“Boierii Minţii” sau boieri de loc

Am citit cu atentie dezbaterile intre Andrei Cornea si  Sorin Adam Matei, (articolui 1 si articolul 2) inclusiv tezele propuse de grupul pe care-l numesc eu “Boieri de loc” (Sorin Adam Matei, Michael Shafir, Daniel Barbu, Caius Dobrescu si Gabriel Andreescu)  impotriva asa zisului grup “Boieri ai Minţii” (Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, H-R Patapievici, Traian Ungureanu). Personal nu sunt indragostit de nici unul din membrii ambelor grupuri, respect insa pe Andrei Plesu, H-R Patapievici, Liiceanu si poate mai putin pe TRU, pe care nu-l consider la acelasi nivel cu respectivii anteriori.

Concluzii despre “generatii, valori, repere”

Dupa trei articole, care au cuprins pe scurt cateva din intrebarile mele, impreuna cu alte trei articole foarte bune cu care m-au gratificat Nora, tibi si TOG, a venit momentul concluziilor de ordin general si cateva particularitati, pe care le consider extrem de importante avand in vedere ca cititorii mei (pe care-i cunosc din comentarii) sunt oameni maturi, probabil cu o educatie solida  si foarte bine informati.

Intelectualii in politică

Nimeni nu poate incepe un articol care se ocupa de acest subiect fara sa-si aminteasca de celebra definitie a lui J.-P Sartre a intelectualului implicat:  intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi se amestecă în treburile care nu-l privesc (J.-P. Sartre, Plaidoyer pour les intellectuels, ed Gallimard, 1972, p. 12). Bineinteles ca asta nu l-a impiedicat pe Sartre sa-si bage nasul intr-o sumedenie de subiecte care nu-l priveau si sa-si imprenteze perioada in care a trait cu numeroase idei care au creat un anumit fel de a gandi si de a privi societatea in care a trait. Imparteala clasica in “intelectuali critici” si “intelectuali implicati” poate fi regasita peste tot in lume, inclusiv in contemporaneitatea romaneasca.

Intre doua lumi

O mare parte a romanilor traiesc pe alte meleaguri decat cele in care s-au nascut. Nimic ciudat, multi oameni apartinand altor popoare traiesc in acelasi fel. In timp, o parte din acesti emigranti se vor intoarce, altii nu se vor intoarce si in cateva generatii ei vor fi pierduti din punct de vedere national. Nici asta nu ar fi o tragedie daca din punct de vedere fizic si spiritual cei pierduti isi vor gasi inlocuitorii in societatea care au parasit-o. Din nefericire, acest lucru nu se intampla nici fizic si nici spiritual. Poporul roman care traieste in Romania va fi mai mic in 2025 cu 6 milioane de oameni, adica aproximativ 18 milioane de cetateni.  Obiceiul nostru de a ne complace in situatii deloc magulitoare de “hai ca merge si asa” ne va conduce pana la urma la o stagnare permanenta, care a inceput la inceputul primului deceniu, continua in al doilea deceniu si probabil se va finaliza in al treilea deceniu al secolului al XXI-lea. Mi-am dorit o postare mai singulara, folosind exemple personificate, doua texte au fortat o nuanta diferita. Primut text apartine  unei comentatoare de pe blogul meu, al doilea text – jurnalistului Cristian Campeanu de la “Romania Libera”.

Primul text:

Va rog sa va ganditi si sa discutam ca intre oameni normali la cap si bine intentionati!Nu c.preda sau unul sau altul, a descoperit azi, necesitatea reformarii si redefinirii ideologice si organizatorice, a pdl, ca partid cu o doctrina clara de dreapta,ca partid popular european. Curentul de sustinere a acestei reforme ideologice si organizatorice, exista de mult,nu a fost initiata sau inventata de c.preda in pdl.Dupa ce am vazut agitatia starnita ,absolut neavenita,de manifestare autistic politica a lui c.preda,am ajuns la concluzia ca pdl, trebuie sa-si apere sansele de reusita a modernizarii partidului, impotriva propriilor intelectuali analfabeti politic, cu pretentii de ideologi-guru solitari, care sunt in autismul lor, mai periculosi, decat orice vanghelie sau orbani sau hrebenciuci, luati la un loc. Dl.Preda si alti novici cu veleitati de guru politici amatori,trebuie sa lase dracukui orgoliile de genul eu sunt vedeta zilei eu am ,,salvat pdl-ul…..” de la ce ma rog ? cine a avut nevoie de suport ? cine a promovat pe cine? Intelectualii oricat de sofisticati si meritorii, trebuie sa invete ca, politica nu este filosofie romantica, ci dimpotriva este o arena de confruntari dure ,unde orice atitudine defensiv-naiva costa scump si nu e timp pentru expewrimente de ,,laborator ideologic” cand esti la putere si ai de gestionat o tara in criza economica din cauze externe, si delapidari-datorii interne mostenite, de acoperit. PDL merita sa fie primul partid care se va restructura si reforma din interior, spre meritul membrilor lui valorosi! Prin atitudinea lui infantil-politica, dl.Preda se compromite nu numai pe sine ci si sansele partidului din care face parte, compromitind efortul echipei de reformatori din PDL. Aici

Al doilea text:

Fotoliul de parlamentar nu ar trebui sa fie o recompensa acordata de partide pentru servicii mai mult sau mai putin obscure, ar trebui sa fie o misiune publica. Cei nominalizati pentru a servi publicul din Parlament ar trebui sa fie oameni in care alegatorii sa aiba incredere ca vor vota avand in vedere interesul national si ca vor urmari efectele acestor legi in interesul comunitatii pe care o reprezinta. Mai mult, candidatul la o functie de reprezentare ar trebui sa fi dovedit in vreun fel ca merita sa i se faca aceasta onoare, sa fi demonstrat in vreun fel un interes pentru binele public. Ca partid ce se recomanda de centru-dreapta, de unde ar trebui sa isi recruteze PDL candidatii? In primul rand, din randurile profesionistilor, al oamenilor care fac bine ceea ce fac in organizatiile lor, publice sau private. Cristian Preda este un profesionist, Honorius Prigoana, nu. Apoi, din randurile celor care s-au remarcat prin activitatea lor in interes public. Monica Macovei este un exemplu de om care s-a pus in slujba luptei anticoruptie. Honorius Prigoana nu s-a remarcat prin nimic. Se poate invoca faptul ca este vorba de figuri exceptionale si ca un partid nu se poate bizui numai pe acestea, dar ar trebui totusi sa existe destui fosti si actuali procurori care sa fi reusit sa duca la bun sfarsit cazuri de crima organizata sau de coruptie si care sa fie atrasi in activitatea politica, ar trebui sa existe fosti militari care sa isi fi servit patria cu onoare in teatrele de operatiuni si care sa doreasca sa o reprezinte la fel de onorabil din Parlament. Sau ar trebui sa existe pe undeva oameni care sa se fi dedicat unor programe sociale, sa fi facut voluntariat pentru o cauza mai mare decat ei insisi, sa fi organizat sau finantat proiecte caritabile pe langa biserici sau organizatii nonguvernamentale. Oricata buna-credinta si bunavointa am avea, tanarul domn Prigoana nu se califica in niciuna din aceste categorii ca sa merite sa candideze din partea PDL. Daca ar fi sa luam in serios argumentul ca ar fi o persoana mai articulata decat ceilalti membri ai asa-numitului „fenomen Dorobanti” si ca, in fond, s-au vazut lucruri mai rele in Parlamentul Romaniei, va trebui sa acceptam urmatoarea dilema sinistra: fie „grupul Dorobanti” sunt o ceata de babuini isterici iar caracterul „articulat” al tanarului Prigoana il transforma intr-un soi de „veriga lipsa” cu totul remarcabila, fie Parlamentul nostru este intr-atat de corupt incat accesul lui Junior ar fi, de fapt, o imbunatatire a calitatii Legislativului. Cat priveste celalalt argument – ca ne-am afla in prezenta unui exceptional de daruit om de afaceri la cei numai 23 de ani ai sai – atunci, daca ne amintim ca Bill Gates a avut primul sau mare succes la 24 de ani cand a reusit sa le vanda celor de la IBM primul sistem DOS pentru 50.000 de dolari, este evident ca Prigoana Jr. tinteste prea jos: cineva are urgenta nevoie de calitatile sale pe Wall Street sau in city-ul londonez. Ramane  modernizarea statului din care tanara speranta pedelista si-a facut tema de campanie. Aici.

Cititori dragi, voi veti hotari in ce lume doriti sa traiti. Nimeni si nimic din lume nu va poate obliga sa alegeti, numai realitatea o va face si atunci veti putea sti cata dreptate au avut sau nu autorii textelor diferite. Doi oameni, doua pareri, doua lumi, ambele in Romania.