Oltchim – o tragedie romanească

Am asistat ieri seara la incercarea de a discuta serios despre una din marile tragedii pe care zeci de mii de oameni le trec in zilele astea. Dupa ce am vazut dimineata circul facut de Dan Diaconescu la televizor cu ocazia depunerii actelor de privatizare, re-privatizare sau re-re-privatizare a unui fost gigant industrial romanesc. Combinat de care atarna soarta unui oras (poate a unei regiuni) din Romania. Paralel cu “circul DD,” l-am ascultat siderat pe Premierul socialist al Romaniei, care nu are nici macar habar de ceea ce se petrece acolo, probabil informat de una din cele mai mari calamitati recente ale politichiei romanesti, ministrul pentru dialog social Liviu Pop. Adica acel “grajdan” guvernamental, expert in educatie  si in deconectarea electricitatii cand interesele sefului o cer. La Oltchim nu trebuia sa deconecteze reteaua electrica, au facut-o altii inaintea lui.

Re-industrializarea Americii

Faptul ca Statele Unite incep sa-si aduca industriile acasa nu este o evolutie importanta din punct de vedere romanesc. Singurul lucru pe care ar trebui sa-l invatam este simplu – tara care nu  produce nu poate avea viitor. Am semnalat acest trend deja acum 6-7 luni, am fost sigur ca va creste si se va amplifica. Acum avem si datele concrete.

Miezul zilei 26/5 – “afaceri pe bani puţini”

Sunt evenimente interesante si oameni pe care-i poti intalni o singura data in viata si totusi amintirea unei discutii cu ei te va urmari multa vreme. In timp, ei vor deveni o parte din istoria lor nationala si tu vei putea sa-ti amintesti cu nostalgie de o astfel de intalnire intr-un context sau altul.

Acum 11 ani am primit o invitatie la o conferinta in NY. Conferinta era intr-un domeniu complet neinteresant pentru mine si semnata de un om absolut necunoscut. Bineinteles ca as fi declinat invitatia daca in cateva randuri alaturate invitatiei respectivul nu mi-ar fi adus niste complimente asupra unui articol publicat de mine intr-o revista de istorie biblica.  Cine naiba poate rezista unor complimente. M-am interesat cine era omul si inca o data nu am inteles invitatia. M-am dus, l-am cunoscut, am hotarat sa iesim la un pahar de vin dupa conferinta. Bineinteles ca am am suportat stoic doua ore ale conferintei in care s-au vorbit despre subiecte care m-au dezinteresat profund.