste presiuni pot fi in statele puternice care se simt impovarate de datoriile facute de altii, in acelasi timp de state in care dezbaterea publica nu poate stapani masurile de austeritate. Aici probabilitatea pe care o dau autorii raportului este numai de 15%.

Ultimul scenariu, numit de autori “medicatia doare, dar insanatoseste” (The medicine hurts, but works) este si supranumit “scenariul de aur” si primeste de la autori cele mai putine sanse de probabilitate, numai 10%. Acest scenariu este bazat pe posibilitatea de crestere a PIB-ului zonei Euro, dar  in special a tarilor amenintate cu falimentul. Bineinteles ca acest scenariu este cel mai dificil de realizat, avand in vedere situatia internationala cu toate provocarile si pericolele mentionate mai sus, concomitent cu lipsa vointei (sau a posibilitatilor) politice legate de  masurile de austeritate impuse de situatie. Increderea investitorilor externi si interni in tarile ameninte este esentiala in acest caz.

Partea a doua a documentului discutat se ocupa cu “monitorizarea crizei” (Debt crisis monitor). Despre acest subiect vom discuta intr-un articol mai amplu, pe care il voi publica poate in weekendul viitor.

Acest document este esential (in opinia mea) pentru a intelege cateva lucruri care nu sunt tratate suficient in presa romaneasca.