Din primavară spre iarnă în Orientul Mijlociu

Mi-am propus sa nu mai scriu “geopolitica” pana cand lucrurile nu se vor rezolva intr-un fel sau altul in Romania, care ne furnizeza adrenalina din belsug, poate chiar mai multa decat dramele internationale, fie ele economice, sociale sau militare.  “Presiunile” publicului cititor, insotite de abundenta unor articole de proasta calitate, in majoritatea lor traduse din alte articole mediocre din cotidianele occidentale, m-au impins sa tratez in cateva articole (conform evenimentelor in desfasurare) situatia care, in general,  nu s-a schimbat prea mult din luna iunie (a.c) cand am tratat subiectul in discutie.

Saptămâna nucleară a Preşedintelui Obama

“Saptămâna nucleară” a Presedintelui Obama a inceput duminica trecuta cu un discurs premergator intalnirilor care se anuntau dificile cu Premierul israelian, Benjamin Netanyahu. Discursul lui Obama la AIPAC (American Israel Public Affairs Committee)  a fost unul care sa convinga audienta de sinceritatea in promisiunea repetata ca el si administratia lui sunt un aliat loial al Israelului – „Iranul să nu aibă îndoieli despre hotărârea Statelor Unite” iar opţiunile aflate în pregătire merg până la „eforturi militare, pentru a fi în gardă în orice situaţie”, a declarat Obama, amintind că administratia lui nu a ezitat să recurgă la forţă când interesele Americii au cerut-o. Bineinteles ca Presedintele Obama a criticat (destul de minor) pozitia Premierului Netanyahu, mentionand ca – multiplicarea ameninţărilor israeliene de atacare a Iranului nu pot fi de ajutor intereselor ambelor state: „Se vorbeşte prea mult despre război”. Raspunsul lui Netanyahu dupa intalnirea cu Presedintele Obama (luni seara) a fost prompt si destul de clar – “În calitate de premier al Israelului, nu îmi voi lăsa niciodată poporul să trăiască sub ameninţarea unei distrugeri” si a continuat „Din nefericire, programul nuclear iranian a continuat să se dezvolte. Israelul a aşteptat ca diplomaţia să funcţioneze, noi am aşteptat ca sancţiunile să funcţioneze. Niciunul dintre noi nu poate să îşi permită să mai aştepte mult timp”

Doomsday şi analizele despre Orientul Mijlociu

Am asistat (pasiv) la o discutie dintre amicii mei pe FB. Dintr-o parte – o atitudine hilara despre potentialul militar pe care il are sau nu il are Israel-ul, insotit de o atitudine aproape pro-iraniana  si “contra” unora care anulau aceasta parere cu argumente mai mult sau mai putin fezabile.

Desi am scris destule analize despre Orientul Mijlociu, care din nefericire se indreapta cu pasi mult prea grabiti  spre un conflict inevitabil, nu mi-am permis sa fac o adevarata analiza tactica si strategica despre acest conflict probabil, tocmai pentru ca la ora actuala cine crede ca poate anticipa miscarile adversarilor in general sau ale Israelului in particular greseste amarnic. Intr-un fel sau altul am gasit si motivatia sa o fac – acel dialog aproape copilaresc de pro si contra in fata unei tragedii de proportii care ne poate cuprinde si pe noi. Deci, foarte pe scurt pentru a cruta cititorul de inca o analiza lunga si plictisitoare pe acest subiect.

Orientul Mijlociu si Nordul Africii – Pe drum spre confruntare / Partea a Treia

Nota: Acest articol este o sinteza a unor analize publicate sau in curs de publicare de “Politeia Geopolitical Analyses” . Acest articol este partea a treia din acest serial si este o continuare a articolelor – “Magreb (Nordul Africii) / Maroc, Tunisia, Libia si Egipt” si “Peninsula Araba / Arabia Saudita si Emiratele din Golf”.

Partea a Treia – Levant / Pionul Sirian

Din cauza unor evenimente internationale recente si unor noi aprecieri survenite din cauza unor noi informatii aparute in mass-media si din alte surse deschise, am refacut ordinea postarilor din aceasta serie de articole. Aceasta rearanjare include si noi aprecieri despre evenimente posibile in aceasta regiune.

Orientul Mijlociu si Nordul Africii – Pe drum spre confruntare / Partea a Doua

Nota: Acest articol este o sinteza a unor analize publicate sau in curs de publicare de “Politeia Geopolitical Analyses” .

Partea a Doua – Peninsula Araba / Arabia Saudita si Emiratele din Golf.

Arabia Saudită este o monarhie condusă de descendentii de sex masculin ai regelui Abd Al Aziz Al Saud, Quranul este Constitutia regatului si jurisprudenta saudita este bazata pe Shari’a (legea islamica derivata din comentariile Quranului). Arabia Saudită nu are parlament, în schimb există un forum national, “Consiliul Consultativ”, care este compus din 150 cetăteni sauditi numiti de rege, pentru o perioadă de patru ani pentru a servi într-un rol consultativ. Numărul membrilor Consiliului a crescut în mod constant de-a lungul anilor si are propriile sale comitete si o capacitate limitată de a discuta despre legislatia propusă, dar functia sa principală este de a-l consilia pe rege. De facto, Regatul este guvernat de Rege si un Consiliu de Coroana condus de mostenitorul tronului, care de cele mai multe ori este adevaratul guvernant absolut. Nici partidele politice sau sindicatele nu sunt permise. Arabia Saudita este condusa astazi de Regele Abdullah (bin Abdulaziz) al-Saud (87 de ani), care  il succede la tron fratelui său, regele Fahd, la moartea acestuia (1 august 2005); a fost print mostenitor din 1982 si conduce efectiv de la 1 ianuarie 1996, când, din motive de sănătate, Fahd nu mai este apt să-si exercite prerogativele regale. Oficial preia tronul la 3 august 2005.

Începe „Războiul de Treizeci de Ani” in Orientul Mijlociu?

Nota-1 : Despre Războiul de Treizeci de Ani. Razboiul respectiv a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul Sfântului Imperiu Romano-German. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia – cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială. Mai multe detalii, aici.

Ormuz

Daca exista in lumea “esternirilor” un loc in care combatantii se “privesc  in ochi”, cantarind miscarile adversarului, acesta se numeste stramtoarea Ormuz (Hormuz). Ormuz este o stramtoare care desparte Peninsula Araba de Iran, cu o latime minima de 54 de kilometri, intre Oman si insulele aflate in apele teritoriale ale Iranului. Conform datelor publicate de EIA (US Energy Information Administration), in anul 2009 (nu exista date mai recente), trec zilnic prin stramtoarea Ormuz  cam 13 nave petroliere, care transporta 15,5 milioane de barili – asta insemnand cam 33% din transporturile maritime de petrol la nivel mondial. (sursa datelor, aici) De mentionat ca inchiderea acestei stramtori in cazul unui conflict armat ar putea duce pretul petrolului la cifre pe care nici un expert nu le poate inchipui, desi exista posibilitati terestre de a-l transporta, dar care l-ar scumpi cu cel putin 18-26 de USD. (Vezi harta T-2).   

Razboiul …care este

Nu poti intra in paginile unui cotidian fara sa vezi “iminenta” unui nou razboi mondial. Corul casandrelor, insotite de o sumedenie de cucuvaie si ciocli lugubri, anunta de dimineata pana seara ca sigur vom avea un nou razboi mondial, ei il denumesc al III-lea, dupa cele doua devastatoare conflagratii mondiale ale secolului al XX-lea. Pai avem unul care este aproape mondial si care a inceput in nefasta zi de 20 martie 2003, ziua cand americanii au invadat Irakul.

Israel – Iran: vorbe şi fapte

Citind despre iminenta unui razboi dintre Iran si Israel cititorul ar trebui sa fie ingrijorat, asta daca nu ar cunoste mentalitatile regiunii. Important este sa mentionam ca ambele state se afla geografic intr-o regiune in care fantezia este o parte din mentalitatea popoarelor care traiesc acolo si bineinteles face parte din mentalul si comportamentul liderilor lor. Ca sa fim obiectivi – este si regiunea tuturor “minunilor” pe care istoria le poate memora.

Orientul Mijlociu, vremea lupilor şi babele care se piaptănă

Nota:  Generalizez Orientul Mijlociu incluzand si Magrebul.

Dupa o perioada de animozitati violente lucrurile se indreapta spre o noua asezare geopolitica si pe aceste meleaguri bantuite de fantomele trecutului schimbate recent in unele ale prezentului. Intrebarea centrala ar fi daca s-a terminat sau nu? Personal nu cred! Cred insa ca vom asista cel putin la inca doua reprize, la fel de violente ca cele pe care le-am parcurs, poate mai violente.

Armata Româna – Omagiu!

În fiecare an, pe 25 octombrie se sărbătoreste Ziua Armatei Romane, aniversându-se victoria eliberarii Transilvaniei de Nord de sub ocupaţia Ungariei Horthyste (25 octombrie 1944). Sărbătorirea Zilei Armatei române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959.

Gaddafi – sfârşitul unui bufon şi tragedia unui popor

Acum doi ani, in 2009, in cadrul Adunarii Generale ale “Ligii Arabe,” Muammar Gaddafi  dictatorul absolut al Libiei spunea: “Eu sunt un lider international, decanul liderilor lumii arabe, regele regilor Africii si imamul musulmanilor de pretutindeni. Statutul meu international nu-mi permite sa ma cobor la un nivel inferior”.  Se referea la faptul ca nu a primit suficienta atentie in acel summit. Acum trei zile, scos de rebelii care cucereau Sirte, dintr-un tub de beton unde se refugiase din cauza unor atacuri aeriene ale fortelor NATO intreba: “Unde ma aflu si cine sunteti voi”? Omul nici macar nu intelegea ce se intampla cu el.

Militar: Libia după 100 de zile

In continuarea articolului publicat ieri pe Politeia Europeana, care facea o foarte sumara trecere in revista a situatiei politice (si diplomatice) legata de conflictul libian, care a implinit deja 100 de zile, am hotarat sa ma reintorc la subiect pentru o scurta analiza a situatiei militare din acest conflict si sa trag niste concluzii interimare, legate bineinteles si de unele consideratii care ar putea influenta si Romania la un nivel sau altul, intr-un viitor sa speram cat mai departat posibil.