Punct! Şi de la capăt!

Dupa ce o multime de oameni plini de intentii bune s-au pierdut intr-o padure de stejari alergand dupa un sicofant, pe care noi am reusit sa-l identificam destul de repede, am ajuns exact la inceputul drumului, poate putin mai rebegiti, poate mai jigniti, nedreptatiti dar cu o experienta castigata, desi platita cu sute de ore de munca si niste bani cheltuiti direct sau indirect pentru a satisface necesitatile de grandoare ale sicofantului “fondator”. Dragi prieteni, sicofantul fondator si-a dorit grandoarea, voi ati platit-o. Pai ce diferenta ar fi intre el si toti ceilalti politicieni mioritici? Voi gasiti ceva? Eu nu prea am gasit!

Scandaluri politice sau politică de scandal

Pana acum cativa ani eram convins ca ratiunea a fost suspendata intr-un singur loc din lume, Orientul Mijlociu. Azi sunt sigur ca si in regiunea Carpato-Danubiana ne lovim de aceeasi lipsa cronica a uneia din cele mai importante dintre facultatile umane, ratiunea. Nu stiu daca “dialogul” Presedinte – Arafat sau Arafat cu publicul sau partidele intre ele sunt scandaluri politice sau o politica deliberata de scandal.

Industria panicii

Am scris de multe ori si cred cu certitudine ca frica este cel mai profund sentiment uman. Pentru orice fiinta vie, sentimentul de frica este mai profund decat orice, decat dragostea, ura sau chiar lacomia. Prezervarea de sine, in cele mai multe cazuri, nu poate fi combatuta cu nici un alt sentiment. Rareori un individ este capabil sa se ridice deasupra acestui sentiment – numai o mare speranta sau o mare deznadejde pot anihila acest nucleu sufletesc care mentine umanitatea in parametrii unei posibile convietuiri sociale.

Naţiune, stat naţional, uniune statală (fragmente)

Ma voi folosi in aceasta introducere de ajutorul oferit de cativa istorici moderni, doi dintre ei contemporani noua. In primul rand ar fi raposatul Arnold J. Toynbee (1889 – 1975), al doilea – Niall Ferguson (n. 1964) si ultimul Neagu Djuvara. Daca pe primul il respect fara a-l iubi, pe al doilea il inteleg fara a fi de acord cu multe din tezele lui, iar pe al treilea il iubesc si respect – chiar daca unele dintre tezele lui sunt putin anacroniste, le accept instinctiv.

Prostănacul şi Prostuţul

Editorial de Cristian Grosu – Curs de Guvernare

„Va trebui să avem o discuţie cu activul de partid, să nu mergem pe excluderi din astea, şi să vedem cum îmbunătăţim climatul”. E clar: domnul Ion Iliescu n-a reuşit să coboare de pe genunchii lui Gheorghiu-Dej – la vremea lui un domn care-şi măsura succesul politic în victime, iar etapele „modernizării” în cincinale. Şi sunt sigur că arivismul avea – deşi nu s-ar fi zis, nu-i aşa? – şi pe vremea aia o copie a ceea ce înseamnă astăzi Adrian Năstase pentru „partidul celor mulţi”.

Nu ştiu ce-o să se întâmple în PSD după acest incident cu încercarea de debarcare a lui Mircea Geoană din fruntea Senatului şi cu toate consecinţele pe care le-a dezlănţuit. Ştiu însă ce NU o să se întâmple.

Le-ar putea păsa domnilor Iliescu şi Năstase atât de mult de excluderea lui Mircea Geoană? Aş! Atunci de ce au votat în prima instanţă?

Internaţionala “băieţilor deştepţi”

Cat de mult ne place noua sa-i uram pe acesti „băieţi deştepţi”! In majoritatea cazurilor îi uram justificat. Din nefericire, tot in aceleasi cazuri ura si injuraturile sunt de fapt semnul neputintei noastre. Suntem noi singulari in neputinta noastra? Pot sa va asigur cu mana pe inima ca nu suntem de fel. Fenomenul este universal. Voi incerca in cateva articole sa deslusesc, pe cat se poate, existenta internaţionalei “băieţilor deştepţi.”

NATO: un partaj cu scandal

Rareori am avut sansa de a citi un discurs mai putin diplomatic si mai brutal decat cel de azi al ministrului apararii american, Robert Gates. Discursul lui Gates de la Bruxelles a relevat profunda nemultumire a americanilor de felul in care actioneaza NATO in Libia.  Am putea avea doua posibilitati: sau  dl Gates nu discuta cu Presedintele Obama, putin probabil, sau  medalia primita la Washington de Cancelarul Angela Merkel a fost mai mult de forma decat de fond. In sfarsit se prea poate ca discutiile la Washington intre Cancelarul german si Presedintele american au fost mult mai putin prietenoase decat s-au oglindit in presa americana si cea continentala.

Faţa hâdă a democraţiei mioritice

Politica, in general, nu poate fi perfecta. Intr-un stat cu problemele pe care le  are Romania, imperfectiunea este mult mai accentuata si mult mai iminenta. Imperfectiunea politica este reziduul natural din interactiunea unei clase politice oportunista si corupta cu un electorat needucat si el coruptibil. Din nefericire, Romania traieste ultimele zbuciumari ale procesului inceput de la revolutia franceza incoace; curentele de gândire politica si morala au pus accentul asupra drepturilor si libertatilor si nu asupra constrângerilor si obligatiilor. Faimoasa constatare a lui Rousseau, cu omul nascut liber, dar aflat pretutindeni in lanturi, este implementata cu prisosinta la modul figurativ si cate odata chiar la cel propriu pe meleagurile mioritice.

Societatea Civilă sau cum am devenit minoritari?

(Continuarea articolului precedent) Discutiile teoretice privind democratia releva, aproape de fiecare data, limite pe care aceasta forma de organizare a societatii le are. Desi nu exista alternative reale la democratie, trebuie discutate limitele care sunt in general impuse regulii majoritatii pentru a nu deveni o tiranie. Pericolul se refera la nerespectarea drepturilor minoritatii (oricare ar fi aceasta: politica, sociala, etnica, sexuala, religioasa, circumstantiala etc). Intr-o tara majoritarista, protejarea drepturilor minoritatii nu poate fi mai puternica decat angajamentul majoritatii cetatenilor in pastrarea drepturilor democratice pentru toti cetatenii si in evitarea consecintelor nefaste ale periclitarii intereselor minoritatii. Prin ea insasi nici o varianta majoritara sau nemajoritara nu poate asigura dreptatea in deciziile colective.

Agenda: Franţa-NATO, România-euro şi Starea Uniunii

Desi Orientul Mijlociu coboara din atentia publicului, devenind subiect de paginile marginase ale ziarelor centrale si la nivelul de subsol al portalelor de stiri, in Europa si Statele Unite razbat totusi stiri care trebuie sa ingrijoreze orice cetatean roman. Situatia de acolo scumpeste sau nu preturile pe care le platim pentru majoritatea produselor pe care le consumam.

Dictaturi sau democraţii originale

Nu cred ca exista in toata lumea un singur lider al unei natiuni care ar recunoaste ca este dictator.  Ca majoritatea lucrurilor bune, care paveaza drumul spre iad, dictatura a fost un lucru necesar intr-o republica ce aplica cu  strictete regulile democratice, asa cum erau ele pe timpul Republicii Romane. Romanii au inteles extrem de repede ca o democratie bazata pe un pluralism politic generator de o multitudine de opinii (majoritar din cauza unor interese de tot soiul) nu poate fi eficienta in perioade de neliniste civica interna sau pericole externe.  In toata perioada republicana din istoria Romei, adica in cei 481 de ani (508 – 27 î.Hr), au existat 143 de dictatori (imperium magnum sau magistratus extraordinarius) diferiti, asta inseamna cam unul la 3 ani si 3 luni. Important de mentionat este ca dictatura romana era ancorata intr-o legislatie clara, lex de dictatore creando, din nefericire uitata in timp.

Un paradox oficial: În Bucureşti s-a trait mai bine!

Curs de Guvernare publica astazi cateva concluzii sumare a Raportului EUROSTAT, dat publicității astăzi. Citez din articolul respectiv:

Decor si politică: fandări, piruete şi scheme politiceşti

Incerc sa urmaresc o analiza foarte buna, scrisa de Cristian Grosu, despre “Ce caută Băsescu”. In mare, sunt de aceeasi parere cu mogulul respectiv. Gandesc absolut diferit cand este vorba de evenimentele  numite de autor “fandări, piruete şi scheme politicesti”. Personal, cred mai mult in acestea decat in fondul miscarilor descrise de el, nu pentru ca as fi din firea mea un om  al detaliilor, ci pentru ca aceste detalii imi dau certitudinea ca ceea ce se intampla este important si trebuie urmarit.