Între respect şi veneraţie

De obicei, in zilele de sarbatoare, ma straduiesc sa scriu cat se poate de neutru pentru a nu produce nici sentimente si nici comentarii generatoare de disensiuni sau antagonisme.  Nu stiu cat voi reusi, sper fara a fi sigur ca totusi ca voi putea.

Cateva cuvinte despre respect.  Respectul este un comportament rezultat al unor sentimente, deci este subiectiv. Ceea ce respect eu probabil nu va fi respectat de altii. Filozofic se discuta de patru feluri (genuri) de respect – (a) respectul evaluator este respectul generat de o evaluare pozitiva  a unor  performante; (b) respectul simbolic este respectul fata de unele simboluri care reprezinta idei sau notiuni religioase, traditionale, nationale, sociale sau chiar politice; (c) respectul directiv este respectul fata de unele reguli sociale de genul:  familie, drepturi  naturale (om, viata, libertate si cautarea fericirii individuale – vezi Kant, Hobbes, Locke, Paine, etc.);  (d) respectul institutional este respectul fata de  instituţii sau de practici sociale, poziţii sau roluri bine definite în cadrul acestor instituţii sau practici şi persoane care ocupa pozitiile sau reprezintă instituţile respective.

Capra moare si senatul lui Caligula devine herghelie!

Moto:

Caligula Imperator
A făcut din cal senator,
Comuniştii, mai siniştri,
Au făcut din boi miniştri…  Pastorel Teodoreanu

Putina istorie. Caius Iulius Caesar Germanicus, cunoscut in istoria romana sub porecla Caligula, adica “săndăluta” (de multe ori impropriu tradus Cizmuliţa) a fost unul dintre putinii imparati romani declarati de senatul roman “damnatio memoriae”, adica sters din memoria istorica a Romei. Neuitat din cauza evolutiei lui spectaculuoase. De la adoratul publicului, supranumit “Copilul Romei” sau “Steaua Romei”, se transforma intr-un sangeros tiran, violator incestuos si nebun de-a binelea numindu-si calul cu un nume nemuritor in istorie, Incitatus, consul si membru in Senatul Romei.

Un ospiciu numit România – un trecut greu, un prezent jalnic şi un viitor incert

Lovitura de stat. Indiferent cum  doresc actualii guvernanti ai Romaniei sa denumeasca evenimentele ultimelor 20 de zile si indiferent de plangerile penale depuse impotriva unor personalitati din opozitia actuala pentru aceasta calificare, perioada pe care o traim in acest iulie canicular al anului 2012 se va inregistra in istoria romanilor drept o lovitura de stat. Nu pentru ca eu am demonstrat cu ajutorul Dictionarului Enciclopedic Roman ca acesta este termenul adecvat (vezi postarea “Zilele Pandorei – a treia zi: lovitura de stat”), nici pentru ca Traian Basescu se foloseste de acest termen si nici pentru ca unii formatori de opinie romani l-au preluat si folosit, ci pentru ca asa este el perceput si calificat in afara Romaniei. Chiar daca limbajul diplomatic al liderilor UE nu foloseste direct termenul, atitudinea si ultimatumul lor la adresa guvernantilor romani dezvaluie clar opiniile lor adevarate.  Mai mult decat atat, marile publicatii ale Occidentului si ale Rusiei folosesc direct si fara menajamente acest termen. Daca Washington Post, The Economist, FAZ, Le Monde, Le Figaro, Kommersant, The Guardian si ieri ultimul, dar nu cel mai putin important, The Wall Street Journal,  numesc evenimentele din Romania  “lovitura de stat”,  atunci suntem in fata unei lovituri de stat.

Glose – revoltă diluată, istorie diluată!

Postat de @huniad

Cuvantul glosă provine din latina – glossa (stralucire, luciu) si este de fapt o explicatie, comentariu sau  interpretare. Majoritatea articolelor lui Theophyle au fost mult mai lungi decat cele publicate. Ideea lui a fost ca tot ce trece de 800 – 1000 de cuvinte nu este asimilat de cititorul de pe internet obisnuit daca nu are interes direct in continutul lui. Internetul nu favorizeaza articole lungi si impartirea unui articol intr-o serie de articole diminueaza impactul in asa fel incat majoritatea cititorilor nu vor citi intreaga serie.

Glosele pe care le vom publica sunt exact acele parti care au “căzut” la redactarea finala a unui articol sau insemnari dupa un comentariu extrem de puternic (si inteligent) sau invers al unui comentariu care arata profunda ignoranţa a cititorului. @huniad