Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Posts Tagged ‘Max

Razboiul dependenţei

Max este profesor de sociologie si este prietenul meu.  Max este unul din cei mai buni experti contemporani in “teoria conflictelor“. Max a fost roman pana in vara anului 1990, cand dupa o bataie sora cu moartea, primita in centrul capitalei, pentru simplul fapt ca avea parul lung si ochelari rotunzi,  a renuntat. Dupa 40 de zile de spitalizare a plecat in lume. A ajuns la New-York, unde a reusit sa-si construiasca o cariera academica, sa-si refaca o viata rupta de o violenta pe care nu a inteles-o atunci si pe care nu vrea sa o ierte de atunci. Faptul ca poti bate un trecator pentru ca are parul lung si ochelari rotunzi a fost un motiv mai puternic decat toata istoria familiei sale. Nu sunt de acord cu el, dar il inteleg. Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

07/09/2010 at 8:02 pm

Max despre bogati si saraci

Am mai avut doua discutii cu Max, discutii pe care le-am redat aici si aici.

In discutia de astazi, penultima din cele patru, voi incerca sa rezum niste lucruri despre care se vorbeste foarte putin in media romaneasca. Vom discuta cu Max despre situatia “poor man-rich man” in versiunea damboviteana. Oamenii foarte bogati nu sunt iubiti prea mult nicaieri in lume, in Romania si mai putin. Daca bogatii adevarati ai lumii nu prea sunt “de vazut”, cei romani apar oricand si oriunde in modul cel mai ostentativ, provocator si urat posibil. Bineinteles nu toti, o mare majoritate, mult mai mare decat in occidentul atat de mult ravnit si imitat de noi, romanii.  241-1

Max ii imparte pe bogatii nostri intr-o structura care are la baza patru nivele suprapuse cronologic. Max considera ca o  parte a nomenclaturii, in special cea care se ocupa cu relatiile internationale ale statului comunist (legitime sau nu) au simtit sau au stiut sa anticipeze de pe la mijlocul anilor ’80 ceea ce s-a intamplat in 1989.  Romanii, diferit de polonezi, cehi sau unguri, nu au avut o diaspora bogata niciodata. Cei cativa romanii bogati sau foarte bogati din diaspora romaneasca au sters trecutul lor romanesc din biografii sau s-au conectat serios la regimul comunist al lui Ceausescu, prestand servicii contra cost. Nomenclatura comertului exterior a “privatizat” de facto relatiile statului roman cu alte tari, insusind aceste legaturi si materializandu-le in afaceri proprii. De multe ori, acesti oameni si-au insusit si creantele statului, inclusiv fonduri in numerar. Al doilea nivel de imbogatiti au fost rezidentii nomenclaturii economice din Romania, care s-au pus la dispozitia imediata a noului regim, participand direct sau prin interpusi la noua redistribuire a resurselor statului; din acest nivel fac parte si cei care au protejat pe acesti oameni, de multe ori si santajat. Al treilea nivel de imbogatiti au fost facilitantii serviciilor de mediere intre capitalul stain care patrundea treptat in Romania si institutiile nefiresc de firave ale noii democratii romanesti. La aceasta categorie s-au alaturat si o mare parte din politicienii tranzitiei, cei care au facut zeci sau sute de milioane din comisioanele fara de care nu puteai face nimic in Romania. Aceste comisioane au circulat cu “liftul” de jos in sus pana la cele mai inalte nivele ale administratiilor PSDR, CDR si PSD.  O ultima categorie a acestui nivel (al III-lea) sunt imbogatitii „foametei de capital” de pe la sfarsitul anilor ’90 dupa, dezastrul Ciorbea-Radu Vasile, asa numitii “baroni ai compensatiilor.”

Ultimul nivel de mari imbogatiti ar fi imbogatitii privatizarilor lui Nastase (2001-2004) si cei ai imobiliarelor in perioada lui Tariceanu 2005-2008.  Acestia sunt de fapt acei novo-capitalisti ai anilor ’90, care au reusit sa-si reinvesteasca capitalul facut in primul nivel de imbogatire si sa devina din multi-milonari in dolari (sau euro) in miliardari.   Bineinteles sunt zeci de exemple, nu voi numi nici unul. Toti stim exact cine, cum si cand acesti mari bogatasi si-au facut averea lor ostentativa.

Despre saracii patriei vom vorbi intr-o ultima postare – din discutiile mele cu Max, prietenul meu.

Written by Theophyle

31/10/2009 at 6:54 pm

Publicat în Analize, Civic, Diaspora, Opinie

Tagged with ,

Max despre mass-media romaneasca

Am postat ieri primul articol bazat pe discutiile mele cu Max. Despre cine este Max si despre ce am discutat ieri puteti citi aici. Una din cele mai pregnante lipsuri ale societatii romanesti, zice Max, consta in perceptia pe care o are majoritatea publicului despre ceea ce se intampla cu adevarat in Romania. Pana acum nu a existat in Romania din ’89 nici o administratie guvernamentala transparenta si majoritatea lucrurilor care au ajuns la public au trecut intotdeauna printr-un filtru dublu. Prima “filtare” a fost cea a politicienilor la “putere” si a doua cea a mediei care intotdeauna a slujit alte interese decat ale populatiei care trebuia informata. Perceptia ca mass-media romaneasca a fost odata obiectiva si fiind acaparata de “moguli” si-a pierdut obiectivitatea este lipsita de sens si complet neadevarata.

236-1

Credit: Hultanul

Din ’89 si pana astazi, mass-media a filtrat realitatea si a descris-o cum s-a dorit si aproape intotdeauna, contra plata. Daca inainte de 2005-6, media a fost reprezentata de “sefi” ai diferitelor organe de presa, procesul de consolidare si aparitia mogulilor au acutizat manipularea existenta dintotdeauna si au adus-o la un statut de “ molima generalizata”. Acest argument al lui Max este perfect verificabil prin analiza unor cazuri concrete din anii ’90 si averile considerabile stranse de unii din fostii “sefi” ai presei romanesti din anii ’90 si inceputul anilor 2000.   Bineinteles, asta nu contesta existenta unor jurnalisti curati, care au facut totul pentru a descoperi adevarul si a-l aduce la cunostinta publicului. Majoritatea lor a fost indepartata, ei  disparand din vizorul public, sau au fost marginalizati, ajungand sa scrie pentru publicatii obscure. 

Daca pacatul originar al sistemului politic romanesc si al clasei  politice este fara indoiala Ion Iliescu, felul lui de a gandi si a actiona; pacatul originar al mass-mediei romanesti este celebra propozitie adresata lui Mircea Dinescu in serile “lovilutiei” “Mircea, fa-te ca lucrezi”.  Din acea zi, mass-media se face ca lucreaza pentru public; de fapt, “stapanii” ei nu au fost niciodata locuitorii acestei tari.

Stiu ca parerile lui Max nu sunt placute. Personal le consider valabile, de luat in considerare si voi continua sa scriu despre ele in cateva postari viitoare.

Written by Theophyle

29/10/2009 at 3:49 pm

20 de minute cu Max

Max este profesor de sociologie si este prietenul meu.  Max este unul din cei mai mari experti contemporani in “teoria conflictelor“. Max a fost roman pana in vara anului 1990, cand dupa o bataie sora cu moartea, primita in centrul capitalei, pentru simplul fapt ca avea parul lung si ochelari rotunzi,  l-a facut sa renunte. Dupa 40 de zile de spitalizare a plecat in lume. A ajuns la New-York, unde a reusit sa-si construiasca o cariera academica, sa-si refaca o viata rupta de o violenta pe care nu a inteles-o atunci si pe care nu vrea sa o ierte de atunci. Faptul ca poti bate un trecator pentru ca are parul lung si ochelari rotunzi a fost un motiv mai puternic decat toata istoria familiei sale. Nu sunt de acord cu el, dar il inteleg.

235-1

Cand am hotarat sa inaugurez acest blog acum doua luni, l-am rugat sa se documenteze pentru a ma ajuta si pe mine sa inteleg, cel putin din punct de vedere sociologic, felul in care traim aceasta criza sociala produsa de criza economica si de “anul olimpic” al alegerilor fara intrerupere. Aceasta postare nu este despre candidatii la presedintie, este despre noi, romanii, ca societate,  vazuti de un expert american de origine romana, origine faptica pe care el insa nu si-o mai asuma spiritual.

In sfarsit, Max considera societatea romaneasca ca pe o societate lipsita de solidaritate, din cauza  lipsei unui “contract social”, bazat pe echilibrul pe care un stat de drept trebuie sa-l acorde cetatenilor lui. Majoritatea cetatenilor acestei societati se considera mintiti si mint la randul lor pentru ca neadevarul este o forma de supravietuire si nu este considerat rusinos. Institutiile statului de drept exista, dar nu sunt nici efective si nici coerente in functionalitatea lor. Individul stie ca nu se poate baza pe ele. Justitia nu se acorda, ea se cumpara, la fel ca sanatatea sau educatia. 

Promovarea Romaniei in structurile euro-atlantice este acum considerata  formala si lipsita de sens. Cetateanul nu vede nici o schimbare, in afara tentatiei permanente de a evada din colectivitatea in care traieste si de a se alatura alteia mai eficiente din punctul lui de vedere.  Conflictul electoral care a pozitionat o mare parte a puterii impotriva presedintelui nu are nici in clin si nici in maneca cu pozitiile teoretice adoptate de partile beligerante. Max considera acest conflict drept a “junkie war” (razboiul dependenţei). Conflictul a aparut in clipa cand cineva (presedintele) a incercat sa schimbe regulile jocului, deconectand pe  dependenţii de bani publici (considerati in Romania drept banii nimanui) de sursele lor de alimentare, adica bugetul statului. Sper ca nu v-am plictisit prea mult cu teoriile, care poate ne vor ajuta sa intelegem, impreuna, ce se intampla cu noi.  O voi mai face si in cateva postari viitoare.

Written by Theophyle

28/10/2009 at 6:47 pm