Capra moare si senatul lui Caligula devine herghelie!

Moto:

Caligula Imperator
A făcut din cal senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi miniştri…  Pastorel Teodoreanu

Putina istorie. Caius Iulius Caesar Germanicus, cunoscut in istoria romana sub porecla Caligula, adica “săndăluta” (de multe ori impropriu tradus Cizmuliţa) a fost unul dintre putinii imparati romani declarati de senatul roman “damnatio memoriae”, adica sters din memoria istorica a Romei. Neuitat din cauza evolutiei lui spectaculuoase. De la adoratul publicului, supranumit “Copilul Romei” sau “Steaua Romei”, se transforma intr-un sangeros tiran, violator incestuos si nebun de-a binelea numindu-si calul cu un nume nemuritor in istorie, Incitatus, consul si membru in Senatul Romei.

Despre corectitudinea politică şi dreptul la opinie

Moto: Civilizatiile nu sunt masacrate, ele se sinucid. Arnold Toynbee

Nu urasc pe nimeni. Pur si simplu nu am suficienta emotionalitate pentru a uri pe cineva. Am simpatii si antipatii,  este maximul mental la care pot ajunge. Fac tot posibilul sa-mi promovez simpatiile si sa ma departez de antipatii. As zice ca sunt destul de rational. Antipatiile mele nu au si nu au avut niciodata caracter general. Nu social, politic,  nu pe baza culoareii pielii, apartenentei religioase (sau lipsa ei) si in nici un caz din cauza lipsei de compatibilitate intelectuala.

Anatomia unei revolte: Bucuresti de Tunis

Ochelarii! Cât costă ochelarii?

Dupa ce ne-am obisnuit sa ne intrebam cat costa halatul, intrebare devenita folclor dupa o exceptionala secventa publicitara, complet neinteleasa de oricine nu este roman, dar profund mioritica, ar trebui sa incepem sa ne intrebam cat costa ochelarii. O intrebare mult mai profunda si poate mai putin hilara.  La propriu se poate vorbi despre ochelari ca aparat ce corecteaza vederea alterata. Prima mentiune a existentei unor mijloace de magnificare folosite pentru a corecta vederea o gasim pe timpul ultimei dinastii egiptene (inaintea Ptolomeilor) cam prin secolul al V-lea i.Hr. “Aparatura” folosita era bazata pe cartilaje de camila subtiate si slefuite, un fel de lentile biologice. Mai tarziu il citim pe Seneca, fostul tutore al lui Nero (sec I-ul i.Hr.), care scria ca împăratul roman, probabil miop, urmărea luptele de gladiatori cu ajutorul unui smarald şlefuit. Istoria totusi atribuie descoperirea lentilelor arabilor si mai exact lui Abbas Qasim Ibn Firnas, polimat arab de origine berbera, care a trait in Emiratul Arab din Spania de astazi, cam prin secolul al IX-lea d.Hr.. In Europa crestina primele lentile sunt fabricate la Florenţa de fizicianul Salvino  Armati.

Dragi prieteni – La mulţi ani!

Ne intoarcem sa emitem in 2011. Prima postare imediat dupa ora 00:05

LA MULTI ANI ! Sanatate si bunastare.

Sa fiti iubiti. Noi va iubim!

@Demeter si @Theophyle

La multi ani dle Judecator!

Am citit acum ca fostul Presedinte al Israelului va petrece multi ani dupa gratii. Gredeti-ma ca nu-mi prea pasa, probabil nici nu scriam despre eveniment daca nu as fi fost cuprins de ciuda comparand justitia altora  cu cea a noastra. Vina fostului Presedinte Israelian a fost incercarea de viol in doua cazuri dovedite.

Nu a fost să fie!

Acum exact un an am scris un articol in care am exprimat niste mici dorinte civice pentru anul care se va termina vineri spre sambata. Articolul s-a numit “Un drum spre undeva”. Il redau integral:

22 – 23 Decembrie 1989

Pe 22 decembrie, jurul orei 9.30 ministrul apărării Vasile Milea s-a sinucis. La ora 9.45 a început şedinţa de urgenţă a Comitetului Politic Executiv al partidului, la care nu s-a reuşit să se ajungă la o decizie unanimă de a se trage în demonstranţi. Pînă la urmă s-a hotărât decretarea stării de necesitate pe teritoriul întregii ţări. Decretul a fost citit şi repetat de mai multe ori la radio (ora 10.11), apoi şi la Televiziune (10.50). Imediat după citirea decretului, din ordinul lui Ceauşescu, a fost anunţată ştirea, că Milea a fost găsit vinovat de trădare, şi s-a sinucis pentru a scăpa de consecinţe.

Protejat: Drone Americane in Yemen

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Parolă:

Societatea in care trăim: Raportul STISOC

Am primit raportul despre care vom discuta in articolul presentat, ieri noaptea de la unul din cititorii fideli ai blogului. L-am citit si, credeti-ma, mi-a fost greu sa adorm dupa citirea lui. Raportul numit “Publicul şi știința. Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării” este unul din cele mai dureroase documente cu care am avut ocazia sa ma confrunt. Aveti raportul la sfarsitul postarii. Cred ca este un document esential pentru fiecare cetatean al Romaniei, ca sa nu vorbim de profesori, educatori si parinti.

Sper din tot sufletul ca il veti citi cu atentie si fiecare dintre voi veti actiona, fiecare asa cum poate pentru remedierea problemelor  discutate in acest raport. Este esential pentru tara in care traim, este esential pentru acest popor, este important pentru constiinta fiecarui cetatean, indiferent de optiunile lui politice.

Politica de peşteră si brigandajul economic

Traditia spune ca meseria cea mai veche din lume este prostitutia, gresit! Politica este cea mai veche meserie din lume. Sunt sigur ca si intr-o pestera in care traia o ceata de Neandertali s-a facut politica. Si asta ar insemna cam ceva intre 250 de mii de ani pana la vreo 25 de mii de ani inaintea zilelor noastre. In pestera neandertalilor a existat intotdeauna un mascul alfa, dar a existat intotdeauna si un candidat care si-a dorit acest statut. Intre ei a existat mereu un hrebenciuc. Neanderthalul politic, care instiga, cantarind intotdeauna destoinicia si puterea conducatorului cetei. El stia cand sa-l ajute sau inca nu pe candidatul la conducerea cetei.    Hrebenciucul neanderthal era neputinciosul care si-a gasit locul prin depuricarea conducatorului. Intre timp am evoluat, hrebenciucul a ramas insa in memoria genetica a societatii, el s-a perpetuat impreuna cu ea.

Max despre bogati si saraci

Am mai avut doua discutii cu Max, discutii pe care le-am redat aici si aici.

In discutia de astazi, penultima din cele patru, voi incerca sa rezum niste lucruri despre care se vorbeste foarte putin in media romaneasca. Vom discuta cu Max despre situatia “poor man-rich man” in versiunea damboviteana. Oamenii foarte bogati nu sunt iubiti prea mult nicaieri in lume, in Romania si mai putin. Daca bogatii adevarati ai lumii nu prea sunt “de vazut”, cei romani apar oricand si oriunde in modul cel mai ostentativ, provocator si urat posibil. Bineinteles nu toti, o mare majoritate, mult mai mare decat in occidentul atat de mult ravnit si imitat de noi, romanii.  

Max ii imparte pe bogatii nostri intr-o structura care are la baza patru nivele suprapuse cronologic. Max considera ca o  parte a nomenclaturii, in special cea care se ocupa cu relatiile internationale ale statului comunist (legitime sau nu) au simtit sau au stiut sa anticipeze de pe la mijlocul anilor ’80 ceea ce s-a intamplat in 1989.  Romanii, diferit de polonezi, cehi sau unguri, nu au avut o diaspora bogata niciodata. Cei cativa romanii bogati sau foarte bogati din diaspora romaneasca au sters trecutul lor romanesc din biografii sau s-au conectat serios la regimul comunist al lui Ceausescu, prestand servicii contra cost. Nomenclatura comertului exterior a “privatizat” de facto relatiile statului roman cu alte tari, insusind aceste legaturi si materializandu-le in afaceri proprii. De multe ori, acesti oameni si-au insusit si creantele statului, inclusiv fonduri in numerar. Al doilea nivel de imbogatiti au fost rezidentii nomenclaturii economice din Romania, care s-au pus la dispozitia imediata a noului regim, participand direct sau prin interpusi la noua redistribuire a resurselor statului; din acest nivel fac parte si cei care au protejat pe acesti oameni, de multe ori si santajat. Al treilea nivel de imbogatiti au fost facilitantii serviciilor de mediere intre capitalul stain care patrundea treptat in Romania si institutiile nefiresc de firave ale noii democratii romanesti. La aceasta categorie s-au alaturat si o mare parte din politicienii tranzitiei, cei care au facut zeci sau sute de milioane din comisioanele fara de care nu puteai face nimic in Romania. Aceste comisioane au circulat cu “liftul” de jos in sus pana la cele mai inalte nivele ale administratiilor PSDR, CDR si PSD.  O ultima categorie a acestui nivel (al III-lea) sunt imbogatitii „foametei de capital” de pe la sfarsitul anilor ’90 dupa, dezastrul Ciorbea-Radu Vasile, asa numitii “baroni ai compensatiilor.”

Ultimul nivel de mari imbogatiti ar fi imbogatitii privatizarilor lui Nastase (2001-2004) si cei ai imobiliarelor in perioada lui Tariceanu 2005-2008.  Acestia sunt de fapt acei novo-capitalisti ai anilor ’90, care au reusit sa-si reinvesteasca capitalul facut in primul nivel de imbogatire si sa devina din multi-milonari in dolari (sau euro) in miliardari.   Bineinteles sunt zeci de exemple, nu voi numi nici unul. Toti stim exact cine, cum si cand acesti mari bogatasi si-au facut averea lor ostentativa.

Despre saracii patriei vom vorbi intr-o ultima postare – din discutiile mele cu Max, prietenul meu.