Lumea în care trăim: Tenebrele internetului

Acum cateva zile (pe 6 august), modul de conversatie virtual care ne uneste pe toti si modul cu care unii dintre noi genereaza continut si il difuzeaza cu ajutorul  aceastei retele globale a implinit 20 de ani.  Pe data de 6 august 1991, fizicianul britanic Tim Berners-Lee, care lucra la CERN (Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare), a construit prima pagina de web. Pagina de web, care în engleză înseamnă „reţea”, este un sistem de documente şi informaţii de tip hipertext legate ele între ele, care pot fi accesate prin reţeaua mondială de Internet. Documentele, care rezidează în diferite locaţii, pe diverse calculatoare-server, pot fi regăsite cu ajutorul unui URL (Uniform Resource Identifier- identificator uniform de resurse) univoc. Hipertextul este prelucrat cu ajutorul unui program de navigare în web numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web şi le afişează pe un terminal „client” la utilizator.

Lumea în care trăim: Web 2.0 şi Facebook

Dupa ceva timp, in care am studiat si am experimentat personal unele din uneltele puse la dispozitia internautilor din zilele noastre, am sa incerc sa-mi explic mie si celor care ma citesc cam ce am inteles si care ar fi concluziile mele. Trebuie sa mentionez ca din punct de vedere cibernetic pot fi considerat un dinozaur, desi pe la sfarsitul anilor ’70 deja am relationat electronic cu prietenii din departari cu ajutorul internetului si al unui terminal LSI, conectat de la universitatea in care studiam si pe la inceputul anilor ’80, aveam deja un Apple IIc, care avea suficienta memorie pentru un VisiCalc (un fel de Excel) si un fel de wordprocessor scris in Basic de un coleg. Deci, dinozaur adevarat.

Intre o nuntă şi o înmormântare

Lumea a “trait”  in ultima saptamana doua povesti – prima vesela – “fata din popor si printul”, a doua mult mai putin – “s-a facut dreptate!” Fluvii digitale au curs in ambele evenimente, unind mapamondul conectat si transformandu-l intr-un  public spectator fauritor sau demolator de mituri contemporane.

De fapt  mapamondul conectat se imparte in doua categorii – categoria simplex, adica cei care primesc povestile fara sa poata participa la discutia care se infiripeaza de fiecare data pe prispa digitala a satului mondial, intr-un cuvant spectatorii de televiziune sau cititorii de presa scrisa. O alta categorie fiind cea duplex, adica cei  care au si posibilitatea de a comenta evenimentele, adica media ciripitoare prin bloguri sau alte retele de socializare.

Protejat: Drone Americane in Yemen

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

“Boierii Minţii” sau boieri de loc

Am citit cu atentie dezbaterile intre Andrei Cornea si  Sorin Adam Matei, (articolui 1 si articolul 2) inclusiv tezele propuse de grupul pe care-l numesc eu “Boieri de loc” (Sorin Adam Matei, Michael Shafir, Daniel Barbu, Caius Dobrescu si Gabriel Andreescu)  impotriva asa zisului grup “Boieri ai Minţii” (Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, H-R Patapievici, Traian Ungureanu). Personal nu sunt indragostit de nici unul din membrii ambelor grupuri, respect insa pe Andrei Plesu, H-R Patapievici, Liiceanu si poate mai putin pe TRU, pe care nu-l consider la acelasi nivel cu respectivii anteriori.

Internetul si ramaşitele comunismului

Cateva date spicuite de pe unde am gasit despre situatia internetului in trei din cele patru state care au ramas  comuniste dupa 1989.

In Coreea de Nord este fara indoiala cea mai rea situatie. Regimul de la Pheninan a decis sa pretinda ca Internetul nu exista, prin urmare a luat toate masurile astfel incat cei 24 de milioane de cetateni ai tarii sa nu se poata conecta in vreun fel la reteaua globala. Nu a trebuit sa faca, in acest scop, vreun efort deosebit, intr-o tara ce a reusit sa se izoleze complet de restul lumii. Coreea de Nord e renumita pentru masurile abuzive extreme contra cetatenilor sai si pentru izolarea in care sunt tinuti acestia: cetatenii de rand nu pot avea posturi de telefonie fixa, iar telefoanele mobile sunt interzise prin lege, din anul 2002. In Phenian e deschis un singur Internet cafe, pentru turistii straini. Nord-coreenii de rand nu au acces la el si modemuri pentru Internet sunt imposibil de procurat, chiar si la negru. Doar o mica parte a elitei din fruntea partidului comunist are acces la Internet, printr-o conexiune cu China, iar liderului ales pe viata, Kim Jong-il, ii place se pare foarte mult sa navigheze pe site-urile sud-coreene.