Despre credibilitate si înşelăciune

Credibilitatea si înşelăciunea sunt calitati existente in comportamentul social din negura timpurilor si pana in zilele noastre. Credibilitatea este o norma, de obicei subiectiva, de fapt la fel ca înşelăciunea, ambele sunt dependente de structura sociala, de normele etice si de educatia societatii respective. Daca credibilitatea este total dependenta de sursa discursului sau a informatiei, care pot fi probate imediat sau intr-o perioada de timp limitata, înşelăciunea poate fi de multe ori o constructie care va fi descoperita mult mai dificil.

Ochelarii! Cât costă ochelarii?

Dupa ce ne-am obisnuit sa ne intrebam cat costa halatul, intrebare devenita folclor dupa o exceptionala secventa publicitara, complet neinteleasa de oricine nu este roman, dar profund mioritica, ar trebui sa incepem sa ne intrebam cat costa ochelarii. O intrebare mult mai profunda si poate mai putin hilara.  La propriu se poate vorbi despre ochelari ca aparat ce corecteaza vederea alterata. Prima mentiune a existentei unor mijloace de magnificare folosite pentru a corecta vederea o gasim pe timpul ultimei dinastii egiptene (inaintea Ptolomeilor) cam prin secolul al V-lea i.Hr. “Aparatura” folosita era bazata pe cartilaje de camila subtiate si slefuite, un fel de lentile biologice. Mai tarziu il citim pe Seneca, fostul tutore al lui Nero (sec I-ul i.Hr.), care scria ca împăratul roman, probabil miop, urmărea luptele de gladiatori cu ajutorul unui smarald şlefuit. Istoria totusi atribuie descoperirea lentilelor arabilor si mai exact lui Abbas Qasim Ibn Firnas, polimat arab de origine berbera, care a trait in Emiratul Arab din Spania de astazi, cam prin secolul al IX-lea d.Hr.. In Europa crestina primele lentile sunt fabricate la Florenţa de fizicianul Salvino  Armati.

Grupurile de interese

Romania se afla in pragul unor alegeri care vor sfarsi o tranzitie. Aceste alegeri prezidentiale vor incepe o noua perioada in istoria Romaniei, mai buna sau mai intunecata, dependenta total de cine va castiga aceste alegeri. Din nefericire, majoritatea electoratului vede in candidatul prezidential pe care-l sustine subiectul principal al discutiei politice; el nu este, sau cel putin el nu trebuie sa fie acest subiect. Obiectivul principal al electoratului trebuie sa fie PROGRAMUL pe care acest candidat il sustine. Candidatul la presedintie trebuie judecat pe baza a doi parametri: cel biografic – ce a facut omul pana astazi  si parametrul programatic – viziunea lui pentru un mandat in viitorii cinci ani.

Deocamdata lupta electorala este sustinuta la suprafata de adeptii celor 4 candidati principali, impinsi de idealuri sau de aparatul de partid. In subteranul public are loc un conflict acerb intre grupurile de interese politico-economice care sustin un candidat sau altul, in majoritatea cazurilor mai mult de un singur candidat.  Un singur lucru lipseste din acest conflict politic: grupul de interese al cetateanului votant. Votul individual are valoarea unui chibrit intr-o cutie, votul colectiv are forta tuturor chibritelor din acea cutie. Poti sa frângi un chibrit, nu poti frânge 50.  Dupa confiscarea totala a “societatii civile” si de facto disolutia ei, singurul lucru care poate forma acest “grup  de interese” normal, civic si legitim este constientizarea situatiei si luarea de pozitie.

In nici un caz nu-mi doresc o uniformizare a gandirii publice, de fapt mi-as dori patru grupuri de interese formate din suporteri electorali ai celor patru candidati principali.   Acesti cetateni trebuie sa-si sustina candidatii pe baze programatice si sa asigure o independenta a candidatului lor fata de maleficul oligarh rosu, galben sau portocaliu. Alternativele nu sunt multe, de fapt sunt doar doua. Sau va castiga ratiunea sau va castiga Ion Iliescu. Un nou mandat al lui Iliescu, configurat prin urmasii lui, va fi continuarea catastrofei pe care o traim de 20 de ani.  Electoratul trebuie sa impiedice acest mandat prin interpusi. Votanti ai lui Geoana sau Oprescu salvati-va candidatul de aceasta malefica influenta, daca se poate!