Amurgul zeilor şi soarta Brunhildei

Am hotarat sa fac o mica pauza in seria “O revoltă diluată” pentru a da posibilitatea cititorilor de pe saiturile in care a fost publicat serialul sa-l citeasca. Mi s-a comunicat ca merg prea repede, desi unii comentatori considera ca merg prea incet. Am hotarat totusi sa fac  o pauza alegorica, cvasi-culturala, pentru a usura tranzitia catre lucruri mai lumesti.

Amurgul zeilor (Götterdämmerung) este penultima opera a lui Richard Wagner si ultima din ciclul “Inelul Nibelungilor”, ciclu la care Wagner a lucrat 26 de ani. Libretul operei  se refera la moartea tuturor zeilor din mitologia nordica. Odin, zeul mortii, va muri de mana gigantilor si ceilaltii zei care vor aduce victoria in Valhala vor muri odata cu pamantul. Se spune ca pamantul in care au trait odata zeii a fost inlocuit cu lut sau pamant fertil. Asgard, taramul zeilor, va fi pamantul care va da cele mai putine roade. Loki a blestemat pamantul ca in loc de pamant fertil sa fie transformat in cel mai rau pamant.

In mitologia nordica, Walkiriile sunt divinităti feminine minore, care îl slujesc pe zeului Odin (paralel lui Zeus in mitologia elena). În arta modernă, aceste personaje sunt personificate de frumoase războinice  călare pe cai înaripati, înarmate cu coifuri de luptă si cu sulite. Adevarul este ca în mitologia nordică, walkiriile nu călăreau cai, ci lupi.

Brunhilda din “Amurgul Zeilor” este o walkirie care apare în saga cu numele Volsunga si trebuie sacrificata in Amurgul zeilor pentru pacificarea pamantului. Dupa ce Siegfried, eroul legendar, posesorul inelului nibelungilor, este ucis miseleste de Hagen, cert din opozitie, fiind  înjunghiat pe la spate, Brunhilde, ii ia inelul magic si se aruncă împreună cu acesta într-un rug funerar, pentru a-l distruge pentru totdeauna. Sacrificiul ei aduce inelul înapoi Rinului si purifică lumea, pentru o nouă eră a iubirii.

Daca este sa discutam putina politica cred ca o vom gasi AICI. Cred ca autorul respectiv a scris mult mai bine povestea Brunhildei jucata acum in “Amurgul zeilor”:

Cunoaşteţi fotografia alăturată. Ea a apărut într-o revistă, la vreo două luni de când când fondurile europene (un mizilic de vreo 800 de milioane de euro) trecute prin ministerul si responsabilitatea protagonistei, fuseseră blocate, când sute de afaceri (cu mii de angajaţi) atârnau deasupra prăpastiei din cauza suspendării acestor plăţi. (VEZI AICI).

Asta nu mai e o biată aroganţă, sau o simplă sfidare: asta e inconştienţă. Un om cu o asemenea mentalitate nu are ce căuta în guvernul unei ţări în criză, care a fost nevoită să taie 25% din lefurile bugetarilor. (Că pe privaţi i-au uitat toţi – acolo viaţa a fost, în această criză, mult mai grea chiar decât a celor de la stat. Apropo: în “privat” nimănui nu i-ar mai arde să se dea în stambă după un atare eşec – de ce am tolera, deci, aşa ceva în guvern?).

Avem, în acest caz, responsabilitatea, prejudiciul, atitudinea faţă de ţară şi de viaţă. Doamna ar trebui să se întoarcă de urgenţă acasă şi să lase scaunul de ministru unui om responsabil şi cu bun simţ. Nu protestatarii, ci chiar ea tocmai dă guvernul jos.

Pana aici Wagner si Brunhilda in ipostaze diferite, care necesita insa un final asemanator. 🙂