Gaddafi – sfârşitul unui bufon şi tragedia unui popor

Acum doi ani, in 2009, in cadrul Adunarii Generale ale “Ligii Arabe,” Muammar Gaddafi  dictatorul absolut al Libiei spunea: “Eu sunt un lider international, decanul liderilor lumii arabe, regele regilor Africii si imamul musulmanilor de pretutindeni. Statutul meu international nu-mi permite sa ma cobor la un nivel inferior”.  Se referea la faptul ca nu a primit suficienta atentie in acel summit. Acum trei zile, scos de rebelii care cucereau Sirte, dintr-un tub de beton unde se refugiase din cauza unor atacuri aeriene ale fortelor NATO intreba: “Unde ma aflu si cine sunteti voi”? Omul nici macar nu intelegea ce se intampla cu el.

Petrolul ca preţ al libertăţii

Inainte de a-mi atrage toate criticile de care am parte de la multi comentatori, in special pe siturile in care public in afara blogului meu, adica Hotnwes / Contributors, tin sa anunt ca orice pret platit pentru libertate nu este nici mare si nici prea scump. Libertatea pentru un conservator ca mine este idealul cel mai profund posibil.  Ca adept al lui Clinton Rossiter nu pot sa nu-l citez in preambulul acestui articol, care poate fi considerat controversat, sceptic sau mai rau, cinic. Nimic mai departe decat asta! Sunt realist si cronicar impartial al lumii in care traim!

Despre egalitate sau libertate: Caracteristica societatii conservatoare e mai degraba echitatea decit egalitatea; reconcilierea claselor mai degraba decat abolirea lor. Pus sa aleaga intre libertate si egalitate, conservatorul va alege nedezmintit libertatea. Pentru ca, de fapt, superioritatea libertatii asupra egalitatii sta la baza traditiei conservatoare.

Wishful thinking, Twitter, NATO si criticile lui Medvedev

Textul publicat astazi de informatorii opiniei publice romanesti arata cam asa: Dmitri Medvedev l-a atacat dur pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, in timpul summitului Rusia – NATO care a avut loc la Soci, a scris ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, pe contul sau de Twitter. „Medvedev l-a atacat dur pe Basescu cu privire la afirmatiile jignitoare ale acestuia legate de anul 1941. Sunt bucuros ca presedintele m-a sustinut in aceasta chestiune”, a scris Rogozin, pe Twitter. (Sursa)

Ingrozit de continutul stirii si ingrijorat de faptul ca s-ar putea porni un conflict mondial in Balcani din cauza criticilor lui Medvedev si avand in vedere ca din cunostinte proprii cunosc nivelul intelectual al prestatorilor , am alergat rapid la agentiile de stiri ale caror fluxuri le platesc cu bani pesin si al naibii treaba nu am gasit nimic! Nici macar la prietenii din rasarit nu am gasit absolut nimic. Nici prietenii cei mai buni ai lui Basescu de la RIA Novosti (vezi si Basescu) nu l-au injurat de loc astazi pe dictatorul nostru. Nimic, dar chiar nimic despre dictatorul nostru.

Militar: Libia după 100 de zile

In continuarea articolului publicat ieri pe Politeia Europeana, care facea o foarte sumara trecere in revista a situatiei politice (si diplomatice) legata de conflictul libian, care a implinit deja 100 de zile, am hotarat sa ma reintorc la subiect pentru o scurta analiza a situatiei militare din acest conflict si sa trag niste concluzii interimare, legate bineinteles si de unele consideratii care ar putea influenta si Romania la un nivel sau altul, intr-un viitor sa speram cat mai departat posibil.

Un Mistral rusesc în Marea Neagra?

Mistral este un vânt regional din Franţa, puternic, rece şi de obicei uscat, venind din nord. Mistralul este si o platforma navala numita in terminologia militara “Purtatoare de elicoptere si nave de asalt amfibie” (porte-hélicoptères d’assaut amphibie sau in engleza – helicopter carrier and amphibious assault ships). Asa cum am mentionat in articolul “Cu NATO la vulcanizare şi  afacerea Mistral”, publicat astazi  pe Politeia Europeana, “Afacerea Mistral”  ruso-franceza se refera la vanzarea a 4 nave pentru flota rusa, prima construita la Tulon si alte trei construite in Rusia, la uzinele navale din Vladivostok si Severomorsk.

NATO: un partaj cu scandal

Rareori am avut sansa de a citi un discurs mai putin diplomatic si mai brutal decat cel de azi al ministrului apararii american, Robert Gates. Discursul lui Gates de la Bruxelles a relevat profunda nemultumire a americanilor de felul in care actioneaza NATO in Libia.  Am putea avea doua posibilitati: sau  dl Gates nu discuta cu Presedintele Obama, putin probabil, sau  medalia primita la Washington de Cancelarul Angela Merkel a fost mai mult de forma decat de fond. In sfarsit se prea poate ca discutiile la Washington intre Cancelarul german si Presedintele american au fost mult mai putin prietenoase decat s-au oglindit in presa americana si cea continentala.

Despre scut in România, NATO, americani, ruşi si alte militarisme!

Suficient sa-l auzi pe Iliescu ca sa devii sustinatorul acestui proiect. Nu sunt militantul unor relatii incordate dintre Romania si nimeni in lume, dar nici nu sunt atat de inocent incat sa cred ca toata lumea are aceleasi ganduri pe care le am eu. Pentru a formula o ipoteza de lucru trebuie sa sustin ca Romania, la fel ca majoritatea tarilor de pe mapamond, este expusa la  unele pericole pentru simplul fapt ca ne aflam unde ne aflam din punct de vedere geografic, avem ambitia de a trai intr-un mod independent si pentru ca ne-am asumat apartenenta intr-o alianta militara (NATO).

Agenda: Franţa-NATO, România-euro şi Starea Uniunii

Desi Orientul Mijlociu coboara din atentia publicului, devenind subiect de paginile marginase ale ziarelor centrale si la nivelul de subsol al portalelor de stiri, in Europa si Statele Unite razbat totusi stiri care trebuie sa ingrijoreze orice cetatean roman. Situatia de acolo scumpeste sau nu preturile pe care le platim pentru majoritatea produselor pe care le consumam.

Show me the money, fraiere!

Cred ca se pune de un scandal monstru in Statele Unite. Inca o data avem impresia ca europenii i-au lasat gravizi pe americani. Nu ar fi prima data si probabil nici ultima cand se intampla. Pana acum impregnarile vitro se faceau de obicei intre partenerii anglo-saxoni – cate odata englezii, de mai multe ori americanii. Furtuna a inceput in clipa cand publicul american a inteles ca cine a reusit sa-i lase gravizi de asta data au fost francezii lui Nicoleon Sarkozy.

NATO: Un pod prea departe

Dupa multe discutii si dezbateri in toate cancelariile Euro-Atlantice, NATO a fost silit in sfarsit sa preia comanda extrem de nedorita de catre americani asupra operatiunilor din Libia. Operatiunile din Libia au inceput, dupa cum stiti, sambata trecuta sub egida ONU (rezolutia 1973). Constituirea unei zone de excludere aeriana (NFZ) a fost obiectul rezolutiei ONU si s-a efectuat rapid, fara prea multe dificultati tactice.

Constituirea acestei NFZ a salvat in ultimul minut centrul insurgentei anti-Gaddafi, orasul Libian – Bengazi,  si implicit intreaga insurgenta impotriva dictatorului.  Dupa salvarea orasului s-a incercat cu un succes limitat si crearea unei umbrele aeriene care ar fi trebuit sa-i ajute pe rebeli sa recucereasca zonele pierdute in vestul tarii, implicit zonele rafinariilor petrolifere din regiunea Brega – Ras Lanuf. Succesul aerian a fost deplin, problema a fost, este si va fi si in perioada urmatoare lipsa unei forte insurgente serioase, capabila de a infrunta armata loiala aproape in totalitate pe care o poseda regimul lui Gaddafi. In doua cuvinte – salvati dar neputinciosi.

Agendă: NATO şi Germania