O soţietate fără prinţipuri, carevasăzică nu le are, dom’le!

Esecul pe care l-am avut ieri, cand am incercat sa vorbesc despre limitele individului fata de  societatea in care traieste si uneltele civice de care se poate folosi pentru a determina  locul lui in aceasta societate, aproape m-a descurajat de a continua programul pe care l-am dorit astazi – o  incercare de a “decoji” educatia de sistemul politico-economic in care traim si a analiza-o ca proces uman, necesar evolutiei sociale.  Sper ca astazi voi avea o zi mai buna!

Autorul unui dialog care se doreste serios poate cadea intr-unul din doua pacate cruciale: supraestimarea sau subestimarea partenerilor de dialog. Problema unui blog devine si mai acuta cand “cazi” cateodata pe niste egouri frante sau nesatisfacute, care incep sa denatureze subiectul prin abtibilduri in format de slogan, care de fapt pot distruge orice incercare de a elucida problemele propuse.

Problematica blogului, ca unealta de comunicare si discutii tematice, se izbeste de necesitatea unei comunicari libere fara cenzura. Cateodata lucrul devine imposibil si atunci autorul are doua alternative – prima ar fi sa lase in plata domnului   dialogul, poluand blogul cu niste aberatii formulate totusi civilizat sau moderarea fortata prin excluderea “delirantilor.” Ambele  metode nu servesc dialogul si ambele reduc subiectul la trivialitate.

Miezul zilei 16/4 – “flamenco portocaliu”

Cat timp ratiunile electorale au cerut-o, PDL a fost un partid disciplinat, cate odata mult prea disciplinat pentru gustul meu. Deoarece nu am avut si nu voi avea niciodata incredere in politicieni, inclusiv in cei pe care-i sustin, ceea ce se intampla astazi in PDL nu este o surpriza pentru mine. Din nefericire, societatea in care traim a fost si este divizata pana la absurd, taberele “talibane” socotesc ca ceea ce se intampla in PDL este dictatura si ceea ce se intampla in PSD sau mai rau in PNL este un exemplu de  democratie ideala. Nimeni nu gandeste cu capul lui, toti gandesc cu capul altora.

Certandu-ne unul cu altul nu avem timp sa privim si sa vedem ca institutiile statului de drept, majoritatea lor impuse prin presiuni internationale, sunt confiscate, anihilate sau castrate de beneficiarii tranzitiei blestemate, prin functionarimea “sandeilor”, profund santajabila,  impusa de “cel sarac si cinstit”.  Nimic nou la capitolul solidaritate – romanii sunt cei mai “buni” dintre cei buni. Asta a fost un fel de introducere in subiectul pe care-l doresc discutat.  Subiectul este bineinteles PDL, partidul pe care l-am sustinut din 2004 si pana in zilele noastre.

Miezul zilei 25/2 – “Cocoşeii portocalii”

Astazi subiectele rubricii sunt si stirile zilei din punctul meu de vedere. Disputa dintre Cristian Preda si Sever Voinescu este exact ceea ce “mi-am dorit” pentru ca deja stiam de o vreme  ca va veni timpul ei. Din fericire, experienta mea m-a ferit de incadrarea ambilor in aceasi salata politica portocalie; pentru mine era clar de la inceput ca ei nu sunt. Sper ca Sever Voinescu si Cristian Preda vor sti sa coabiteze perfect. Numitorul comun ar fi varsta si coerenta discursului, diferentele sunt prin felul cum gandesc si se manifesta. Pierderea irecuperabila, dupa parerea mea, a junelui Paleologu ii face intr-un fel extrem de importanti in politica interna a PDL.

Avem botez la PD-L, devenim “populari”!

Daca nu putem schimba oamenii si trebuie musai sa schimbam ceva, schimbam numele si  sigla partidului si punem punct reformei. Vom avea un partid complet reformat, cu un nume nou, vom deveni si noi mai de dreapta, mai inovatori, mai populari. Ce l-a apucat pe Blaga este clar, ce l-a apucat pe Sever Voinescu nu prea inteleg. PD-L a devenit si el ezoteric, este cunoscut procedeul – cand un om este in mare pericol si scapa, numele lui trebuie schimbat pentru a-i schimba norocul.

Băieţii deştepţi si intelectualii visători

Perioada cuprinsa intre inceputul campaniei formale din 22 octombrie 2009 pentru presedintia Romaniei si pana la sfarsitul ei, terminata prin castigarea alegerilor de catre Traian Basescu in 6 decembrie 2009, a fost analizata si reanalizata din multe puncte de vedere, s-au emis zeci daca nu sute de opinii legate de cum si cand a castigat Basescu alegerile. Un singur lucru nu s-a spus, nefiind considerat important, o mare parte a membrilor echipei lui Basescu au fost intelectuali. Nu acelasi lucru putem afirma despre echipa lui Geoana, ca sa nu vorbim despre cea a lui Crin Antonescu, care si-a aranjat liste de sustinere fara a coopta nici unul din semnatarii acestor liste in echipa lui de campanie.

Campania lui Geoana a fost gandita de “sforarul” Hrebenciuc impreuna cu consilierii americani si jokerul bun la toate Cozmin Gusa, iar cea a lui Crin Antonescu a fost programata de “marele”  patron Dinu Patriciu, impreuna cu cativa subordonati finantati de el. Campania lui Basescu a inclus, cel putin in perioada critica intre cele doua tururi de scrutin,  o serie de intelectuali care l-au ajutat sa castige aceste alegeri. Nu este greu sa ne amintim de Traian Ungureanu, care deschidea mitingurile lui Basescu prin discursuri bine tintite publicului intrunit in aceste adunari; nu este greu sa ne amintim de Sever Voinescu, care a fost in aceasta perioada purtatorul de mesaje al presedintelui, pe Sebastian Lăzăroiu nu-l punem pe lista pentru ca el e de meserie si nici pe Monica Macovei pentru ca intr-un fel si ea este, dar Cristian Preda totusi merita, ce ziceti?

Bineinteles, aici se poate discuta si de aparatul de partid al PDL care a lucrat mai bine decat cel al “aliantei anti”, si totusi alegerile au fost castigate de Traian Basescu in fruntea echipei lui, care l-a sustinut in clipele grele cand totul parea pierdut. Nu-l vad eu pe Blaga consolndu-l si intarindu-l pe Basescu; pe Voinescu sau TRU ii vad.

Asa cum se intampla deseori,  victoria are multi tati, numai infrangerea este orfana, totusi in zilele acestea cand sunt demonizati intelectualii din PDL pentru simplul fapt ca gandesc, vad mai departe de lungul nasului si vorbesc despre ceea ce gandesc, trebuie sa ne gandim la ceea ce ar fi fost PDL, fara Basescu si implicit fara “intelectualii” lui.  Cineva poate sa-i vada pe Blaga, Videanu si Berceanu ca oameni care sa atraga vre-un om care poate fi numit intelectual?

Nu neg faptul ca in fiecare partid exista “oamenii nostri din teritoriu” si nici nu neg faptul ca ei sunt necesari, singurul lucru pe care totusi doresc sa-l mentionez este ca lucrurile se mai schimba, chiar si in Romania, si fara oamenii care l-au ajutat pe Basescu sa castige PDL se poate intoarce la matca lui originala de 10%; “băieţii deştepţi” ar trebui sa se gandeasca la asta si implicit asa zisii sustinatori “talibani portocalii.”