Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Posts Tagged ‘servicii secrete. MRU

Mierea de pe labele motanului. Cat de reformate sunt serviciile secrete romanesti ? (II)

In domeniul serviciilor secrete adevarul spus public e o rara avis si disimularea e moneda curenta. Insa cand nici disimularea nu mai functioneaza, inseamna ca undeva, in adancime, a fost atins un punct nevralgic si ar fi bine sa nu trecem pe langa ocaziile rare in care se poate privi in haul negru al „secretului absolut”. Bunaoara, cand un om calculat si retinut iese la rampa si il admonesteaza public pe un judecator al Curtii Constitutionale (Daniel Morar), suparat ca o lege draga serviciilor (legea Big Brother, urmata de legea cartelelor prepay, cu aceeasi soarta nefericita) a picat controlul de constitutionalitate, sa nu credem ca acolo e vorba de o scapare personala si de o iesire necontrolata „pe persoana fizica”. Nu. E vorba de exprimarea pozitiei institutionale a unui serviciu, atins in punctul nevralgic al functionarii sale de bisturiul taios al CCR, care a dat deoparte bandajul „reformei” si a expus gangrena „secretului absolut”.

111In atare conditii, iesirea la rampa a sefului SRI (despre care am scris aici) cu gogosi fierbinti despre „afectarea sigurantei nationale” si „luptei impotriva coruptiei” este echivalenta cu marcarea teritoriului intr-un mod simbolic si cu mesaj bine tintit catre CCR, in special catre judecatorul Daniel Morar: „Nu va bagati peste borcanele noastre cu miere informationala, ca sunt secrete!”. Cand un om ca seful SRI ii bate public obrazul unuia ca Daniel Morar („Nu este nicio opoziţie între conceptul de drepturile omului şi securitatea individuală sau naţională. Dimpotrivă, eu cred că cel mai important drept al omului este dreptul la viaţă. Mă mir că oameni care au activat în domeniul aplicării legii, ca domnul Morar, de exemplu, care este în Curtea Constituţională, (…) nu poate privi lucrurile şi din această perspectivă”), el o face din cel putin doua motive:

– Daniel Morar a fost judecator-raportor la legea Big Brother, pregatind materialulul necesar celorlalti judecatori pentru a transa chestiunea supravegherii automate a comunicatiilor electronice. Pentru cei care nu stiu, munca judecatorului-raportor e decisiva, caci el face o munca de sinteza din legislatie si jurisprudenta relevanta si orienteaza astfel implicit discutiile in CCR pe chestiunea supusa examinarii. Un raport bun da cale libera unei decizii corecte si unei motivari absolut fabuloase ca cea din Decizia 440/2014 (din care am spicuit in postarea amintita) :

– in acea decizie CCR s-a aplecat nu doar asupra „secretului absolut”, ci mai ales asupra garantiilor constitutionale si legale care ne asigura ca, in numele sigurantei nationale, nu se savarsesc de fapt incalcari ale Constitutiei si legii, repede acoperite de lespedea de mormant a secretului absolut. Iar ceea ce scrie acolo CCR ar trebui lipit intai pe toate zidurile, insa mai cu seama pe usa SRI (si trimis si o copie la celelalte servicii, sa nu zica apoi ca nu au stiu).

***

Decizia CCR 440/2004 nu este importanta doar pentru ca a declarat neconstitutionala legea Big Brother ci pentru ca, avand acest pretext legitim si legal, Curtea s-a aplecat si a altor legi in materie, elaborate in vremea de aur a lui Ion Iliescu (anii 90) si ramase neschimbate de atunci. Este de remarcabil ca un fost sef de serviciu secret ca MRU semnaleaza (prea rapid!) in acel intreviu de pe Ziare.com un lucru decisiv care ar permite permite intelegerea multor asecte sensibile din activitatea serviciilor.

222Citez: „Tragem insa ponoasele dezinteresului clasei politice fata de reconstructia pachetului de legi referitoare la siguranta nationala. Eu l-am gasit deja in a treia formula de constructie. Mai bine de 10 ani acest pachet mereu refacut nu a fost luat de nimeni in considerare. El adopta contextului actual legile de organizare a SRI si SIE. Apoi, e legea care vizeaza activitatea de informatii, stabileste gradul de prezenta discreta pe care un serviciu poate sa il aiba in societate. E delimitarea dintre democratic si nedemocratic”.

Pentru un fost sef de serviciu ca MRU e de apreciat cu toata sinceritatea aceasta grija a demarcarii dintre democratic si nedemocratic si mai ales formularea cu voce tare a unui adevar pe care insa tot el, in mod regretabil, l-a ingropat cu alta formulare despre „maturitatea serviciilor” (toate) si despre „comportamentul lor nonpolitic” (toate). Spune MRU: „El [pachetul de legi amanat de 10 ani] adopta contextului actual legile de organizare a SRI si SIE”.

Prin urmare, cand o persoana informata ca MRU spune asa ceva, avem o recunoastere a faptului ca legile de organizare a SRI si SIE sunt cel putin neadaptate contextului constitutional si politic actual, daca nu chiar complet depasite si nocive. Si, la fel de bine, putem presupune cu suficient temei ca legile din 1991 si 1992 (cea a sigurantei si cea a SRI) sunt mai depasite decat legea SIE din 1998, in special din prisma raportului intre democratic si nedemocratic – semnalat de MRU) si prin prisma garantiilor oferite cu privire la neimplicarea in politica si justitie a serviciilor.

Sa comparam doar doua prevederi din cele doua legi:

333– Legea SIE: art. 9 alin 3: „Folosirea mijloacelor de obţinere, verificare şi valorificare a datelor şi a informaţiilor nu trebuie să lezeze în nici un fel drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia lor ori să îi supună la îngrădiri ilegale”.

– Legea SRI: art. 36: „Personalul Serviciului Român de Informaţii nu poate face parte din partide sau alte organizaţii cu caracter politic ori secret şi nu poate fi folosit în scopuri politice. Serviciul Român de Informaţii nu va întreprinde nici o acţiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepţia acelor acţiuni ale acestora care contravin siguranţei naţionale”. Sper ca observati diferenta si ca va vine in minte intrebarea: „si cine stabileste care sunt acele actiuni care contravin sigurantei nationale, in temeiul carora pot fi lezate interesele unei persoane fizice ori juridice?”. Cum cine? Motanul insusi!

Nu comentez mai mult, a facut-o CCR in Decizia 440/2014, din care as vrea sa aduc doar cateva fragmente decisive pentru postarea de fata, aratand ca intr-adevar pachetul de legi pe care functioneaza serviciile secrete este depasit si permite, foarte legal (insa neconstitutional!) abuzuri. Nu spun in aceasta postare ca ele s-au intimplat in mod real, insa ele sunt permise de bresele (intentionate sau nu) lasate in lege de care se poate profita n mod cat se poate de legal. Ar fi de dorit ca persoanele informate sa nu mai faca afirmatii transante de genul „legea nu permite” sau „legea interzice” (mai ales cand e vorba de legile de functionare ale altor servicii) pentru ca Decizia 440/2014 a CCR arata fara urma de dubiu ca:

– „legea” nu e atat de bine facuta incat sa „nu permita”;
– „legea” nu ofera suficienta garantii ca motanul nu baga laba in borcanul cu miere.

Citez doar doua fragmente:

444„Din analiza „legilor speciale în materie”, la care art.16 alin.(1) din Legea nr.82/2012 face trimitere, Curtea constată că organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot accesa şi folosi datele stocate fără a fi nevoie de autorizarea instanţei de judecată. Curtea mai constată că, potrivit art.13 lit.e) din lege [Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României], organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot, în condiţiile existenţei unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României, astfel cum sunt definite acestea la art.3 din Legea nr.51/1991, să solicite obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice, de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii, fără ca acest articol ori art.14 din lege să prevadă că această solicitare trebuie să fie autorizată de către judecător”.

„Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit art.9 din Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, „în vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, prevăzute la art.3 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, cu modificările ulterioare, serviciile de informaţii pot efectua, cu respectarea legii, verificări prin: […] e) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii.” Dar, la fel ca şi prevederile Legii nr.82/2012 şi ale Legii nr.51/1991, nici dispoziţiile Legii nr.14/1992 [Legea SRI] nu prevăd obligaţia acestui serviciu de informaţii de a obţine autorizarea judecătorului pentru a avea acces la datele stocate”.

Deci, avand in vedere extraordinara rezistenta in timp a legilor iliesciene in cauza (mai cu seama legea-cadru a sigurantei, anume legea 51/1991, si legea de functionare a SRI – legea 14/1992) si mai cu seama avand in vedere bresele legislative semnalate de CCR (putem presupune rezonabil ca judecatorul Daniel Morar le-a identificat si le-adus in atentia Curtii, spre nemultumirea directorului SRI), poate acum devine mai usor de inteles de ce in Parlament nu s-a reusit modificarea lor, in ciuda celor 10 ani de mandat Basescu si a tentativelor facute de acesta inca din 2006: http://jurnalul.ro/stiri/politica/legile-sigurantei-un-refuz-pentru-criza-basescu-pnl-25590.html Este aceasta o dovada a unor interese ca legile iliesciene ale sigurantei nationale sa fie lasate neatinse, desi serviciile secrete sunt actualmente integrate in structura NATO? Eu zic ca da! Si daca va mai intrebati de ce, raspunsul este in Decizia CCR 440/2014: care motan ar da drumul dintre labe unui borcan cu miere informationala?

In aceste conditii, nu trebuie sa ne miram ca CCR a putut scrie in Decizia 440/2014, spre durerea unora (exprimata in public):

555„Limitarea exerciţiului unor drepturi personale, în considerarea unor drepturi colective şi interese publice, ce vizează siguranţa naţională, ordinea publică sau prevenţia penală, a constituit în permanenţă o operaţiune sensibilă sub aspectul reglementării, fiind necesară menţinerea unui just echilibru între interesele şi drepturile individuale, pe de o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte. Curtea a reţinut însă că nu este mai puţin adevărat, astfel cum a remarcat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 6 septembrie 1978 pronunţată în cauza Klass şi alţii împotriva Germaniei, par.49, că luarea unor măsuri de supraveghere, fără garanţii adecvate şi suficiente, poate duce la „distrugerea democraţiei sub pretextul apărării ei”.

Si daca tot vorbim de „garantii constitutionale”, eu as spune ca ele trebuie cerute urgent si cu atat mai mult cu cat acolo unde Constitutia prevede incompatibilitate stricta intre magistrati si lucratori ai serviciilor (art. 125 alin 3 „Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior” si 132 alin 2 „Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”), seful SRI emite o astfel de teza atunci cand e intrebat daca serviciile au lucratori acoperiti in Justitie ori Parlament:

666„Dupa audierile din Comisia parlamentara de control a activitatii Serviciului din 12 februarie [2013], Maior a mai declarat ca „nu exista nici o incompatibilitate legata de activitatea Serviciului in raport cu membrii Parlamentului sau cu cealalta zona importanta a unei puteri din stat, ma refer la puterea judecatoreasca. Acest lucru este o declaratie ferma a conducerii Serviciului, pe care am facut-o in cadrul Comisiei, raspunzand unor intrebari punctuale legate de anumite discutii care au avut loc in mass-media sau afirmatii ale unor politicieni, afirmatii pe care le consider fie interesate, fie gratuite, fie emise in necunostinta de cauza(sursa)

Daca aceasta este pozitia oficiala a unui serviciu secret „reformat”, intrebarea care iti vine in minte e urmatoarea: ce se mai poate ascunde sub scutul „secretului absolut”, cand Constitutia este sfidata in vazul lumii?

Comparati aceasta afirmatie cu cea facuta de MRU (ianuarie 2013): „Forta Civica va initia un proiect de lege pentru ca in Parlament „sa nu se mai gaseasca agenti sub acoperire”, a declarat, miercuri, presedintele FC, Mihai Razvan Ungureanu, aratand ca parlamentarii trebuie sa se ocupe de legiferare si „sa nu aiba slujba dubla” „Noi credem ca este absolut necesar sa despartim apele. In momentul in care esti parlamentar te ocupi de legiferare, nu ai slujba dubla! Si de aici o sa vedeti mai departe cum procedam” (sursa)

Din pacate, orice lege de acest fel (initiata de oricine, nu doar de MRU, care si-a abandonat intre timp proiectul) ar putea fi conturnata, cata vreme legile iliesciene mentionate ar ramane in vigoare iar garantiile constitutionale nu ar avea forta si aplicabilitate reala. In acest domeniu nu legea sau procedurile interne ale serviciilor sunt miza, ci garantiile constitutionale reale si efective.

(va urma)

Nu uitati de sondajul Politeia!

Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Written by Cetatean

29/10/2014 at 3:59 pm

Publicat în 2014

Tagged with ,