Politeía

Quis custodiet ipsos custodes?

Posts Tagged ‘Lidia Barbulescu

Săndeii mamii lor !! (II)

Postat de @Băşcăliosul care de altfel este un domn foarte serios.

Vezi postarea  anterioara.

5. Casta Săndeilor Magistrali şi centura lor de castitate.

Viziunea  pesediştilor, cu bătaia lungă declanşată în perioada 2001-2004, a urmărit cu prioritate marea aglomerare a ICCJ cu Săndei şi asigurarea condiţiilor de perpetuare a unui simulacru judiciar, odată cu alegerea „noului” CSM din decembrie 2004. Permanenţa visată urma să fie perfectată cu CSM-ul „reformat” prin cât mai mulţi Săndei componenţi, dar mai avea de parcurs câteva etape premergătoare, de natură strict legislativă: revizuirea constituţiei pentru asigurarea numirilor în funcţia de judecător ICCJ „pe viaţă”, înţepenirea în textele constituţiei a unor pârghii procedurale de funcţionare a CSM, adoptarea legilor organice 303, 304 şi 317 (toate din 2004, bine încropite în scopul stăpânirii permanenţei, cu câteva excepţii).  Citește restul acestei intrări »

Written by Theophyle

28/03/2010 at 3:53 pm

Intoarcerea stafiilor

Greu de contrazis articolul din Le Monde de ieri (in romana si in original) care sustine ca justitia romaneasca este bazata pe fostii judecatori comunisti si infiltrata de fostele cadre ale turnatorilor securisti. In articolul din Le Monde, care prezinta cazul Floricai Bejinaru, se sustine ca “Prezenta fostilor membri ai Securitatii in aparatul judiciar al Romaniei explica probabil, in parte, lentoarea reformelor din justitie si din lupta impotriva coruptiei, iar aceasta prezenta pare masiva”.  Deoarece am mai scris despre ea, nu am reluat aceste date din Le Monde.  Daca nu ar exista pericolul ca o alta stafie sa reapara, probabil ca nici nu m-as fi referit la aceast articol. Dar astazi auzim ca dna Lidia Bărbulescu se gandeste sa-si redepuna dosarul pentru functia de Presedinte  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cum spune ea: a “fost îndemnată de colegi să candideze la şefia Curţii”. Care colegi credeti, exact aceia despre care cotidianul francez a scris, zice Lidia Bărbulescu:

Nu am luat o decizie. Colegii mei, care m-au îndemant să-mi depun candidatura şi prima dată, insistă să candidez din nou. Colegii mei mi-au spus că dacă nu voi candida din nou, ar fi ca şi cum aş accepta criticile care mi-au fost aduse, în general şi, în particular, de preşedintele Traian Băsescu. Cert este că mai am două zile, în care trebuie să mă decid„. Aici.

Sper sa se gandeasca suficient de bine si sa nu-si incerce norocul, stiind ca Presedintele Basecu nu poate refuza o numire de doua ori. Sper ca aceasta doamna, care apare in public de parca a fost machiata in salonul de pompe funebre, aratand la propriu si la figurat ca o stafie a comunismului sa-si pastreze minima decenta si sa ne scuteasca de aceasta criza constitutionala, care ar putea fi produsa de tupeul ei si al colegilor ei, atat de „apreciati” la nivel european. 

Written by Theophyle

20/01/2010 at 7:47 pm

Alte locuri, alte vremuri, alţi judecatori

Acum vreo douazeci si ceva de ani am intalnit pentru prima data un judecator. Circulam cu rabla mea noua, un Buick (vai de mama ei de rabla), care ma costase suma exorbitanta de 630 de dolari si am oprit la iesirea din campusul unde-mi petreceam zilele, in speranta de a invata ceva la viata mea. Deodata simt o lovitura, de o violenta medie, in spatele masinii mele. Ies din masina si ma indrept spre sedanul de culoare inchisa (cred ca era un albastru aproape negru); din masina iese un domn mai in varsta, la vreo un 1.90 m, bine facut, cu un par alb ca neaua. Se scuza si ma intreaba daca am patit ceva, raspund ca nu. Radiatorul masinii lui era varza si apa incepuse sa curga. L-am ajutat sa-si impinga masina in afara carosabilului. Omul a scos o carte de vizita si m-a rugat sa-i dau un telefon dupa ce voi sti cat costa reparatiile, daca doresc poate sa-mi dea si detaliile asigurarii lui. Dupa ce m-am uitat la cartea de vizita am renuntat, spunandu-i ca rabla mea a suportat bine lovitura si ca nici nu doresc sa-mi repar mica ciupitura. Omul era Cristopher J. Bell Jr. Chief Judge  la curtea de apel al statului Maryland (de facto, curtea suprema a statului Maryland). I-am oferit sa-l duc unde avea nevoie, mi-a multumit si l-am transportat la prima statie de politie unde a declarat accidentul, desi nu trebuia sa o faca, eu nefiind ranit. Dupa un aranjament care a durat exact 5 minute am continuat drumul spre casa lui in Baltimore (curtea suprema se afla in capitala statului, Annapolis) . A ramas ca maine in orice caz sa ajung la biroul lui din Baltimore pentru a lichida asa zisa lui datorie fata de mine.

Am cunoscut multi oameni interesanti in viata, Judge Bell se poate numara printre cei mai destepti si eruditi pe care i-am cunoscut. A doua zi am petrecut in compania lui trei ore care au trecut ca 3 minute; mi-a povestit despre ce inseamna sa fi judecator, cum se judeca, de ce sistemul cu jurii nu este pe placul lui. Contrar americanului obisnuit, stia multe despre Romania, era indragostit de Dada si-l adora pe Tristan Tzara. Judge Bell a fost primul care mi-a spus ca intr-un deceniu, doua, comunismul se va prabusi pentru ca este un sistem impotriva naturii umane. Omul, zicea el , este o fiinta genetic acumulatoare si averea lui mica sau mare este un lucru esential. Omul tinde spre consumerism cultural sau material, asta costa bani si banii trebuie acumulati pentru a fi cheltuiti. Judge Bell era Jeffersonian convins, vedea in democratie un rau necesar, citand-ul  pe Nietzsche spunea ca democratia este creata de oameni mici pentru oameni mici; deoarece insa majoritatea este intotdeauna mediocra, posibilitatea unor alesi mai putin mediocri este aproape inexistenta.  La el in birou am vazut pentru prima data Biblia lui Jefferson; spunea Judge Bell ca este singura pe care el se poate jura cand este nevoie de asta.  De fiecare data cand puteam sa-l vad judecand, sau auzeam de un caz “mare”, alergam sa-l vad in Annapolis (40 Km de Baltimore). Vazandu-l in sala de tribunal si auzindu-l, simteai ca in acel loc se face dreptate, fara nici un dubiu.  Timp de ani de zile primeam si trimeteam felicitari de Craciun, am aflat intr-un tarziu ca in fiecare an telefona rectorului meu sa intrebe cum progresez.

Acel Jude american mi-a inspirat respectul enorm pe care intotdeauna il voi pastra pentru exceptionalii oameni care trebuie sa faca dreptate semenilor lor. Din fericire nu am fost niciodata in fata unui judecator nici american si nici roman, sper ca Dumnezeu ma va feri de aceasta cumpana, totusi ultimele zile mi-au zdruncinat profund credinta ca toti judecatorii sunt sau pot fi ca Judge Bell.

107-1

Privind-o pe doamna judecator Lidia Barbulescu, care arata machiata intr-un salon de pompe funebre, sau sa o asculti pe doamna judecator Mona Pivniceru “domnul prezident” care aproape m-a convins ceea ce nu a reusit Voronin – ca moldoveneasca este o alta limba,  am ajuns  la convingerea ca unii judecatori se afla in pivnita si nu in varful piramidei morale si etice a comunitatii in care ei traiesc. Cat despre tanarul judecator Danilet Vasilica-Cristi, probabil ca a promovat clasa, nu insa la scoala mea. Inca o generatie ratata. Inca niste sperante zdruncinate, inca o criza morala intr-o tara brazdata de faradelege si fara de dreptate. Dati-le judecatorilor cei 6 şekeli de argint si sa-si traiasca rusinea asa cum vor putea.

Written by Theophyle

11/09/2009 at 3:04 pm