Gura Târgului – corespondenţe din Moldova roşie

Am primit doua corespondente, din doua judeţe: Neamţ si Bacău. Deoarece vorbim despre o adevarată Moldovă roşie am mascat o parte din date pentru a nu-i dezvalui pe comentatorii nostri. Astazi o prima postare despre judeţul Neamţ. @huniad

Gura Târgului: mallul

Postat de @huniad

Theophyle considera ca mallul este templul consumerismului. Inventat de americani si importat in diferite forme, adaptat la “normele” clientului roman, a devenit un fel de “vitel de aur, argint sau bronz”, fiecare dupa puterea lui de cumparare. Am vizitat trei malluri din Bucuresti in doua zile vineri, ziua principala a “liturghiilor” consumeriste care au loc in aceste locatii. Deci 6 vizite in trei locatii diferite, am adunat  cu greu opiniile a 100 de cetateni. Un numar aproape dublu a refuzat sa-si exprime preferintele in fata mea, probabil ca nu am priza la popor.

Gura Târgului şi Duminica Orbului

Postat de @huniad

Duminica Orbului este  a cincea duminica dupa Paste cand, potrivit Bibliei, orbul din nastere a primit de la Iisus Hristos lumina ochilor. La 20 mai 1990, Iliescu si ai lui au reusit sa orbeasca un popor intreg pentru foarte mult timp, parerea unora, inclusiv a noastra, pana astazi.

Gura Târgului – 2012

Dragi prieteni, intr-un fel sau altul ne-am intors cu 3-4 ani in urma si inca o data dorim sa intelegem impreuna care este diferenta intre cele aratate de mass-media si de adevarata perceptie populara, asa cum o putem noi identifica. In perioada cuprinsa intre 28/09/2009 – 11/05/2010, am publicat o serie de postari pe care le-am numit in grup “gura târgului” ; postarile se afla pe blog si le puteti reciti daca doriti, cred ca ar fi chiar util daca aveti rabdarea si timpul necesar.

Postarile au fost  – Domnu’ Nae, barometru’ electoral, Gura Târgului, “Studii din piaţa”, Opinii dintr-un hipermarket, Romanul nu-i prieten cu motiunea,  Xeroxări, Gura Târgului si independentul Johannis, 265 de cetateni, “Gura Târgului” – 530 de cetateni, Capitalism cu fata umana, Copiii tranzitiei, Greaţă, O şedintă cu Moş Crăciun, Distrugerea istoriei ca sport naţional, O poveste cu o bombonieră, Înainte de a uita: Consignaţia, “Gura targului – reloaded”-  cam 18 – 20 de articole au acoperit acest subiect.

Miezul zilei 11/5 – “gura targului – reloaded”

Cititorii mai vechi ai blogului isi aduc aminte de postarile pe care le-am facut inaintea alegerilor prezidentiale, pe care le-am etichetat “Gura Targului” si care au fost concluziile mele ( zece la numar) intr-o ultima postare, datata 3 noiembrie 2009, bineinteles inaintea alegerilor Prezidentiale. Toate cele zece concluzii au fost indeplinite pana la ultima din ele (vezi postarea aferenta). Asta inseamna ca fara a fi de profesie am reusit sa deduc ceea ce au simtit oamenii cu care am discutat.

Miezul zilei 6/3 “Cazinoul Rompetrol”

Deoarece stirea principala a zilei, adica Congresul extraordinar PNL, a fost epuizata in postarile anterioare si avand in vedere ca democratia in partidul liberalilor este una asemanatoare blaturilor din fotbalul lui Mitica Dragomir am hotarat sa ne preocupam astazi de trei stiri care mie mi se par interesante suficient pentru a fi dezbatute de vizitatorii si comentatorii blogului nostru.

Cântările apocrife ale lui Solomon, primarul!

Dragii mei, ce sa va zic ne-am intors la vremile antice, cand credinciosii erau prigoniti de stapanire. Mult prea credinciosul Antonie Solomon, primar al Baniei, mare carturar si ctitor de biserici a fost arestat preventiv pentru a nu sterge niste dovezi sau mai rau, sa nu stearga putina. Preotul Alexandru Gaspar, preotul ctitoriei lui Solomon zice: “Dumnezeu este alaturi de slujitorii sai si ii ajuta pe toti atunci cand sunt la nevoie. In fiecare duminica, Antonie Solomon, ctitorul bisericii noastre, vine impreuna cu familia la slujba. Noi speram ca duminica sa calce pragul lacasului nostru„.

Înainte de a uita: Consignaţia

Nu stiu daca am mai scris o data, in orice caz am sa va amintesc. Kirk Douglas este unul din cei mai batrani bloggeri din lume. Celebrul artist a implinit 93 de ani si are un blog de exceptie pe care-l citesc cu mare placere. Douglas a declarat intr-un interviu ca importanta blogului lui este in primul rand una personala, el pur si simplu doreste sa scrie inainte ca el sa uite si doreste ca altii sa-si aminteasca de lucruri importante, care nu vor intra in  istoria societatii in care traieste.

O poveste cu o bombonieră

Acum multi ani, cand “raposatul” era inca o speranţa si eu un copil, am primit cadou de ziua mea o bomboniera cu fondante belgiene. Bineinteles ca bomboniera, impreuna cu sticlele de whiskey sau tigarile Kent care se mai abateau prin casa, erau pazite cu sfintenie pe post de valuta forte la o adică sau o napastă care se putea abate asupra familiei. Pe scurt, am mirosit fondantele belgiene delectandu-mă cu  frumusetea pozei de pe ambalaj. Cutia a trecut direct in trezoreria familiei, un fel de Fort Knox al casei. Dupa o perioadă, cutia cu fondante belgiene plus alte cateva bunătăţuri au fost instrăinate ca spagă pentru anumite servicii primite de familie.

Au trecut cativa ani si copilul s-a transformat in adolescent cu preferinte diferite de fondantele belgiene.  Prestînd servicii in casa unui militian, adica avand grija ca puşlamaua lui de copil sa-si treaca corijenta la matematica si reusind cu brio, puşlamaua capatând un nesperat 7 la examenul de corijenta; mister pentru mine pana astazi, pentru ca respectivul era la fel de tabula-rasa ca la inceput. Am primit cadou, o cutie de fondante, respectiv aceleasi fondante pe care nevoile   familiei mele nu mi-au permis sa le mananc.

Veti intreba desigur, cum stiu? Stiu, pentru ca ilegalistul din mine a incercat sa deschida cutia cu un briceag pentru a fura o fondanta, bineinteles fara mare reusita, scrijelind totusi un colt al ambalajului. Era clar ca aceste fondante nu mai puteau fi mancate dupa atatia ani si nici date mai departe din cauza unei constiinte care la acea varsta incepuse sa dea semne ca ar exista la mine.

Astazi, discutand despre PSD folosind metaforele: bombonel, bomboane, bomboniera mi-am amintit de poveste. Ponta este ambalajul unei bomboniere in care zac multe bomboane expirate. Cred ca cine va deschide bomboniera va gasi multe surprize neplacute.

Distrugerea istoriei ca sport naţional

Ceea ce a inceput Ceausescu este continuat cu inversunare de imbogatitii de astazi. Dupa ce cartiere intregi au fost rase de pe suprafata pamantului de marele “geniu al Carpatilor “, tendinta de distrugere continua fara nici o restrangere si fara nici un sentiment de jena din partea rechinilor imobiliari, ajutati contra sume fabuloase de politiceni corupti din toate partidele   si de pe toate palierele administratiei locale si centrale. Sunt ferm convins ca aceasta problema nu este numai a bucurestenilor pentru ca stiu ca astfel de actiuni se petrec in toata tara; locuind in Bucuresti aceste lucruri sunt mai vizibile decat in alte locuri. Ultima marsavie comisa de rechinii imobiliari, care platesc sute de mii de euro mita politicienilor si birocratilor corupti este casa de pe strada Grigore Mora nr. 15, o bijuterie arhitecturala din perioada interbelica, care facea parte dint-un cartier rezidential aristocratic, tipic pentru optiunea culturala occidentala a elitelor din prima jumatate a secolului al XX-lea.

Greaţă

Mi-e greaţă de santajele unei prese corupte, condusa  de jurnalisti milionari  in euro care incearca sa salveze democratia santajand demnitari de o calitate indoielnica. Mi-e greaţă de parlamentari – profesori universitari (pe bune) garantati de un analfabet. Mi-e greaţă de fruntasi politici care confunda preferintele mele politice cu nemernicia, tigănia (asa cum o percep ei), betia si prostitutia. Mi-e greaţă de imposibilitatea de a-mi exprima optiunile politice liber si civilizat, mi-e greaţă de lipsa unui dialog argumentat in parametrii bunului simt. Mi-e greaţă de ONG-urile societătii civile conduse de oameni de teapa lui Chirieac sau Parvulescu. Mi-e greaţă de sindicatele care protesteaza din ordin politic si conducatorii lor sunt in CA-urile unor firme construite prin furt si frauda.

Nu sunt dusmanul celor care-l vor vota pe Geoana, Antonescu sau Oprescu. Sunt la fel de bun cetatean ca si ei si daca voi gresi in optiunea mea politica voi recunoaste sus si tare ca am gresit. Nu urăsc pe nimeni, doresc tuturor numai bine, sanatate si prosperitate, indiferent de optiunea electorala, religie, etnie sau sex. 

Nu sunt socialist, dar doresc in Romania mai putini milionari (sau miliardari) in euro făcuti din bugetul statului si nu din munca cinstita. Doresc bunastarea milioanelor de oameni care traiesc decent, muncind. Nu stiu ce ne-a lovit atat de greu ca nu mai putem discuta rational. Cred ca a venit timpul sa rationalizam disputele si sa separam graul de neghina.

UPDATE de la Tanti Florica

Va atentionez si propun o lecturare fara pasiune si fara a considera aceste date mai mult decat sunt, o indicatie.

Copiii tranzitiei

Astazi m-am intalnit cu cateva zeci de copii ai tranzitiei. Marea lor parte tineri decenti, care si-au insusit o realitate de parca ea ar exista dintotdeauna. Am discutat despre Romania mea pierduta in “negura timpului”, am vorbit de cei treizeci de ani in care mi-am pierdut, poate, o mare parte din limba frumoasa pe care o vorbeam si o scriam acum trezeci de ani. Le-am explicat exact ce este o dictatura si cum arata ea, le-am explicat cum aratau perchezitiile de noapte si cum  cadeau “bulanele” de cauciuc pe spatele tatalui meu, care se ruga in soapta: “scoateti copilul, scoateti copilul!”.  Le-am explicat de ce nu voi putea niciodata sa votez pentru Iliescu si tovarasii lui. Am vorbit despre cartierul Primaverii si despre cartierul Uranus. Astazi, cartierul Primaverii produce urmasii vechilor nomenclaturisti , care se doresc ministri, prim-ministri, presedinti.

Am vorbit de realitatile adevarate, si nu de cele zugravite de o propaganda care este chiar mai eficienta decat cea comunista si care denatureaza adevarurile care se vad cu ochiul liber. Am vorbit de miliardele de dolari disparuti in ceata bancilor elvetiene si  am vorbit de viitorul lor care este ipotecat de arendasii tranzitiei, care au transformat tara intr-o gramada de fier vechi. Am vorbit de istorie contemporana, de condamnarea comunismului si de dosarele Securitatii. Am vorbit de “Proclamatia de la Timisoara” si despre punctul 8 al acestei proclamatii, am vorbit despre cei care au omorat si au si mostenit averile materiale si spirituale ale celor ucisi. Nu am facut politica in sensul trivial al cuvantului. Am explicat un singur lucru: Iliescu va fi aruncat la lada de gunoi a romanilor, Basescu a intrat deja in istoria ei, indiferent de ceea ce se va intampla la alegerile acestea.

Intr-un sfarsit, am fost intrebat de ce nu ma intorc sa lucrez aici, le-am explicat ca  Uranus (cartierul) nu mai exista, pe el se lafaieste monstruozitatea “Casei poporului”. In lupta dintre Primaverii si Uranus a castigat Primaverii, locul meu nu mai exista. Viitorul lor   depinde de ei;  ei vor trebui sa hotarasca daca urmasii cartierului Primaverii vor domni pentru totdeauna sau  au si ei o sansa, pentru ca eu probabil nu o voi avea. 

Capitalism cu fata umana

Cel mai original capitalist dintre romanii cu care am discutat in ultimul timp a fost domnul Nae. Domnul Nae este fermier intr-o comuna limitrofa a Bucurestilor. Nae si-a inceput saga capitalista din statutul de muncitor agricol. Nae, om “destupat”, a inteles repede ca ceea ce poate capata de la noua democratie romaneasca reprezinta doar o groaza de oftaturi si si-a incercat norocul in occident. Dupa sapte ani de munca grea, in conditii despre care nu doreste sa-si aminteasca, s-a intors in tara si a inceput sa-si construiasca afacerea; in trei ani a reusit sa faureasca o companie care produce si comercializeaza produse agricole, la o valoare de aproximativ un milion de euro. Nu este mult fata de miliardele cu care se mandresc altii. Domnul Nae nu va intra niciodata in top-300, dar este un om care face bani nu din bugetul statului ci din sudoarea mainilor si fruntii sale. Domnul Nae considera statul drept un gigant prost, care trebuie ocolit cat mai mult si  cu cat mai putine tangente. Nae a fost european inaintea Romaniei si a evoluat mult mai rapid decat majoritatea cetatenilor ei. Domnul Nae are 40 de angajati, este profund respectat pentru ca plateste salarii decente, sigure si la date fixe. Domnul Nae plateste darile si toti angajatii lui au carte de munca.  Nae face bani, dar nu din exploatarea oamenilor care muncesc pentru el, majoritatea sunt cunoscutii lui din vremurile cand nu era “capitalist.”   

Domnul Nae nu are masini de lux, nici case de vara si vacantele le petrece in Romania. De cinci, sase ori pe an calatoreste in Europa pentru a vinde si cumpara, atat. Vrea sa-si trimita cei doi copii la studii afara, dupa bacalaureat. Domnul Nae a invatat doua limbi straine si se foloseste de calculator in mod curent. Domnul Nae este prezentul frumos al Romaniei si spera ca cei doi copii ai lui vor fi viitorul frumos al Romaniei. Domnul Nae nu a dorit sa voteze, nu crede in clasa politica romaneasca si nici macar nu spera la o imbunatatire in anii viitori.  Dupa o discutie intensa l-am convins sa mearga la vot, cred ca va vota asa cum mi-a promis. Domnul Nae este un capitalist adevarat, nu are nevoie de stat pentru a face bani, se bazeaza numai pe el si pe ai lui.   Domnul Nae nu este impotriva nimanui, el este pentru el si ai lui. Capitalist cu fata umana