Blogosfera Saptămânii 6 /2 – 12 /2

 

Duminica 6/2/2011

Disidentul si comisarul: Vasile Paraschiv versus Ion Iliescu

“Pusee antidemocratice pun ţara într-o lumină nefavorabilă în afara graniţelor” a afirmat, cu bataie in directia stiuta, cunoscutul arbitru al calmului politic, fiinta renumita pentru moderatie inca de pe vremea represiunilor anti-studentesti din 1958-1960, omul care l-a primit pe Regele Mihai cu bratele deschise cand a revenit prima oara in tara dupa mai bine de patru decenii de surghiun, cel care nu a avut nimic de-a face cu dezmatul pogromist al minerilor din iunie 1990, nici cu scenariile asurzitoare si aiuritoare despre teroristi, fantasme terifiante menite sa duca la blocarea revolutiei si la fratricid. ”Yogi si comisarul” se intituleaza un volum de eseuri de Arthur Koestler. Acum putem vorbi despre disident si comisar.  Doua arhetipuri existentiale, doua modalitati de confruntare a istoriei, doua viziuni despre relatia dintre scopuri si mijloace.

Ion Iliescu si Vasile Paraschiv au apartinut aceleiasi generatii. Au militat initial in acelasi partid, convinsi amandoi de promisiunile sale egalitariste. Cel dintai a ramas convins de “nobilele idealuri”, cel de-al doilea le-a denuntat drept legende menite sa serveasca unei caste parazitare, o “noua clasa” cum a numit-o un alt mare apostat, disidentul iugoslav Milovan Djilas.  Cand Vasile Paraschiv era torturat de Securitate, Ion Iliescu tinea discursuri la Congresul Educatiei si Culturii Socialiste, adica al imbecilizarii nationale.  Cand Vasile Paraschiv era declarat nebun si supus unor barbare “tratamente” aplicate de psihiatri ce-si calcau in picioare juramantul hipocratic, Ion Iliescu. membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR si prim-secretar al Comitetul Judetean Iasi,  pontifica despre “societatea socialista multilateral dezvoltata”.  Acesta este adevarul istoric, chiar daca Ion Iliescu prefera sa-l invaluie in ambiguitati, sofisme si distorsiuni.Cititi tot articolul, aici.

Vladimir Tismăneanu

Ilustratie: Baricada.

Luni 7/2/2011

Luciditatea chefliului

Atunci când, blagoslovite cu vin, limbile se dezleagă, gândurile cele mai ascunse, de prin cotloanele sufletului ori de prin ungherele minţii, ies la lumină. De aceea se spune că omul la beţie spune adevărul, cu condiţia să nu fie nici prea treaz, ca să ascundă ceva, dar nici prea beat, ca din vorbele lui să nu se mai înţeleagă nimic. Unii zic că, după mai multe pahare, vorbeşte băutura pentru tine. Posibil, dar nu ştiu cum se face că adesea tocmai cei vestiţi pentru pasiunile lor bahice dau dovadă de mai multă luciditate decât cei care se laudă – de parcă asta ar fi de laudă pentru un urmaş de dac – că nu pun în gură strop de alcool.  Bunăoară, faima lui Ludovic Orban de bon viveur este arhicunoscută. Personaj boem, menestrel pasionat, Orban este un altfel de politician, cu totul diferit de scorţoşii din propriul partid şi din alte partide. Cititi tot articolul, aici.

Spartacus – Reporter Virtual

Ilustratie: Baricada.

Marti 8/2/2011

Grasu’

Îl cheamă Cătălin, însă toată lumea îi zice Grasu’. Este operatorul cu care am stat 8 zile în Egipt. Este cel alături de care am mers pe străzi inundate de “pro-mubaraci” plecați la vânătoare de străini.  Pe 2 februarie, Grasu’ și cu mine am fost sechestrați într-un cartier sărac din Cairo. În momentul în care civili nervoși ne-au amenințat cu cuțitul, el a filmat totul pe ascuns. Cititi tot articolul, aici.

Adelin Petrisor

Miercuri 9/02/2011

Masa, semnificatie si unicitate

Dupa „lupta” de a supravietui,  ca si cantitate de resurse consumate, omul este in continua presiune, aflat la limita iesirii din anonimat si  accesul la semnificatie. Promovata mai mult sau mai putin, in functie de temperament dar si de educatie, dorinta de afirmare, de iesire „din rand”, este si va ramane un impuls subconstient care poate da recunoastere si pretuire sau oprobriul celorlati, in functie de calea de evidentiere aleasa: pozitiva sau negativa. Plecat pe calea sa, omul se poate transforma intr-un lider sau model pentru altii sau, dimpotriva, intr-un contraexemplu, chiar daca si acesta din urma isi poate gasi adepti.

Un raport realizat pentru grupurile sociale afirma ca 5% dintre noi miscam lumea, 15% dintre noi asistam pasivi cum lumea se schimba sub ochii nostri, iar 80% dintre noi constatam ca lumea s-a schimbat. Tot acelasi raport spune ca nu toti cei 5% sunt faimosi, cunoscuti de catre societate. Unii dintre ei aleg sa ramana in anonimatul asigurat de grupul sau miscarea din care fac parte si care el insusi, cu aportul fiecaruia, misca lucrurile. De aceea a nu se confunda unicitatea si semnificatia unei persoane cu faima sa: cele mai multe cazuri din media arata contrariul, adica faima unor persoane goale de continut (si/sau goale si de haine). Cititi tot articolul, aici.

Andrei – Blog iMONDO

Joi 10/2/2011

Scurta analiză politică pentru regele neîncoronat (președintele României Mici)

Anunț senzațional:

“Eu am castigat alegerile prezidentiale, cred eu, si daca imi doresc ceva este sa fiu 5 ani la Cotroceni, nu o luna sau patru luni. Deci, nu asta este obiectivul meu in viata. (…) Sunt inca tanar si ma simt destul de viguros. Ambitia mea nu este sa ma duc interimar la Cotroceni o luna sau trei luni, vreau sa-i conving pe colegii mei de partid si opinia publica romaneasca de faptul ca am in continuare un cuvant de spus, ca am invatat si din greseli si cred ca in acest moment voi putea, in limita posibilului, sa ajut aceasta tara sa mearga pe drumul cel bun“, a afirmat dl. G. la TVR1,10.02.2011.

Analiză:

”După un vot favorabil suspendării,  G. devine Preşedinte interimar. În perioada suspendării este previzibil că va fi trântit guvernul (dacă asta nu se va fi petrecut înainte) şi nominalizat un alt premier al noii majorităţi. Acest atribut este numai şi numai al Preşedintelui. În acel moment puterea domnului G. în PSD se va multiplica de câteva ori. Dl. G. nominalizează premierul şi poate discuta şi lista cabinetului cu noua majoritate. Imaginaţi-vă ce coadă de ţuţeri va fi la uşa sa. Practic domnul Ponta va fi preşedintele PSD doar cu numele. Urmează referendumul de demitere. Să presupunem că 50% plus unu ar vota pentru demiterea actualului preşedinte. Urmează încă trei luni la Cotroceni pentru domnul G. şi perspectiva alegerilor prezidenţiale. Întrebare: pe cine credeţi că va desemna PSD drept candidat la alegerile prezidenţiale?  Răspunsul e  banal. Ar mai rămâne ca dl. G. să şi câştige alegerile respective (cu un Crin Antonescu având aceleaşi ambiţii şi, în orice caz, un candidat mult mai redutabil).” (Sebastian Lăzăroiu, Raționalitatea domnului G., blogary.ro, 8.12.2010)

Să facem niște calcule mai întâi:

Cum poate ajunge dl. G. președinte al României?

1. Așa cum am arătat într-o postare anterioară din 8 decembrie (citat mai sus).
2. Intră în sondajele din mai-iulie 2011 din partea PSD și, dacă este mai popular decât Crin Antonescu, atunci devine candidatul USL la funcția de președinte. Implicit, dl. Ponta pierde funcția de premier nominalizat care va reveni PNL (conform protocolului).
3. Dacă pierde trenul sondajelor, atunci nu îi rămâne decât să aștepte până în 2014, scoate PSD din USL și candidează din partea social-democraților la președinție.
4. Dacă nu reușește să scoată PSD din USL atunci va trebui să candideze independent în 2014 sau din partea altui partid.
5. Dacă pierde și trenul lui 2014, atunci rămâne pentru 2019. Cititi tot articolul, aici.

Sebastian Lăzăroiu – Blogary

Vineri 11/2/2011

Ipocrizia noastră care produce șpaga lor. Și un PS pentru doamna U.

N-ați obosit de povestea asta cu vameșii? Dacă nu v-ati plictisit de această ciorbă reîncălzită, vă invit să ne punem niște întrebări simple și foarte de bun simț, dincolo de cele pe care situația și politicienii ni le induc.

Pe voi vă invit – toți cei care plătiți, de ani de zile zi de zi, statul: statul lui Iliescu, al lui Videanu, al lui Năstase și Hrebenciuc, statul lui Patriciu și Tăriceanu, al lui Băsescu și statul lui Ponta, al lui Dinu Vamă, al lui Rușanu, Săpunaru,  Udrea și Blaga.

Dacă am aresta mâine toți vameșii și i-am înlocui cu alții noi și neprihăniți: în cât timp s-ar perverti cu toții?

Într-o tură care trebuie să producă de dimineața până seara o găleată de bani poate exista vreun vameș cinstit?

Dacă un vameș ar hotărî să fie cinstit, să nu ia șpagă și să-și facă meseria serios, cât timp ar rezista în sistem?

Există vreo tură care să nu-și aibă norma ei de spagă? Există vreun punct vamal care să nu fie dat în ”locație de gestiune”? Vreun punct de trecere a frontierei care să nu fie dat ”în franciză”?
.
.
.

PS. Ascultați, că merită – Elena Udrea, pe blog: ”Nemulțumirea președintelui este justificată. Fără Traian Băsescu, singuri împotriva lui Vântu, Voiculescu sau Patriciu, PDL nu ar fi condus România.”. Frumoase vorbe.

Nu, doamnă – lucrurile stau altfel. Stau chiar invers: fără ”el”, tare bine s-ar mai fi împăcat Vântu, Patriciu, Voiculescu cu PDL. Cititi tot articolul, aici.

Cristian Grosu – Curs de Guvernare.

Ilustratie: Baricada.

 

Sambata  12/2/2011

Cuvintele lui Dinu Patriciu țin loc de ideologie

Sfârșitul de săptămână se dovedește extrem de interesant pe malurile Dâmboviței.

Să începem cu proaspăta Uniune Social Liberală. A produs agitație în rândurile liberalilor un editorial publicat de Dinu Patriciu în Adevărul, editorial în care sponsorul principal al PNL și al lui Crin Antonescu își exprima neîncrederea în existența social-democrației. De aici și până la întrebarea dacă nu cumva Dinu Patriciu nu este chiar atât de mulțumit de alianța cu PSD-ul nu a mai fost decât un pas. Și te poți întreba de ce are obiecții Dinu Patriciu tocmai acum după ce ani de zile a pledat pentru apropierea PNL de partidul lui Ion Iliescu. Iar mirarea a fost exprimată public de Puiu Hașotti care după ce a amintit că Dinu Patriciu a pledat pentru o astfel de alianță înca din 2003, a declarat că nu înțelege de ce acesta și-a “schimbat viziunea”. Sigur, lui Dinu Patriciu nu i se va întâmpla nimic pentru că a fluierat în biserică și pentru că a exprimat un adevăr pe care îl înțelege orice om cu o inteligență medie: nu există social-liberalism. Ai ori social-democrație/socialism or liberalism economic. Dar cuvintele lui Dinu Patriciu s-ar putea să le dea curaj acelor liberali din teritoriu care nu sunt chiar atât de fericiți cu decizia centrului de a agăța partidul de căruța PSD. Așa cum au făcut-o liberalii din Botoșani care au anunțat că ei vor participa singuri atât la alegerile locale cât și cele parlamentare din 2012. “Curajul” de care dau dovadă acum unii liberali este însă tragic, pentru că el dovedește că în partid nu mișcă nimic fără acordul lui Dinu Patriciu și că opiniile domniei sale țin loc de ideologie. Cititi tot articolul, aici.

Clemy – Copacul din pădure